ICCJ. Decizia nr. 7374/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7374
Dosar nr. 20767/1/200.
Nr. vechi 6005/2005
Şedinţa publică din 22 septembrie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa Năsăud la data de 18 februarie 2004 petenţii C.M.N. şi S.L. au solicitat anularea dispoziţiei nr. 6 din 15 ianuarie 2004 emisă de Primarul Comunei Tiha Bîrgăului, restituirea în natură sau acordarea despăgubirilor legale pentru imobilele ce au făcut obiectul notificării.
Prin sentinţa civilă nr. 327/F din 3 noiembrie 2004 s-a admis plângerea, dispunându-se după cum urmează:
S-a anulat dispoziţia nr. 6 din 15 ianuarie 2004 emisă de către Primarul Comunei Tiha Bîrgăului.
A fost obligat Primarul comunei Tiha Bîrgăului să emită în favoarea petenţilor ofertă de restituire prin echivalent pentru imobilele construcţii, în prezent demolate, care au fost înscrise în C.F. Tiha Bîrgăului nr. top 1822.
S-a dispus trimiterea de către primar a notificării ce vizează restituirea terenului în suprafaţă de 1000 mp identificat cu nr. top 1823/2 şi 1824/2 din C.F. Tiha Bîrgăului la F. Bistriţa Năsăud spre competentă soluţionare.
A fost obligată intimata Primăria Tiha Bîrgăului să plătească petenţilor suma de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei s-au reţinut următoarele:
Prin dispoziţia contestată s-au respins cererile de restituire cu motivarea că cererile nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001, imobilele fiind confiscate de la antecesorul petenţilor prin sentinţă penală ca măsură complementară în urma săvârşirii unei infracţiuni de natură economică şi nu politică.
Instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 183 din 6 martie 1959 pronunţată de fostul Tribunal Popular al Raionului Vatra Dornei, s-a dispus confiscarea de la antecesorul petenţilor a unui hectar de teren fără a se dispune o astfel de măsură şi asupra imobilului casă de locuit.
Prin urmare imobilul construcţie a fost preluat de stat fără nici un titlu, pentru ca apoi să fie demolat, astfel că petenţii sunt îndreptăţiţi la restituire prin echivalent potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte imobilul teren solicitat în suprafaţă de 1000 mp, s-a constatat în baza extrasului de carte funciară că acesta este deţinut de Cooperativa de Consum Tiha Bîrgăului asociată la F. Bistriţa Năsăud şi că acesteia din urmă îi revine competenţa de soluţionare a notificării, în sensul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în calitate de unitate deţinătoare.
Prin Decizia nr. 279/A din 14 martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, s-a admis apelul declarat de pârâtul Primarul comunei Tiha Bîrgăului împotriva sentinţei, care a fost schimbată în parte după cum urmează:
S-a respins plângerea formulată de petentă ca tardivă.
S-a respins plângerea formulată de petent în contradictoriu cu intimata comuna Tiha Bîrgăului, pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi s-au menţinut dispoziţiile din sentinţă referitoare la admiterea plângerii formulată de petent în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei Tiha Bîrgăului.
În motivarea deciziei de apel s-au reţinut următoarele:
Plângerea formulată de către petentă a fost înregistrată la instanţă la data de 18 februarie 2004 cu depăşirea termenului de 30 de zile de la comunicarea dispoziţiei prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, dispoziţia fiindu-i comunicată la data de 16 ianuarie 2004.
În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă s-a avut în vedere faptul că obiectul cauzei îl constituie plângere împotriva dispoziţiei emise de Primar iar calitate procesuală pasivă are numai emitentul actului contestat.
În speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, dar sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. h) din aceeaşi lege, întrucât prin sentinţa penală prin care a fost condamnat autorul petenţilor pentru o infracţiune de natură economică s-a dispus doar confiscarea terenului în suprafaţă de 1 ha în timp ce în privinţa construcţiilor s-a dispus doar confirmarea procesului-verbal de sechestru asigurător.
Acest proces-verbal de sechestru asigurător şi care avea menirea de a asigura recuperarea prejudiciului, fiind doar o măsură de siguranţă, în nici un caz nu poate fi confundat cu o confiscare implicită şi nu ţine loc de confiscare în sensul legislaţiei în vigoare la acea dată.
Împotriva deciziei de apel au formulat recurs petenţii-intimaţi, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte respingerea ca tardivă a plângerii formulate de petentă, Curtea a încălcat dispoziţiile legale referitoare la comunicarea actelor.
Adresa de înaintare din 16 ianuarie 2004 nu conţine data de comunicare efectivă a dispoziţiei atacate.
În mod greşit s-a reţinut că nu are calitate procesuală pasivă comuna Tiha Bârgăului, pentru că aceasta are calitate de deţinător al bunului. Primarul a acţionat doar ca reprezentant al comunei.
În situaţia în care instanţa de apel a admis doar în parte apelul, trebuia să se respingă doar în parte pretenţiile petenţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere că Decizia de apel este nelegală, să se dispună obligarea apelantei la suportarea integrală a cheltuielilor de judecată efectuate în apel, în sumă de 6.000.000 lei.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru motivele care vor fi arătate în continuare:
Prin apelul formulat în cază s-a criticat sentinţa primei instanţe pentru motivul că imobilele construcţii au fost preluate în proprietatea statului cu titlu de confiscare, în baza unei sentinţe penale şi că în aceste condiţii nu intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 10/2001.
Le termenul de judecată a dosarului de apel instanţa, din oficiu, a invocat excepţia tardivităţii plângerii formulate de către petentă şi lipsa calităţii procesuale pasive a Comunei Tiha Bârgăului.
Excepţia tardivităţii a fost soluţionată în mod greşit de către instanţa de apel.
Pentru soluţionarea excepţiei s-a avut în vedere adresa nr. 133 din 16 ianuarie 2004 (fila 3 dosar de fond) prin care s-a înaintat petentei dispoziţia contestată.
S-a avut în vedere data adresei de înaintare a dispoziţiei, fără a exista o dovadă efectivă de comunicare, deşi art. 26 alin. (3) [fost art. 24 alin. (7)] din Legea nr. 10/2001 republicată prevede că termenul de 30 de zile de contestare a dispoziţiei curge de la data comunicării.
Prin urmare şi în condiţiile în care nu s-a făcut dovada comunicării efective a dispoziţiei contestate, în mod greşit s-a apreciat în cauză că plângerea formulată de către petentă este tardivă.
Înalta Curte constată că în mod greşit s-a soluţionat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comunei Tiha Bârgăului.
Art. 21 alin. (4) [fost art. 20 alin. (4)] din Legea nr. 10/2001 prevede cui se adresează notificarea formulată de persoana îndreptăţită, iar unitatea administrativ-teritorială este arătată în calitatea de deţinător; soluţionarea notificării se face prin dispoziţie motivată a primarului.
Având în vedere neclaritatea Legii nr. 10/2001 sub aspectul calităţii procesuale într-un asemenea caz, privind instituţiile abilitate legal, în mod greşit s-a soluţionat excepţia de către instanţa de apel.
Având în vedere că prin Decizia de apel s-a menţinut soluţia dată de prima instanţă, sub aspectul nevalabilităţii titlului statului, iar apelantul nu a formulat recurs, Înalta Curte urmează a nu mai reanaliza aceste aspecte.
Admiterea apelului formulat de pârât a fost, de fapt, numai formală, soluţionarea cauzei s-a făcut în baza motivelor invocate din oficiu de instanţă.
Prin urmare, făcând aplicarea şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul formulat în cauză şi se va modifica Decizia de apel în sensul respingerii apelului ca nefondat.
Cu aplicarea art.274 C. proc. civ., va fi obligată apelanta Comuna Tiha Bârgăului, precum şi apelanta Primăria Comunei Tiha Bârgăului, prin primar la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel, în limita în care au fost dovedite, către reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanţii C.M.N. şi S.L. împotriva deciziei nr. 279 din 14 martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă şi conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de familie.
Modifică Decizia atacată în sensul că:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâţii Comuna Tiha Bârgăului şi Primăria Comunei Tiha Bârgăului prin primar. Obligă apelanţii la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel către reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7362/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7510/2006. Civil → |
|---|
