ICCJ. Decizia nr. 7511/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7511
Dosar nr. 39749/3/2006
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2007
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22 noiembrie 2006, reclamanta I.E.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, să se dispună obligarea pârâtului să emită o dispoziţie motivată de restituire în natură sau de respingere privind imobilul situat în Bucureşti, pentru care a înaintat notificarea înregistrată sub nr. 10918 din 10 august 2001.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin notificarea menţionată a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti, la care pârâtul nu a răspuns până la data sesizării instanţei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005, art. 1073 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1700 din 15 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost admisă cererea reclamantei şi obligat pârâtul să se pronunţe prin decizie/dispoziţie motivată potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 asupra notificării nr. 10918 din 10 august 2001 formulate de reclamant prin Biroul Executorului Judecătoresc C.S.A., privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 10.000 mp şi situat în Bucureşti.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că din adresa nr. 10918 din 14 decembrie 2006, rezultă că pârâtul nu a soluţionat notificarea, obligaţie prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care s-a reţinut temeinicia cererii introductive.
Apelul declarat de pârât împotriva susmenţionatei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 265 A din 2 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, instanţă care a reţinut că termenul prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001, prevede o dată limită de la care începe să curgă termenul de 60 de zile, moment procedural ce nu corespunde celui invocat de pârât.
Chiar dacă ar fi reale susţinerile pârâtului, privind nedepunerea documentaţiei solicită reclamantei, aceasta nu poate justifica întârzierea sine die a soluţionării notificării, în speţă trecând mai mult de trei ani de la data la care pârâta ar fi trebuit să răspundă cererii cu soluţionarea căreia a fost învestit.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a învederat că instanţele au nesocotit prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001, care stabileşte ca moment de la care începe să curgă termenul de 60 de zile prevăzut de aceste dispoziţii legale, fie data depunerii notificării, fie pe aceea a depunerii actelor doveditoare.
Întrucât, în speţă, notificatorii nu au depus toate actele de care înţeleg să se folosească în susţinerea notificării, au considerat că termenul de 60 de zile nu a început să curgă.
În drept, criticile au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 25 alin. (1) [fost art. 23 alin. (1)] din Legea nr. 10/2001, „în termen de 60 de zile de înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 (fost art. 22 din lege), unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură".
Termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligaţiei legale menţionate poate avea, într-adevăr ca date de referinţă: fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare.
Termenul pentru îndeplinirea obligaţiei legale menţionate se poate proroga cu acordul expres sau tacit al persoanei îndreptăţite, dacă unitatea deţinătoare, în urma analizei actelor doveditoare deja depuse, comunică celeilalte părţi, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentaţia depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
Pentru a avea însă beneficiul acestei prorogări este necesar ca unitatea deţinătoare să comunice în scris persoanei îndreptăţite faptul că fundamentarea şi emiterea deciziei de restituire sunt condiţionate de depunerea probelor solicitate. Depunerea actelor solicitate sau comunicarea faptului că persoana îndreptăţită nu posedă actele respective are semnificaţia acceptării prorogării termenului respectiv (în această ipoteză termenul curge de la depunerea actelor solicitate sau, după caz, de la data comunicării răspunsului).
Prin urmare, pentru a se putea prevala de ipoteza textului art. 25 din lege, care determină ca moment de plecare a termenului de 60 de zile, data depunerii actelor doveditoare, unitatea deţinătoare trebuia să fi solicitat persoanei îndreptăţite să înainteze actele pe care le consideră necesare soluţionării notificării, solicitare ce în cauză nu a fost făcută.
De menţionat, în legătură cu aspectul analizat că, potrivit actelor dosarului, abia la data de 14 decembrie 2006, pârâtul a solicitat reclamantei întregirea documentaţiei anexate notificării, dată ce se plasează după momentul promovării cererii de chemare în judecată, situaţie ce denotă pasivitatea pârâtei şi care corect a fost sancţionată de instanţe.
Ca atare, este justificat demersul judiciar al reclamantei care a solicitat instanţei judecătoreşti obligarea persoanei juridice deţinătoare să emită o decizie sau dispoziţie motivată, întrucât o atare obligaţie decurge din lege şi face parte dintr-o procedură administrativ-jurisdicţională prealabilă, instituită de lege în mod imperativ.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul pârâtului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEG.
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin primarul general împotriva deciziei nr. 265 A din 2 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2007 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 7815/2006. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7500/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
