ICCJ. Decizia nr. 7590/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7590
Dosar nr. 849/117/2006
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia depusă pe rolul Tribunalului Cluj la 19 ianuarie 2006, contestatorii R.J. şi R.E., în contradictoriu cu Primarul municipiului Cluj-Napoca, au solicitat instanţei anularea dispoziţiei nr. 2837 din 17 noiembrie 2005 emisă de intimat şi în consecinţă restituirea în natură a apartamentului nr. 7, situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 27991 nr. top 13087/S/VII.
În motivarea acţiunii, contestatorii au susţinut că în mod greşit le-au fost acordate despăgubiri stabilite în condiţiile Legii nr. 247/2005 şi nu le-a fost restituit imobilul revendicat, deoarece au fost deposedaţi abuziv şi nu au primit despăgubiri pentru acesta.
Prin sentinţa civilă nr. 772 din 13 noiembrie 2007, Tribunalul Cluj a respins acţiunea contestatorilor şi a menţinut ca legală dispoziţia contestată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin dispoziţia contestată, s-a respins cererea contestatorilor de restituire în natură a apartamentului nr. 7, situat în Cluj-Napoca, deoarece apartamentul a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 foştilor chiriaşi şi s-a propus contestatorilor acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, respectiv Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Imobilul a fost preluat în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 223/1974 fără plată iar apartamentul a fost înstrăinat foştilor chiriaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 822/2006 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost respinsă acţiunea formulată de aceiaşi contestatori, pentru constatarea nulităţii titlului Statului Român şi a nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Statul Român şi numiţii L., contract având ca obiect imobilul din litigiu.
Cum imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale, măsurile reparatorii pentru imobilul preluat abuziv se stabilesc numai în echivalent conform art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 86/A/2008, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de contestatori.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În lipsa acordului contestatorilor cu privire la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii, s-a apreciat ca legală dispoziţia contestată prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru apartamentul din litigiu, susţinerea apelanţilor referitoare la faptul că statul le impune despăgubirea prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare fiind nefondată.
Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost modificat şi completat prin OUG nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv de stat, tocmai pentru ca Fondul Proprietatea să devină operaţional în cel mai scurt timp, redefinindu-se instrumentele prin care urmează a se acorda despăgubirile.
În şedinţa publică din 31 martie 2008, reprezentanta contestatorilor a arătat că valoarea de circulaţie a imobilului în litigiu este de 100.000-130.000 Euro.
Conform art. 141 alin. (3) din Legea nr. 247/2005 despăgubirile în numerar se acordă în limita sumei de maximum 500.000 lei.
În consecinţă, contestatorii sunt îndreptăţiţi să obţină o indemnizaţie bănească efectivă constând în despăgubiri ce reprezintă valoarea de circulaţie a imobilului, neîncălcându-se dreptul de proprietate al acestora garantat de art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificat de România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, în acest text se statuează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
În speţă, nu sunt îndeplinite premizele pentru constatarea existenţei şi justificarea unei ingerinţe a statului în dreptul de proprietate al contestatorilor deoarece, pe de o parte, dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu nu a fost confirmat definitiv în justiţie, fie anterior, fie ulterior sesizării acestuia către terţii chiriaşi, iar pe de altă parte, aceştia pot obţine în conformitate cu legea specială despăgubiri efective constând în valoarea de circulaţie a imobilului.
Prin recursul declarat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., contestatorii au arătat că în condiţiile în care titlul VII din Legea nr. 247/2005 s-a modificat, pentru ca despăgubirea să fie echitabilă, trebuia ca instanţa să oblige la despăgubiri băneşti în favoarea acestora la preţul de circulaţie de la data efectivă a plăţii, cu atât mai mult cu cât Comisia Centrală va acorda măsurile pe care le va considera de cuviinţă şi nu pe cele băneşti, aşa cum s-a solicitat.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Dispoziţia nr. 2837 din 17 noiembrie 2005, emisă în soluţionarea notificării nr. 65127/3/452 din 1 noiembrie 2005, s-a respins restituirea în natură a imobilului revendicat de contestator (fila 5, dosar fond) şi s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile speciale ale Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin precizarea făcută la contestaţie s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii băneşti la valoarea reactualizată pentru imobilul din litigiu (fila 19, dosar fond).
Cum instanţa de fond cât şi cea de apel au constatat ca legală dispoziţia contestată s-au formulat aceleaşi critici prin motivul de recurs.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii în echivalent pot consta în compensare cu alte bunuri sau servicii sau despăgubiri acordate în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 modificat prin OUG nr. 81/2007.
Potrivit art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii la care sunt îndreptăţiţi contestatorii pentru imobilul preluat abuziv se stabilesc numai prin echivalent.
Cu privire la valoarea acestor măsuri Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite o dispoziţie reprezentând titlul de despăgubire, în baza raportului de evaluare, conform art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale, iar recurenţii au criticat atât prin motivele de apel cât şi prin cele de recurs doar modalitatea de despăgubire pentru imobilul revendicat.
Fată de cele menţionate, nu sunt întrunite cerinţele dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dispoziţia contestată ca şi hotărârea recurată apar ca legale, motiv pentru care recursul declarat de contestatori va fi respins ca nefondat în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii R.J. şi R.E. împotriva deciziei nr. 86 A din 31 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7637/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7170/2006. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
