ICCJ. Decizia nr. 7637/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7637
Dosar nr. 266/111/2006
Şedinţa publică din 2 decembrie 2008
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Cu notificarea nr. 1041 din 24 noiembrie 2005 B.E.J. B.I., reclamanţii T.Ş. şi T.G. au solicitat restituirea în natură a imobilelor înscrise în C.F. nr. 11945 Oradea sub nr. top 551/2 şi 552/2 şi a apartamentelor nr. 1, 3 şi 4 din imobilul înscris în C.F. nr. 4016 sub nr. top 715/2, invocând incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Prin dispoziţia nr. 5306 din 28 decembrie 2005, Primarul municipiului Oradea a respins notificarea, motivat de faptul că nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Prin cererea înregistrată la 5 ianuarie 2006, recurenţii T.Ş. şi T.G. au cerut anularea dispoziţiei şi admiterea cererii de revendicare a imobilelor mai sus arătate.
În motivarea cererii reclamanţii susţin că din interpretarea dispoziţiilor actelor normative privitoare la domeniile proprietăţii şi justiţiei, anume ale Legii nr. 247/2005, reiese cu deosebită claritate că voinţa legiuitorului a fost aceea de a stabili un nou termen pentru formularea notificărilor, anume până la data de 30 noiembrie 2005
Prin sentinţa civilă nr. 798/C din 15 noiembrie 2006, Tribunalul Bihor a respins cererea.
În motivarea sentinţei, tribunalul a reţinut că termenul de formulare a notificărilor a fost prevăzut prin dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 (6 luni de la intrarea în vigoare a legii) şi a fost prelungit, succesiv prin dispoziţiile OUG nr. 109/2001 şi nr. 145/2001.
Tribunalul a constatat că prin dispoziţiile Legii nr. 247/2005, invocată de reclamanţi, nu s-a instituit un nou termen de notificare în favoarea persoanelor îndreptăţite, în sensul Legii nr. 10/2001, termenul la aceştia fac referire în cererea de chemare în judecată fiind incident cu privire la cererile referitoare la imobilele care cad sub incidenţa legilor fondului funciar.
Prin Decizia civilă nr. 420 din 18 septembrie 2007, Curtea de Apel Oradea a respins apelul declarat de reclamanţi pentru aceleaşi considerente reţinute şi de tribunal.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii reiterând consideraţiunile expuse în cererea de chemare în judecată şi susţinând că printr-o interpretare istorico-teleologică a normelor juridice incidente şi prin folosirea metodei logice de interpretare se poate concluziona în sensul că legiuitorul a intenţionat să instituie prin dispoziţiile Legii nr. 2471/2005 un nou termen pentru depunerea notificărilor.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
În drept, interpretarea normelor de drept constituie o operaţie de determinare a înţelesului şi conţinutului acestora, ştiut fiind că oricât de perfectă ar fi o lege ea nu poate să prevadă toate cazurile la care ar urma să se aplice.
Cu alte cuvinte, cu ajutorul metodelor de interpretare, printre care se numără şi interpretarea teleologică (prin care se urmăreşte determinarea scopului urmărit de legiuitor), interpretarea istorică (care presupune analiza condiţiilor social-politice şi economice care au determinat edictarea unei norme juridice) ori interpretarea logică (metodă care constă în aplicarea regulilor logicii formale şi a sistemului de argumentare pe care se sprijină) interpretul stabileşte conţinutul şi înţelesul unei anumite norme juridice.
Situaţia premisă necesară operaţiunii de interpretare o constituie însă existenţa unei anumite norme juridice edictată de către legiuitor cu privire la o anumită situaţie de fapt, normă care să fie susceptibilă de interpretare.
Or, în cauza dedusă judecăţii lipseşte situaţia premisă, adică nu există o normă juridică referitoare la termenul de notificare cuprinsă în actul normativ invocat, anume în Legea nr. 245/2005, normă care să fie susceptibilă de interpretare în sensul solicitat de către reclamanţi.
Singura normă juridică prin care a fost reglementat termenul pentru depunerea notificărilor a fost prevăzută în art. 22 (fost art. 21) din Legea nr. 10/2001 şi această normă nu a suferit nicio modificare prin dispoziţiile Legii nr. 245/2007.
în acest context al analizei este de menţionat că în mod corect instanţele de fond au reţinut şi faptul că nu poate fi primită solicitarea reclamantului ca, pe cale de interpretare a dispoziţiilor din Legea nr. 245/2005, referitoare însă la alte acte normative pe care aceasta Ie-a modificat, anume a normei juridice prevăzută de art. 33 din Titlul VI privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000, să se reţină că s-ar fi modificat şi termenul de notificare prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Aşa fiind, cum hotărârile instanţelor de fond au fost date cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, Înalta Curte urmează a constata că recursul se dovedeşte a fi nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii T.Ş. şi T.G. împotriva deciziei nr. 420/A din 18 septembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7675/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7590/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
