ICCJ. Decizia nr. 773/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 773
Dosar nr. 6875/1/2006
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2007
Deliberând constată următoarele:
Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 278 din 23 februarie 2005, a admis contestaţia formulată de G.I.A. şi G.M., în contradictoriu cu SC A. SA Găeşti şi Agenţia Domeniilor Statului şi pe cale de consecinţă: a anulat Decizia nr. 97 din 29 septembrie 2003 emisă de pârâta SC A. SA Găeşti pe care a obligat-o să restituie în natură imobilele construcţii: clădire administrativă, două apartamente a câte patru camere fiecare, anexă socială, magazie de cereale şi fostul grajd (actualmente magazie), conform raportului de expertiză întocmit de expert de G.F., precum şi suprafaţa de 500 mp teren curţi-construcţii conform raportului de expertiză întocmit de expert A.E.G.; a respins contestaţia faţă de Agenţia Domeniilor Statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, reclamanţii au făcut dovada calităţii de proprietari prin moştenire a imobilelor revendicate care au aparţinut autorului D.G. şi care au fost expropriate în baza Decretului nr. 83/1949.
S-a mai reţinut că imobilele revendicate au intrat în proprietatea pârâtei SC A. SA Găeşti care nu a fost privatizată în condiţiile Legii nr. 268/2001. În atare situaţie Agenţia Domeniilor Statului nu are calitate procesuală pasivă şi nu pot fi incidente dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 întrucât aceasta nu s-a implicat în privatizarea SC A. SA Găeşti.
Cu privire la diferenţa de teren până la 183 ha, instanţa de fond a reţinut că, aceasta nu face obiectul Legii nr. 10/2001, ci a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 1/2000, astfel că, potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu mai poate fi revendicată în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Instanţa de fond a reţinut de asemenea că, poate constitui obiectul Legii nr. 10/2001, terenul în suprafaţă de 5000 mp pe care se află construcţiile: clădire administrativă (două apartamente a câte patru camere fiecare, anexă socială, magazie de cereale şi fostul grajd, actualmente magazie), conform raportului de expertiză întocmit de G.F..
Cum imobilele mai sus menţionate se află în patrimoniul pârâtei SC A. SA Găeşti, contestaţia faţă de Agenţia Domeniilor Statului a fost respinsă.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 18 din 6 februarie 2006, a admis apelul formulat de contestatorii G.I.A. şi G.M., împotriva sentinţei civile nr. 278 din 23 februarie 2005 a Tribunalului Dâmboviţa, în contradictoriu cu intimatele SC A. SA Găeşti, prin lichidatorul judiciarC.A. şi Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti, şi pe cale de consecinţă: a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că, apelanţii-contestatori au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele construcţii: grajd pentru porci (uzat) şi remiză (uzată) conform expertizei N.R. şi pentru suprafaţa de teren de 17.772 mp teren conform expertizei M.E., cât şi restituirea în natură a suprafeţei de 56.556 mp teren conform expertizei M.E.; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că din suprafaţa de 79.328 mp cuprinsă în raportul de expertiză al expertului M.E., 17.772 mp teren a fost licitată de D.G. şi intabulată în C.F., motiv pentru care se va restitui în natură contestatorilor diferenţa de 56.556 mp alături de suprafaţa de 5000 mp deja restituită acestora.
De asemenea s-a mai reţinut că pentru imobilele construcţii: grajd pentru porci (uzat) şi remiză (uzată) cuprinse în raportul de expertiză al expertului N.R., contestatorii au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile legii speciale.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs Agenţia Domeniilor Statului, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Restituirea în natură şi acordarea despăgubirilor referitoare la imobilele revendicate: clădiri construcţii revine celor care deţin imobilele respective şi nu Agenţiei Domeniilor Statului.
- Pentru recuperarea terenurilor cu destinaţie agricolă, reclamanţii trebuie să uzeze de procedura prevăzută de legea fondului funciar (Legea nr. 18/1991) şi nu de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, aşa cum greşit a reţinut instanţa de apel. Acest lucru cu atât mai mult cu cât în cauză reclamanţii nu au făcut dovada că aceste terenuri au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000) iar în urma demersurilor făcute terenurile respective nu au fost restituite integral.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Din dispozitivul deciziei recurată nu rezultă cine urmează să fie obligat la măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent faţă de reclamanţii G.I.A. şi G.M., în condiţiile în care SC A. SA Găeşti se află în faliment, iar administrarea terenurilor revendicate de reclamanţi în condiţiile Legii nr. 10/2001 a fost preluată de Agenţia Domeniilor Statului.
De aceea, critica formulată de recurentă, în sensul că nu poate fi obligată la restituire întrucât nu este deţinătorul imobilului nu poate fi supusă controlului de nelegalitate invocat, faţă de contradicţia dintre considerente şi dispozitiv şi de imposibilitatea determinării celui în sarcina căruia a fost stabilită obligaţia de restituire.
Prin urmare, se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Instanţa de trimitere urmează să determine cui incumbă obligaţia de restituire în natură sau prin echivalent, ţinând seama totodată de regimul juridic al imobilelor a căror restituire s-a cerut precum şi de celelalte critici formulate în recurs în legătură cu natura juridică a imobilelor în litigiu şi de legile de reparaţie a căror incidenţă ar presupune-o această natură şi bunurilor.
Pentru toate aceste considerente Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenţia Domeniilor Statului împotriva deciziei civile nr. 18 din 6 februarie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti şi pe cale de consecinţă, se va casa Decizia atacată în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Domeniilor Statului împotriva deciziei 18 din 6 februarie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează Decizia susmenţionată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7764/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7525/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
