ICCJ. Decizia nr. 7752/2006. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7752
Dosar nr. 19579/1/2005
Şedinţa publică din 3 octombrie 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia civilă, la 19 mai 2003, L.G. a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 5258/2003 a Primăriei municipiului Craiova şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 225 mp situat în Craiova.
În motivarea cererii s-a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6302 din 3 iulie 1964 reclamantul şi soţia sa au cumpărat imobilul compus din construcţie şi teren situat în Craiova.
Prin Decretul nr. 148/1989 al Consiliului de Stat al RSR s-a dispus exproprierea.
Prin sentinţa civilă nr. 260 din 29 iunie 2004 Tribunalul Dolj, secţia civilă, a admis contestaţia, a anulat Dispoziţia nr. 5258/2003, a dispus ca Primăria municipiului Craiova să restituie în natură reclamantului terenul în suprafaţă de 193,26 mp situat în Craiova. A constatat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa ocupată de 31,71 mp.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, aşa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, din totalul suprafeţei de teren expropriat reclamantului, 193,29 mp sunt liberi şi neafectaţi de construcţii sau alte utilităţi publice, diferenţa de 31, 71 mp fiind ocupată de carosabilul străzii F.
Apelurile declarate de Consiliul local Craiova, Prefectura Dolj şi D.G.F.P. Dolj, în calitate de reprezentant al Statului român, prin Ministerul Finanţelor Publice, au fost admise prin Decizia civilă nr. 475 din 14 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
În considerentele hotărârii instanţei de apel s-a arătat că prin procesul-verbal încheiat la 1 octombrie 2002 de Serviciul Gestiunea Localităţii şi Teritoriului cadastru Imobiliar Edilitar s-a confirmat Planul urbanistic zonal, iar terenul în litigiu este afectat de cauze utilitate publică, având ca destinaţie intersecţia străzilor P. cu F. Prin urmare, pentru acest teren măsurile reparatorii pot fi stabilite numai prin echivalent.
Întrucât reclamantul are dreptul la despăgubiri băneşti, Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul critica, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Hotărârea este nelegală şi netemeinică deoarece din planul de urbanism zonal nu rezultă că terenul este afectat de utilitate publică ci, dimpotrivă, că terenul este liber, exceptând o mică suprafaţă ocupată de str. F.
Acest plan se coroborează cu raportul de expertiză tehnică din care rezultă că din suprafaţa totală de 225 mp este ocupată numai o porţiune de 31,71 mp de str. F.
Alipit de terenul recurentului se află un imobil care a fost restituit în natură.
Analizând hotărârea instanţei de apel, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate înaintea instanţelor de fond, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului îl constituie terenul în suprafaţă de 225 mp situat în Craiova, pe care reclamantul l-a solicitat în natură.
Potrivit procesului-verbal înregistrat la Primăria municipiului Craiova, Serviciul Gestiunea Localităţii şi Teritoriului, Cadastrului imobiliar edilitar sub nr. 29481 din 1 octombrie 2002, terenul este evidenţiat în planul urbanistic zonal ca fiind afectat de cauze de utilitate publică, fiind situat la intersecţia str. P. cu str. F.
Din schiţa PUZ -ului rezultă că terenul este situat la intersecţia a două străzi, astfel încât nu pot fi luate în considerare concluziile din raportul de expertiză, în contradicţie cu declaraţia de utilitate publică a terenului aprobată prin Planul urbanistic general.
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanţa de apel a pronunţat o soluţie legală, cu aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legale incidente, criticile formulate neîntrunind cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Reclamantul are dreptul numai la măsuri reparatorii în echivalent, el trebuind să urmeze calea prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a deciziei date în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul L.G. împotriva deciziei civile nr. 475 din 14 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 3 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7758/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7702/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
