ICCJ. Decizia nr. 7900/2006. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7900
Dosar nr. 9720/1/2006
Şedinţa publică din 6 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 504 din 21 septembrie 2005 Tribunalul Gorj, secţia civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamanţii C.I., V.G., P.M., F.A. şi B.C. împotriva pârâtei C.E.T. SA, a constatat că reclamanţii sunt realizatorii soluţiei tehnice „branşarea motoarelor electrice de 7,2 MW" şi a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind pretenţiile.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Calitatea reclamanţilor de autori ai soluţiei tehnice în discuţie este recunoscută chiar de către pârâtă, prin adresele depuse la dosar, aceasta negând numai folosirea respectivei soluţii în procesul de producţie, în drept fiind aplicabile dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei la plata drepturilor cuvenite ca urmare a utilizării soluţiei tehnice ai cărei autori sunt, aceştia nu au achitat taxa judiciară de timbru care le-a fost pusă în vedere prin încheierea din 13 iulie 2005, necontestată, motiv pentru care se impune anularea cererii.
Prin Decizia civilă nr. 384 din 11 mai 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei, pentru următoarele considerente:
Potrivit Legii nr. 146/1997, reclamanţii aveau obligaţia de a achita taxa de timbru pentru fiecare capăt de cerere, iar în ipoteza în care se timbrează legal numai unele capete de cerere, iar altele nu se timbrează, instanţa aplică sancţiunea prevăzută de art. 20 din lege numai pentru cele netimbrate. În atare situaţie, tribunalul a procedat corect anulând doar capătul de cerere netimbrat.
Acţiunea reclamanţilor a fost precizată anterior primei zile de înfăţişare. Astfel, primul termen stabilit administrativ a fost la data de 13 iulie 2005, dar acesta nu reprezintă prima zi de înfăţişare, deoarece la acel termen acţiunea nu a fost legal timbrată.
Pe fond, curtea de apel a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 64/1991 şi că, nefiind vorba despre o invenţie, nu este necesar ca reclamanţii să urmeze procedura prevăzută de lege pentru obţinerea unui brevet. De asemenea, a reţinut că s-a făcut dovada că reclamanţii sunt autorii soluţiei tehnice pretinse.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, invocând următoarele critici:
În conformitate cu prevederile Legii nr. 146/1997, instanţa avea obligaţia de a anula întreaga cerere de chemare în judecată ca netimbrată, deoarece obiectul cererii iniţiale de chemare în judecată l-a constituit obligarea pârâtei la plata sumei de 1 946 842 540 lei, reclamanţii şi-au modificat cererea fără a mai fi în termen să o facă, iar capătul de cerere privind pretenţiile a rămas netimbrat.
Pe fond, recurenta susţine că singurul organ abilitat să se pronunţe asupra calităţii reclamanţilor de autori ai soluţiei tehnice este O.S.I.M., în cauză fiind încălcate dispoziţiile art. 5, art. 17 şi art. 35 din Legea nr. 64/1991.
Recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei şi respingerea cererii de chemare în judecată.
Intimaţii au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamanţii au introdus pe rolul tribunalului o cerere de chemare în judecată, prin care au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1 946 642 540 lei, reprezentând 10% din economiile realizate de pârâtă pe ultimii trei ani de folosire a realizării tehnice ai cărei autori sunt reclamanţii, cerere timbrată cu suma de 36, 60 RON.
La primul termen de judecată, instanţa a constatat că, întrucât cererea nu priveşte drepturi derivate din brevetul de invenţie, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 lit. b) din Legea nr. 146/1997, ci cele ale art. 2 din aceeaşi lege şi a stabilit în sarcina reclamanţilor obligaţia achitării sumei de 167 310 540 lei taxă judiciară de timbru. Cum reclamanţii nu fuseseră citaţi cu această menţiune, instanţa a dispus amânarea cauzei şi citarea reclamanţilor în vederea timbrării.
La termenul fixat, reclamanţii şi-au modificat cererea de chemare în judecată, solicitând ca instanţa să constate calitatea lor de autori ai soluţiei tehnice „branşarea motoarelor electrice de 7,2 MW" şi obligarea pârâtei la plata drepturilor ce le revin din economiile realizate prin aplicarea soluţiei.
Nici la acel termen şi nici la cel din 21 septembrie 2005, când s-a judecat pricina, reclamanţii nu au achitat taxa judiciară de timbru stabilită de instanţă.
În atare situaţie, cum corect a susţinut pârâta, cererea trebuia integral anulată, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în conformitate cu care, neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea cererii..
Aceasta deoarece, potrivit alin. (1) al art. 20 din acelaşi act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. (2), dacă cererea nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării, cum a fost cazul în speţă, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Deşi acest cuantum a fost pus în vedere reclamanţilor pentru termenul din 7 septembrie 2005, aceştia nu s-au conformat; în schimb au depus la dosar o modificare a acţiunii, prin care au adăugat şi un capăt de cerere în constatarea dreptului, alături de cel având ca obiect plata despăgubirilor.
În raport de această situaţie, în mod nelegal tribunalul a procedat la judecata pe fond a capătului de cerere în constatarea dreptului, pentru care a apreciat satisfăcut timbrajul prin plata sumei de 36, 60 RON.
Curtea de apel a menţinut în mod nelegal această soluţie, considerând că instanţa a procedat corect anulând numai capătul de cerere netimbrat.
O asemenea soluţie nu este prevăzută de lege.
Art. 20 alin. (4) prevede că, dacă în momentul înregistrării sale acţiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său iniţial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluţionată, în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.
Or, în speţă, cererea de chemare în judecată nu a fost timbrată corespunzător obiectului său iniţial, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997.
Cum nici la introducerea cererii şi nici până la termenul fixat în acest scop reclamanţii nu au completat taxa judiciară de timbru calculată de instanţă, cererea lor trebuia anulată conform art. 20 alin. (3) din lege.
Pentru aceste considerente, care fac de prisos analiza celorlalte critici aduse de recurentă pe fondul cauzei, Înalta Curtea va admite recursul şi în baza art. 312 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica Decizia.
În baza art. 296 C. proc. civ., va admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei, pe care o va schimba în parte, în sensul că va anula în întregime cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.C. C.E.T. SA împotriva deciziei nr. 384 din 11 mai 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Modifică Decizia în sensul că:
Admite apelul declarat de aceeaşi pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 504 din 21 septembrie 2005 a Tribunalului Gorj.
Schimbă în parte sentinţa în sensul că: anulează în întregime cererea de chemare în judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7898/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7892/2006. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
