ICCJ. Decizia nr. 798/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 798
Dosar nr. 14563/54/2006
Şedinţa publică din 7 februarie 2008
Deliberând asupra recursului civil de faţă.
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 14 august 2003, înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. 5908/2003, reclamanţii P.A., C.M. şi O.T.M. au chemat în judecată pe pârâtele Primăria municipiului Craiova şi SC T. SA Craiova şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate că sunt proprietarii imobilului situat în Craiova, compus din teren în suprafaţă de 368 mp şi să o oblige pe pârâta deţinătoare a imobilului „să emită o decizie" privind dreptul lor de proprietate asupra imobilului menţionat.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că bunica lor, L.T., a cumpărat imobilul din Craiova, care i-a revenit ulterior, în baza actului de partaj voluntar înregistrat la Tribunalul Dolj, secţia a III a, sub nr. 5333 din 17 septembrie 1941, mamei lor, R.P.A. iar apoi, la moartea acesteia, Ie-a revenit lor, în cote indivize egale de 1/3, conform certificatului de moştenitor nr. S. 73/1968 din 6 august 1968 emis de fostul notariat judeţean Dolj [respectiv lui P.A. şi R.(C.)M., în calitate de fiice iar lui O.T.M., în calitate de nepot de fiică, O.L., predecedată].
Reclamanţii au mai arătat că imobilul, care era compus din teren în suprafaţă de 368 mp şi o casă, a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 67/1985 al fostului Consiliu de Stat, casa fiind demolată dar că de atunci şi până la data formulării notificării terenul a rămas liber de construcţii.
Au susţinut că la data de 13 august 2001, au formulat, în baza Legii nr. 10/2001, notificarea nr. 947/N/2001, către Primăria municipiului Craiova solicitând restituirea terenului în natură şi acordarea de despăgubiri constând în diferenţa dintre valoarea reală a construcţiei demolate şi despăgubirile de 23.280 lei primite cu prilejul exproprierii.
Primarul municipiului Craiova a emis dispoziţia nr. 6677 din 17 iulie 2003, prin care a înaintat notificarea către SC T. SA în scopul competentei soluţionări a cererii de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 368 mp, obiect al notificării.
Prin adresa nr. 803 din 6 august 2003, SC T. SA a invitat pe notificatori să se prezinte la sediul său în ziua de 11 august 2003 „pentru a discuta situaţia juridică a terenului ", însă discuţiile s-au rezumat la un simplu refuz verbal.
În consecinţă, s-au adresat instanţei de judecată, căreia i-au solicitat să constate că terenul este liber de orice construcţii şi că poate fi restituit în natură, conform Legii nr. 10/2001 şi normelor metodologice de aplicare.
Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa civilă 206 din 11 mai 2004, a respins „ contestaţia " formulată de P.A., C.M. şi O.T.M. Tribunalul a constatat, în baza raportului de expertiză administrat în cauză, că din suprafaţa de teren de 368 mp (suprafaţa rezultată din măsurători fiind de 347,78 mp), doar o suprafaţă de 231,35 mp din teren este deţinută de pârâta SC T. SA Craiova, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate a terenului seria M 03 nr. 2470 din 29 noiembrie 1995 şi că restul este parţial ocupat de trotuar stradal (suprafaţa de 21 mp) şi parţial de o proprietate particulară din zonă (95,28 mp). Tribunalul a mai reţinut că, prin actul de expropriere (Decretul nr. 67/1985) statul a preluat abuziv terenul, dar că actul de expropriere constituie titlu valabil de preluare al statului deoarece reclamanţilor li s-au acordat despăgubiri atât pentru construcţia demolată cât şi pentru teren, astfel că suprafaţa de 231,50 mp, deţinută de SC T. SA Craiova şi evidenţiată în patrimoniul acesteia, nu poate fi restituită în natură, fiind incidente dispoziţiile art. 27 din Legea 10/2001, foşti proprietari fiind îndreptăţiţi numai la măsuri reparatorii prin echivalent, iar nu la restituirea terenului în natură cum expres au cerut prin cererea adresată justiţiei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, care au susţinut că se impune restituirea în natură a terenului deţinut de SC T. SA Craiova, deoarece este liber de construcţii şi nu este util unităţii deţinătoare, fiind situat vis-a-vis de clădirile şi curtea veche a acesteia, între teren şi incinta societăţii interpunându-se strada A.I.
Ca ipoteză subsidiară, apelanţii au cerut să li se acorde suma de 17.000 Euro cu titlul de măsuri reparatorii.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 2862 din 2 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţi.
Instanţa de apel, reţinând că nemulţumirea apelanţilor vizează terenul ocupat de SC T. SA Craiova, singura pârâtă faţă de care au înţeles să-şi valorifice pretenţiile, a stabilit că terenul este necesar normalei funcţionări a SC T. SA, întrucât este folosit ca traseu de intrare în incinta sa, pe teren fiind amplasată poarta metalică rulantă de acces, iar unitatea deţinătoare este integral privatizată, neavând printre acţionari statul sau vreo autoritate a administraţiei publice locale sau centrale.
Ca urmare, instanţa de apel a statuat că sunt pe deplin incidente dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, atât în forma în vigoare la data judecării cauzei în primă instanţă, cât şi în forma modificată prin Legea nr. 247/2005, potrivit cărora nu este posibilă restituirea în natură a terenului cu regimul juridic descris, ci numai acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Ori, reclamanţii nu au cerut decât restituirea terenului în natură, astfel că solicitarea de despăgubiri formulată ca ipoteză subsidiară numai pe calea apelului este inadmisibilă, contravenind dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ.
Reclamanţii P.A., C.M. şi O.T.M. au declarat recurs susţinând că instanţele au rezolvat greşit cauza atât în privinţa stării de fapt, cât şi în dezlegarea problemelor de drept, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Referitor la starea de fapt, reclamanţii au imputat instanţelor că au interpretat greşit probele administrate în sensul că terenul în suprafaţă de 231,50 mp s-ar afla în incinta unităţii deţinătoare, în realitate terenul fiind liber şi neocupat, reprezentând practic un loc viran, situat în afara incintei SC T. SA Craiova, aşa cum rezultă din ansamblul probelor existente la dosarul cauzei.
În raport cu situaţia reală a terenului invocată, reclamanţii au susţinut că instanţele au aplicat greşit dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi au încălcat prevederile aplicabile, anume cele din art. 7 şi art. 20 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care soluţia legală cuvenită cauzei este cea de restituire în natură a terenului deţinut de SC T. SA Craiova.
Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanţii au susţinut că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, unitatea deţinătoare era doar parţial privatizată, fostul Fond al Proprietăţii de Stat deţinând 59 % din capitalul societăţii şi că numai în timpul judecării apelului s-a finalizat procesul de privatizare integrală.
În fine, reclamanţii au invocat inopozabilitatea unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a constatat dreptul de proprietate al SC T. SA asupra terenului în litigiu.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 6390 din 29 iunie 2006, a admis recursul declarat de reclamanţii P.A., C.M. şi O.T.M., a casat Decizia atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Craiova.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., întrucât starea de fapt nu a fost cercetată şi stabilită de instanţa de apel , fiind necesar a se lămuri structura acţionariatului pârâtei SC T. SA Craiova la data de 14 februarie 2001, potrivit menţiunilor din registrul comerţului Dolj şi, faţă de cele ce se vor constata, să se stabilească dispoziţiile incidente, respectiv dispoziţiile art. 20 sau cele ale art. 27 din Legea nr. 10/2001.
În cadrul rejudecării, apelul declarat de reclamanţi a fost înregistrat la Curtea de Apel Craiova sub nr. 3080 din 1 noiembrie 2006 şi, în raport de considerentele deciziei de casare, prin încheierea din 28 noiembrie 2006 şi 9 ianuarie 2007, instanţa de apel a dispus efectuarea unor adrese către Registrul Comerţului Dolj şi SC T. SA Craiova pentru a fi comunicată structura acţionariatului a SC T. SA Craiova la data de 14 februarie 2001.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, rejudecând apelul declarat de reclamanţi, l-a respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 105 din 20 februarie 2007.
Instanţa de apel a reţinut, în raport de considerentele deciziei de casare pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, că prin răspunsurile comunicate de Registrul Comerţului Dolj a fost lămurită structura acţionariatului pârâtei SC T. SA Craiova la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi că la data respectivă pârâta, în calitate de deţinătoare a imobilului aflat în litigiu, era privatizată integral. Astfel, din înscrisurile emise de SC R.O.M. SA Craiova care cuprind registrul sintetic al acţionarilor SC T. SA la datele de 11 ianuarie 2001 şi, respectiv, 31 martie 2001, rezultă că, la data de 14 februarie 2001, pârâta SC T. SA Craiova era o societate comercială privatizată integral, statul nemaiavand calitatea de asociat sau acţionar majoritar sau minoritar şi că acţiunile erau deţinute la data de 11 ianuarie 2001 de către PPM; SIF Moldova şi SC R. SRL Craiova, iar la data de 31 martie 2001, de către SIF Moldova, SC . SRL Craiova şi alţi acţionari. Instanţa de apel a statuat că susţinerile reclamanţilor conform cărora SIF Moldova deţine în realitate acţiuni ale Statului Român sunt nefondate, întrucât, potrivit Legii de organizare şi funcţionare a societăţilor de investiţii financiare, actualele SIF-uri sunt continuatoarele personalităţii juridice ale Fondului Proprietăţii Private şi nu ale Fondului Proprietăţii de Stat. A statuat, de asemenea, că nefondate sunt şi susţinerile reclamanţilor în sensul că terenul în litigiu nu este ocupat de pârâta SC T. SA Craiova, deoarece, în realitate, reprezintă traseul de intrare în incinta societăţii iar prin raportul de expertiză imobilul a fost identificat, stabilindu-se în mod cert că din suprafaţa totală de teren de 347,79 mp, suprafaţa de 231,5 mp aparţine intimatei; suprafaţa de 21 mp teren aparţine domeniului public iar suprafaţa de 95,28 mp se suprapune cu proprietatea familiei I.M., instanţa de apel reţinând faptul că s-au emis pretenţii de către apelanţii-reclamanţi numai cu privire la suprafaţa de 231,5 mp.
Instanţa de apel a constatat că incidente în speţă sunt dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, reclamanţii fiind persoane îndreptăţite la restituirea prin echivalent, reprezentând contravaloarea terenului aflat în litigiu şi nu la restituirea în natură a imobilului solicitat, dar că, în prezenta cauză, nu se poate constata îndreptăţirea acestora la măsuri reparatorii prin echivalent faţă de faptul că, prin notificare, au solicitat numai măsuri reparatorii prin echivalent. Numai în cadrul instanţei de apel, pentru prima dată, reclamanţii au solicitat suma de 17.000 Euro cu titlu de despăgubiri băneşti, însă cererea este inadmisibilă, faţă de dispoziţiile art. 294 C. proc. civ.
Împotriva acestei din urmă decizii reclamanţii au declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanţii au susţinut că, prin Decizia de casare, s-a stabilit necesitatea de a se determina structura acţionariatului SC T. SA la data de 14 februarie 2001, ca element esenţial funcţie de care în cauză sunt aplicabile fie dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (2), fie dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 şi că, având în vedere că la 24 decembrie 1999 SC R. SRL a cumpărat numai 40,102 % din acţiuni, restul a rămas în patrimoniul statului, fiind administrat de FPS. Reclamanţii au mai susţinut că, în consecinţă, este evident că la data de 14 februarie 2001 este evident că statul era acţionar majoritar al SC T. SA Craiova şi că abia la data de 1 martie 2005, după cum rezultă din înscrisul eliberat de SC R.C. SA Bucureşti, SC R. SRL a cumpărat şi diferenţa de acţiuni reprezentând un procent de peste 92%, deci mult după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi în timp ce cauza era pendinte pe rolul instanţelor judecătoreşti. Reclamanţii au arătat că, aşa fiind, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, terenul trebuind să le fie restituit în natură, cu atât mai mult cu cât din expertiză a rezultat că este liber şi neocupat. Au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, admiterea acţiunii şi restituirea terenului în suprafaţă de 368 mp situat în Craiova.
Recurenta-reclamantă P.A. a decedat pe parcursul soluţionării recursului (19 iunie 2007), în cauză fiind introduse moştenitoarele acesteia, P.A.E. şi C.E.
Motivele invocate de recurenţii-reclamanţi se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar recursul urmează a fi admis, pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
Art. 315 alin. (1) din acelaşi cod dispune că, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Prin această prevedere legală se dă putere hotărârii pronunţate de instanţa de recurs numai cu privire la problemele de drept rezolvate iar nu şi celor de fapt asupra cărora instanţa care judecă fondul după casare are dreptul de apreciere.
Ceea ce sunt, însă, obligatorii pentru instanţa de fond după casare, cu privire la faptele procesului, sunt numai indicaţiile cu privire la necesitatea lămuririi anumitor împrejurări de fapt şi la administrarea de probe.
Această concluzie se impune pentru că indicaţiile instanţei de casare atrag atenţia instanţei care rejudecă fondul asupra încălcării săvârşite cu ocazia judecăţii anterioare şi asupra necesităţii de a se lămuri alte împrejurări de fapt prin administrarea de noi probe în vederea pronunţării unei soluţii legale.
În speţă, aşa cum rezultă din expunerea lucrărilor cauzei, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Craiova într-un prim ciclu procesual şi a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel, cu îndrumarea de a lămuri structura actionariatului SC T. SA Craiova la data de 14 februarie 2001, stare de fapt ce trebuia să fie cercetată şi stabilită, fiind esenţială în dezlegarea pricinii, deoarece, în raport de aceasta, instanţa de apel urma să constate care dispoziţii legale sunt incidente în cauză, respectiv art. 20 sau art. 27 din Legea nr. 10/2001 (devenite, după republicarea şi modificarea legii, art. 21 şi, respectiv art. 29).
În rejudecarea apelului, la dosar, au fost depuse două înscrisuri emise de SC R.O.M. SA, nr. 0521/01/2001 şi nr. 315 din 12 aprilie 2001, referitoare la structura sintetică a acţionarilor SC T. SA Craiova la data de 11 ianuarie 2001 şi, respectiv 31 martie 2001 (filele 29 şi 30 din dosarul nr. 3080/2006 al Curţii de Apel Craiova). La data de 11 ianuarie 2001, SIF deţinea un număr de 116111 acţiuni reprezentând 42,371% din capitalul social iar SC R. SRL 125416 acţiuni, reprezentând 45,371%. La data de 31 martie 2001, SIF deţinea un număr de 116111 acţiuni reprezentând 42,371% din capitalul social iar SC R. SRL 137088 acţiuni, reprezentând 50,026%.
Deşi cu ocazia dezbaterilor pe fond asupra apelului, de la termenul din 20 februarie 2007, aşa cum au fost consemnate în practicaua deciziei, apărătorul reclamanţilor a învederat instanţei că relaţiile depuse la dosar nu sunt relevante în judecarea pricinii, faţă de îndrumările din Decizia de casare, care se refereau, în mod expres, la lămurirea structurii acţionariatului SC T. SA Craiova la data de 14 februarie 2001 totuşi, instanţa s-a considerat lămurită cu privire la acest aspect şi a păşit la soluţionarea cauzei, apreciind că răspunsurile comunicate de Registrul Comerţului Dolj şi SC T. SA Craiova sunt suficiente şi fac dovada structurii acţionariatului la data indicată în Decizia de casare (fila 38 din dosarul nr. 3080/2006 al Curţii de Apel Craiova). Astfel, în raport cu înscrisurile menţionate, a constatat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 alin. (1) şi nu cele ale art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, motivând că SC T. SA Craiova era privatizată integral la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Or, înscrisurile avute în vedere la pronunţarea deciziei de către instanţa învestită cu rejudecarea apelului, se referă la structura acţionariatului SC T. SA Craiova la datele de 11 ianuarie 2001 şi 31 martie 2001 şi nu la data de 14 februarie 2001, cum expres a indicat instanţa de casare, care a motivat că stabilirea structurii acţionariatului unităţii deţinătoare a imobilului la această dată este esenţială în dezlegarea pricinii, faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (2) şi art. 27 din Legea nr. 10/2001, devenite, după republicarea legii, art. 21 alin. (1) şi (2), şi, respectiv art. 29, dispoziţiile legale menţionate fiind aplicabile la situaţii de fapt distincte, funcţie tocmai de această structură a acţionariatului ce se impunea, imperios, a fi lămurită, fără nici un dubiu la data de 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a legii.
Astfel fiind, instanţa de apel nu s-a conformat îndrumărilor date prin Decizia de casare şi nu a stăruit pentru administrarea probelor necesare pentru a stabili situaţia de fapt relevată prin Decizia de casare, cu toate că SC R.O.M. SA Craiova, care a ţinut registrul acţionarilor SC T. SA Craiova şi în ale cărui evidenţe se regăseşte acţionariatul acestei societăţi la data de 14 februarie 2001, a fost un registru independent care a funcţionat în baza autorizaţiei Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi căruia, chiar dacă ulterior şi-a încetat activitatea, îi revenea obligaţia potrivit actelor normative în vigoare, să păstreze evidenţa cronologică a tuturor schimbărilor din fişierul central al deţinătorilor de valori mobiliare până când datele erau transferate unui alt registru sau emitentului (potrivit art.15 din Regulamentul nr. 13/1996 al CNVM, în prezent abrogat de Regulamentul nr. 13/2005 al CNVM).
Procedând astfel, instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală, incident fiind motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele care preced, recursul va fi admis, Decizia pronunţată de instanţa de apel va fi casată iar cauza va fi trimisă, spre rejudecare, la Curtea de Apel Craiova, care va administra probe utile, pertinente şi concludente în baza cărora să se stabilească, cert, care era structura acţionariatului SC T. SA Craiova la data de 14 februarie 2001, în vederea corectei aplicări a Legii nr. 10/2001 în soluţionarea raportului juridic dedus judecăţii şi care va analiza şi celelalte critici invocate în recurs de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii C.M., O.T.M. şi P.A., ulterior decedată, cale de atac însuşită de succesoarele acesteia, C.E. şi P.A.C. împotriva deciziei nr. 105 din 20 februarie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 964/2006. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7067/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
