ICCJ. Decizia nr. 83/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 83
Dosar nr. 15462/99/2006
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Iaşi la data de 22 februarie 2005 şi întemeiată pe dispoziţiile Legii 10/2001 reclamanta H.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC D. SA ca prin hotărârea ce se va pronunţa acesta să fie obligată să răspundă la notificarea privind restituirea prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului proprietatea autorilor săi situat în Iaşi, şi la plata de daune cominatorii.
În motivare a arătat că autorii săi au fost proprietarii suprafeţei de 718 mp teren clădit şi neclădit situat în Iaşi, şi a unui imobil format din 2 corpuri de clădire şi anexe gospodăreşti, trecute în anul 1976 fără titlu în proprietatea statului. Imobilul construit a fost demolat, iar pe teren s-a edificat fosta întreprindere Poligrafică Iaşi, devenită prin HG 171/1991 SC D. Pârâta nu a răspuns la notificare printr-o decizie sau dispoziţie.
Prin sentinţa civilă nr. 896 Judecătoria Iaşi a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că acţiunea a fost formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă deoarece imobilul a fost preluat cu titlu de stat, respectiv a fost expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 20/1979, iar în prezent acesta se află în patrimoniul pârâtei, care s-a privatizat cu respectarea dispoziţiilor legale, iar potrivit art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 notificarea trebuie adresată instituţiei publice implicate în privatizare.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel susţinând în esenţă că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 460 din 29 martie 2006 Tribunalul Iaşi a admis apelul şi a trimis cauza spre rejudecare în primă instanţă la Tribunalul Iaşi deoarece potrivit dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 competenţa în soluţionarea litigiilor privind restituirea prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 revine secţiei civile a tribunalului în raza căruia se află sediul unităţii deţinătoare.
Prin sentinţa civilă nr. 2658 din 22 noiembrie 2006 Tribunalul Iaşi a admis acţiunea. A obligat pârâta să răspundă la notificare şi la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 RON pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la emiterea dispoziţiei şi la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că pârâta SC D. SA, în prezent SC K.I.C. SA Iaşi, fiind unitate deţinătoare, era obligată să răspundă la notificare conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
A.V.A.S. nu este persoană juridică deţinătoare în sensul Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe pârâta a declarat apel arătând că instanţa de fond a dat o interpretare greşită dispoziţiilor Legii nr. 10/2001. Potrivit dispoziţiilor art. 29 (fost art. 27) din Legea nr. 10/2001 singura în măsură să soluţioneze notificarea este A.P.A.P.S., fiind instituţia care a efectuat privatizareafostei SC D. SA.
Prin Decizia civilă nr. 84 din 6 iunie 2007 Curtea de Apel Iaşi a respins apelul.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că statul a rămas în continuare acţionar la pârâtă şi că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 pârâta are obligaţia de a răspunde la notificare.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Deşi sunt invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt formulate critici care să poată fi încadrate în acest motiv de recurs.
Potrivit criticilor încadrate în art. 304 pct. 8 şi 9, prin ele se susţine că au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 10/2001. Au fost interpretate greşit actele juridice deduse judecăţii. Recurenta arată că a depus toată documentaţia privind privatizarea sa. Singura participaţie a statului a trecut prin F.P.S. în proprietatea privată a SC R.T. SRL, iar statul nu mai are nici o participaţie la capitalul social al SC D. SA.
În mod greşit au fost obligaţi să răspundă la notificare în locul A.V.A.S.
A.V.A.S. a emis Decizia nr. 31 din 16 februarie 2007 urmare notificării reclamantei şi în acest fel în mod greşit prin Decizia recurată pârâta rămâne obligată să emită dispoziţie/decizie.
Recursul nu este fondat şi va fi respins ca atare.
Dispoziţiile art. 21 (fost art. 20) statuează că „Imobilele, terenuri şi construcţii, preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar/.../vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau după caz prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare". Din actele şi lucrările dosarului rezultă că SC D. SA (în prezent SC K.I.C. SA) era la data depunerii notificării, şi este şi în prezent, deţinătoarea imobilului.
Din înscrisurile depuse( filele 20 şi următoarele dosar apel), rezultă că statul este în continuare acţionar la SC K.I.C. SA.
Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor art. 25(fost art. 23) pârâta şi nu A.V.A.S., era obligată să răspundă la notificarea reclamantei în termen de 60 de zile de la data depunerii acesteia şi a actelor doveditoare.
Prin lipsa răspunsului la notificare pârâta a încălcat o obligaţie legală şi a prejudiciat reclamanta în realizarea dreptului recunoscut de lege.
Vor fi înlăturate în consecinţă criticile privind încălcarea dispoziţiilor Legii nr. l0/2001 şi interpretarea greşită a actelor juridice deduse judecăţii.
Emiterea de către A.V.A.S. a deciziei nr. 31 din 16 februarie 2007 nu absolvă pe pârâtă, cum greşit consideră aceasta, de îndeplinirea obligaţiilor sale legale .
Aşa fiind, deoarece nu subzistă motivele de nelegalitate invocate de recurentă, recursul de faţă va respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC K.I.C. SA împotriva deciziei nr. 84 din 6 iunie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3698/2006. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 964/2006. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
