ICCJ. Decizia nr. 7981/2006. Civil. Brevete de invenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7981
Dosar nr. 5485/3/2006
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2007
Deliberând asupra recursurilor de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 9 februarie 2006, reclamanta SC P. SA PLOIEŞTI a chemat în judecată pe pârâţii S.C., O.F., B.A.P., V.M.C. şi O.S.I.M., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună decăderea pârâţilor din drepturile asupra brevetului de invenţie nr. 115531/2000 cu titlul „Procedeu de separare a propanului din gazolină".
Prin sentinţa civilă nr. 749 din 7 iunie 2006 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârât şi, totodată, a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Pe întreaga durată de valabilitate a brevetului titularul este obligat anual la plata taxelor de menţinere în vigoare a brevetului.
Alin. (3) al art. 45 din Legea nr. 64/1991 republicată prevede că neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din dreptul de brevet, înregistrându-se în Registrul naţional al brevetelor de invenţie şi publicându-se în BOPI.
Dispoziţia legală citată este reluată şi în secţiunea 7, Regula 48 din Regulamentul de aplicare a legii.
Legea nu dispune asupra modului în care intervine decăderea, asupra datei la care aceasta produce efecte faţă de titular şi faţă de terţi şi nici în ceea ce priveşte organul competent să o constate.
Tribunalul consideră că decăderea nu poate fi constatată decât prin Decizia motivată a O.S.I.M., care este şi organul abilitat prin lege să soluţioneze cererea de revalidare a brevetului pentru motive justificate, în termen de 6 luni de la data publicării decăderii.
Deşi din probele administrate a reieşit că pârâţii au achitat cu întârziere taxele de menţinere în vigoare a brevetului, tribunalul a considerat că cererea de constatare a decăderii formulată direct în faţa instanţei civile nu poate fi primită, câtă vreme numai O.S.I.M. era abilitat să constate că a operat decăderea.
În situaţia refuzului acestui organ de a soluţiona şi a se pronunţa asupra decăderii, reclamanta avea deschisă calea prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004.
Prin Decizia civilă nr. 274 din 21 decembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentinţa, a admis acţiunea, a constatat intervenită la data de 5 ianuarie 2002 decăderea pârâţilor din drepturile conferite de brevetul de invenţie nr. 1553/1/2000, cu titlul „procedeu de separare a propanului din gazolină" pentru neplata taxelor în termenul prevăzut de lege şi a menţinut dispoziţia referitoare la respingerea excepţiei lipsei de interes.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că decăderea pârâţilor din drepturile conferite de brevet operează de drept la momentul la care se depăşeşte termenul stabilit de lege pentru plata taxelor de menţinere în vigoare a acestuia.
Această concluzie se desprinde din interpretare literală a dispoziţiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 64/1991.
Prin urmare, este exclusă orice posibilitate de apreciere a oportunităţii aplicării sancţiunii, rolul instanţei fiind doar acela de a constata intervenirea decăderii, iar nu de a o dispune.
Efectul decăderii se produce imediat la expirarea termenului de plată a taxei de menţinere în vigoare, scopul publicării acesteia în B.O.P.I. fiind acela de informare a terţilor.
Verificând probele dosarului, curtea de apel a constatat că, în speţă, decăderea pârâţilor din drepturile conferite de brevet a intervenit la 5 ianuarie 2002, iar singura posibilitate de revalidare a brevetului este aceea de a se formula o cerere în termen de 6 luni de la publicarea decăderii adresată O.S.I.M.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii V.M.C., O.F. şi S.C.
Deşi au formulat cereri separate, o parte din criticile formulate sunt comune unora sau tuturor recurenţilor, motiv pentru care vor fi expuse şi analizate împreună.
1. Recurenţii O.F. şi S.C. au invocat, ca prim motiv de recurs, nelegalitatea procedurii de citare pentru termenul când s-a judecat apelul, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În acest sens, recurenţii arată că procedura de citare s-a realizat la domiciliul domnului avocat A.P. din sector 2, care nu a mai fost mandatat în apel şi care nu i-a înştiinţat despre termenul fixat pentru judecarea acestuia.
Constatând că niciunul din pârâţi nu s-a prezentat la judecarea apelului, curtea nu a stăruit în citarea acestora, trecând imediat şi cu lipsă de procedură la judecarea pricinii.
2. Toţi cei trei recurenţi critică pe fond hotărârea pronunţată de curtea de apel, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, pârâţii susţin că dispoziţiile legale prevăd o procedură specială pentru luarea măsurii decăderii, precum şi autoritatea competentă, respectiv O.S.I.M.
Cum ei au achitat toate taxele de menţinere în vigoare a brevetului, în mod greşit s-a considerat că decăderea operează de drept, întrucât dispoziţiile Legii nr. 64/1991 prevăd că măsura decăderii îşi produce efecte după publicarea în B.O.P.I., or până la acest moment nu s-a publicat decăderea pârâţilor din drepturile conferite de brevetul nr. 115531/2000.
Recurenţii au solicitat admiterea recursurilor şi, după caz, casarea sau modificarea deciziei atacate.
Intimata SC P. SA Ploieşti a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate, cu motivarea că instanţa de judecată este singura competentă să constate decăderea pârâţilor din drepturile asupra brevetului de invenţie, că interpretarea instanţei de apel în acest sens constituie o aplicare a principiului liberului acces la justiţie şi că din probele administrate rezultă că pârâţii nu au achitat taxele de menţinere în vigoare a brevetului, motiv pentru care se impune fără echivoc constatarea decăderii din drepturi.
Analizând Decizia atacată, Înalta Curte constată că primul motiv de recurs invocat de recurenţii O.F. şi S.C. este fondat, ceea ce va atrage admiterea recursurilor şi casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel, în temeiul art. 304 pct. 5 şi art. 313 C. proc. civ., avându-se în vedere următoarele considerente:
Pentru termenul din 15 decembrie 2006, când au avut loc dezbaterile în apel, pârâţii au fost citaţi la adresa din Bucureşti.
La această adresă pârâţii au avut domiciliul ales cu ocazia judecăţii în primă instanţă, dar numai până la data de 5 iunie 2006, când şi-au declarat noul domiciliu procesual ales ca fiind la cabinetul apărătorului A.P., Bucureşti.
Cum pârâţii nu au fost citaţi la noul domiciliu ales şi nici la adresa lor de domiciliu, unde li s-a comunicat copia deciziei, este de presupus că nu au avut cunoştinţă de data judecării apelului, fiind absenţi la apelul nominal efectuat în cauză.
Procedând la judecarea apelului în condiţiile în care procedura de citare nu era legal îndeplinită cu pârâţii, curtea de apel a încălcat dispoziţiile art. 85 şi art. 107 C. proc. civ., ceea ce a pricinuit pârâţilor o vătămare ce nu poate fi remediată decât prin anularea actului, respectiv a hotărârii pronunţate, în conformitate cu dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Casarea deciziei pentru acest motiv de procedură face imposibilă analiza celorlalte critici care privesc fondul şi care urmează a fi avute în vedere la rejudecarea pricinii de către instanţa de trimitere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii O.F., S.C. şi V.C.M. împotriva deciziei nr. 274 din 21 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 802/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7954/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
