ICCJ. Decizia nr. 8044/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8044
Dosar nr. 5809/1/2006
Şedinţa publică din 11 octombrie 2006
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 august 2002, reclamantul L.V. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziţia nr. 88 din 2 iulie 2002 emisă de primarul comunei Halmeu, judeţul Satu Mare, prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură („prin redobândirea dreptului de proprietate") a cotei de ˝ parte din imobilul situat în comuna Halmeu înscris în C.F. Halmeu (casă, curte şi grădină în suprafaţă de 2244,5 mp) care a format proprietatea tabulară a mătuşii sale V.L.
Reclamantul a solicitat, prin acţiune, anularea dispoziţiei emise de primar şi admiterea cererii de „restituire în natură a imobilului".
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 365/D din 26 septembrie 2005, a admis în parte acţiunea (contestaţia), a anulat dispoziţia nr. 88/2002 emisă de primarul comunei Halmeu şi a constatat că reclamantul are calitate de moştenitor al persoanei îndreptăţite la acordarea de măsuri reparatorii pentru cota de ˝ din imobilul cuprins în C.F. Halmeu, nr. top.546/12/2 în suprafaţă de 8632 mp, „constând în acordarea de titluri de despăgubiri, imobile ce au fost evaluate în total la valoarea de 913.645.684 ROL".
Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, prin Decizia nr. 35/A din 22 februarie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de primarul comunei Halmeu împotriva sentinţei Tribunalului Satu Mare. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a motivat că reclamantul este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, întrucât este nepot al proprietarilor tabulari iniţiali (L.A. şi B.V.) şi văr cu ceilalţi proprietari tabulari (L.L., L.O. şi L.Z.).
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs Primăria comunei Halmeu susţinând, în esenţă, că Decizia este nelegală deoarece reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.
Recurenta a dezvoltat motivul de casare invocat arătând că nu a existat nici un grad de rudenie între reclamant şi fosta proprietară V.L., aceasta din urmă fiind doar fosta soţie a lui L.A. (fostul unchi al reclamantului), iar, pe de altă parte, prin notificare reclamantul a solicitat drepturi doar cu privire la cota de ˝ din imobil, parte care a fost proprietatea V.L.
Recursul declarat este întemeiat în sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Sunt îndreptăţite, în înţelesul art. 3 din Legea nr. 10/2001, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la dat preluării în mod abuziv a acestora. De prevederile Legii nr. 10/2001 beneficiază şi moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite.
Din actele dosarului rezultă că imobilul a fost înscris în C.F. ca fiind proprietatea soţilor L.A. şi L.(fostă B.)V. (filele 17 – 20 din dosarul primei instanţe). Din căsătoria celor doi soţi s-au născut cinci copii: L.A., A.L., L.L., L.O. şi L.Z.
Din C.F. mai rezultă că o cotă parte indiviză de ˝ din imobilul ce a aparţinut lui L.A. şi celor cinci copii ai acestuia a fost intabulată în favoarea Statului Român în temeiul Decretului nr. 111/1951, fiind considerată bun fără stăpân.
Prin notificarea comunicată Primăriei comunei Halmeu, prin intermediului executorului judecătoresc, reclamantul L.V. a cerut, în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a cotei de ˝ parte din imobil care a aparţinut mătuşii sale V.L. (filele 7 – 9 din dosarul primei instanţe).
Din schiţa arborelui genealogic depusă la dosar (fila 4) şi din actele de stare civilă rezultă că reclamantul L.V. este fiul lui L.V. (decedat în anul 1978), acesta din urmă fiind frate cu L.A. (decedat în anul 1971), care a fost proprietarul unei cote de ˝ parte din imobil. Se constată, din aceste acte că reclamantul, nu a fost rudă cu V.L. (decedată în anul 1981) şi ca atare nu poate fi nici succesor al acesteia. În consecinţă, reclamantul nu este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în înţelesul art. 3 şi art. 4 din Legea nr.10/2001 cu privire la cota parte din imobil ce a aparţinut V.L.
Nesocotind solicitarea făcută prin notificare de a i se restitui doar cota parte de ˝ din imobil, reclamantul L.V. a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, să i se restituie în natură întregul imobil, considerându-se îndreptăţit în calitatea sa de nepot de frate al fostului coproprietar A.L.
Prima instanţă, prin sentinţa pronunţată, confirmată de instanţa de apel, a acceptat punctul de vedere exprimat prin cererea de chemare în judecată şi a constatat că reclamantul are calitate de moştenitor al persoanei îndreptăţite la acordarea de măsuri reparatorii pentru cota de ˝ din imobil care a aparţinut lui A.L.
Cele două hotărâri pronunţate în cauză au fost date cu aplicarea greşită a legii.
Astfel, declaraţia dată la 20 septembrie 2001 (fila 15) de trei dintre copiii foştilor proprietari L.A. şi V.L. şi anume de L.D., O.L. şi Z.L. că donează reclamatului o casă în Halmeu, (fără precizarea unor date necesare identificării imobilului) nu poate avea consecinţele juridice exprimate de reclamant pe parcursul procesului.
Intenţia de a dona a celor trei persoane nu a fost urmată de o acceptare din partea donatarului şi ca atare nu a fost încheiat un contract de donaţie în formă autentică, apt să fie prezentat în justiţie. De altfel, pri.
actul respectiv, cele trei persoane nu şi-au exprimat vreun punct de vedere cu privire la eventualele măsuri reparatorii ce pot fi acordate în temeiul Legii nr. 10/2001şi nici nu rezultă că au înţeles să beneficieze de dispoziţiile acestei legi.
La dosar reclamantul nu a depus nici un fel de dovezi pentru a stabili dacă ceilalţi doi copii ai foştilor proprietari şi anume L.A. şi A.L., decedaţi şi ei între timp, au avut moştenitori şi eventual dacă respectivii moştenitori au întreprins vreun demers în temeiul Legii nr. 10/2001.
Situaţia de fapt descrisă mai sus nu poate conduce la concluzia că reclamantul este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru ˝ din imobil, cum s-a hotărât, fără temei legal, prin sentinţa primei instanţe şi prin Decizia instanţei de apel.
Decizia pronunţată în apel fiind dată cu aplicarea greşită a legii urmează să fie admis recursul declarat de pârâtă, să fie casată Decizia atacată, precum şi sentinţa primei instanţe şi în fond să fie respinsă contestaţia formulată de reclamant împotriva dispoziţiei emise de primarul comunei Halmeu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria comunei Halmeu, judeţul Satu Mare, prin primar, împotriva deciziei nr. 35 A din 22 februarie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa nr. 365/D din 26 septembrie 2005 a Tribunalului Satu Mare, secţia civilă, şi în fond respinge contestaţia formulată de reclamantul L.V. împotriva deciziei nr. 88 din 2 iulie 2002 emisă de Primarul comunei Halmeu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 802/2006. Civil. Brevete de invenţii.... | ICCJ. Decizia nr. 8052/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
