ICCJ. Decizia nr. 8057/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8057
Dosar nr. 6871/1/2006
Şedinţa publică din 12 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
M.M., M.Ş., M.C. şi I.M., în calitate de moştenitori ai defunctului M.I., au solicitat C.N.L. SA Târgu Jiu, pe cale de notificare formulată în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură (şi/sau măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri băneşti) a terenurilor preluate din proprietatea autorului lor situate astfel:
- în punctele „Cureaua Melineasca" şi „Floreşti-Pământul Roşu" de pe raza comunelor Mateeşti şi Berbeşti în suprafaţă de cca 16 ha;
- în punctul „La Râpa Roşie" din comuna Mateeşti, fără indicarea suprafeţei;
- în punctele „Fântâna Mare", „La ulm", „La Codiţoiu", „Torpile", „În curături", „În Ponor", „La gura torpilelor" şi „La taraie" din comuna Berbeşti, în suprafaţă totală de cca 11,65 ha.
C.N.L.O. a emis dispoziţia nr.224 nedatată, prin care a respins cererea obiect al notificării cu motivarea că sunt incidente dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 întrucât terenurile au regimul juridic reglementat prin Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000, fiind solicitate potrivit Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 169/1997.
Notificatorii au atacat în justiţie dispoziţia de mai sus solicitând anularea acesteia, constatarea calităţii lor de persoane îndreptăţite la beneficiul Legii nr. 10/2001 şi obligarea unităţii deţinătoare la restituirea/acordarea de despăgubiri pentru terenurile cerute prin notificare.
În acest scop au susţinut că, în raport cu faptul că terenurile sunt deţinute de emitenta dispoziţiei atacate cu destinaţia industrială de halde de depozitare a sterilului rezultat din activitatea minieră, nu erau aplicabile nici prevederile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 republicată şi nici cele din art. 34 al Legii nr. 1/2000, astfel că greşit s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, în realitate operând prevederile art. 2 şi ale art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Contestaţia astfel motivată a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 651 din 21 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, iar apelul declarat de către contestatori a fost respins prin Decizia civilă nr. 37/A din 8 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Instanţele au reţinut ca stare de fapt rezultată din probe administrate că:
- terenurile în litigiu au avut destinaţie agricolă sau silvică, sunt situate în extravilanul localităţilor şi au intrat în patrimoniul cooperativei agricole de producţie prin înscrierea proprietarilor acestora autori ai contestatorilor;
- parte din terenuri s-au aflat în patrimoniul cooperativei, fiind retrocedate în natură contestatorilor la cererea acestora în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991, aşa cum rezultă din adeverinţa de reconstituire nr. 932/1996 privind terenuri în suprafaţă de 4,56 ha;
- alte terenuri au ieşit din patrimoniul C.A.P. fie pe calea unor schimburi de terenuri făcute cu D.S. Vâlcea, Consiliul local Berbeşti şi E.M. Berbeşti, fie prin exproprieri în anii 1982, 1985 şi 1987;
- pentru toate terenurile contestatorii au formulat cereri de restituire în temeiul Legii nr. 18/1991, care au fost soluţionate fie prin restituirea în natură, fie prin acordare de despăgubiri, validaţi fiind astfel prin Hotărârea nr. 3347/2002 a Comisiei judeţene Vâlcea pentru aplicarea legilor fondului funciar, modificată parţial prin sentinţa civilă nr. 5038/2004 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea.
În raport cu asemenea stare de fapt, instanţele au constatat că toate terenurile au regimul juridic reglementat prin Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000, fiind cerute potrivit Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 169/1997, cereri rezolvate în procedura instituită de aceste acte normative, astfel încât nu fac obiectul Legii nr.10/2001 potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din aceasta.
Ca motiv de apel, contestatorii au invocat şi faptul că dispoziţia emisă de C.N.L.O. nu a respectat sentinţa civilă nr. 107 din 4 martie 2003 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, prin care a fost obligată să emită decizie sau dispoziţie motivată potrivit art. 20 şi urm. din Legea nr. 10/2001.
Instanţa de apel a hotărât că acest motiv de apel este nefondat faţă de conţinutul hotărârii judecătoreşti invocate.
Contestatorii au declarat recurs invocând şi dezvoltând următoarele cazuri de casare:
- art. 304 pct. 7 C. proc. civ. constând în aceea că hotărârea instanţei de apel conţine motive străine de natura pricinii decurgând din ignorarea înscrisului emis de Primăria Berbeşti sub nr. 7671 din 2 decembrie 2005, raportului de expertiză tehnică judiciară şi procesului-verbal nr. 2983 din 25 aprilie 2001, care atestă că terenurile sunt deţinute de emitenta dispoziţiei atacate şi că emitenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a preda terenurile până la data de 31 august 2001 în condiţiile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 19/1995;
- art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece instanţa de apel nu a analizat fondul pricinii, a apreciat fără temei asupra incidenţei legilor fondului funciar, având astfel o poziţie vădit părtinitoare şi nu a sesizat că, din moment ce nu şi-a îndeplinit obligaţia de a preda terenurile cu respectarea Legii nr. 19/1995, intimata companie avea obligaţia fie de a dispune restituirea în natură întrucât este deţinătoarea terenurilor, fie, în cazul că nu ar fi deţinut terenurile, să direcţioneze notificarea la primărie, iar nu să o respingă; mai mult, instanţa de apel ori a ignorat, ori a interpretat greşit sentinţa civilă nr. 107/2003 a Tribunalului Vâlcea, deşi aceasta era obligatorie;
- art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , Decizia instanţei de apel fiind dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece este dovedit că intimata deţine terenurile, iar nu o comisie locală de fond funciar, neputând fi „speculată şi justificată în acelaşi timp" situarea extravilană a terenurilor ca argument al incidenţei legilor fondului funciar decât prin încălcarea sentinţei civile nr. 107/2003 a Tribunalului Vâlcea şi confirmând un act birocratic, cum este anexa nr. 39.
Pentru cele astfel arătate, contestatorii au cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor date în cauză şi, pe fond, admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.
Recursul nu este fondat.
Situaţia de fapt a fost pe deplin lămurită în primă instanţă şi apel, nefiind contestată pe calea prezentului recurs.
Potrivit acesteia şi esenţial pentru soluţionarea legală a cauzei terenurile obiect al notificării sunt agricole şi silvice, situate în extravilanul localităţilor Mateeşti şi Berbeşti din judeţul Vâlcea, fiind preluate de stat din patrimoniul cooperativei agricole de producţie din care au făcut parte în urma înscrierii autorilor contestatorilor, iar nu de la autorii contestatorilor.
Ca urmare, regimul juridic al terenurilor este reglementat prin Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000.
De altfel, în temeiul acestor acte normative contestatorii au cerut măsuri reparatorii, care le-au şi fost acordate fie prin restituirea în natură, fie prin validare în vederea acordării de despăgubiri, aşa cum corect au reţinut instanţele.
Legea nr. 10/2001 are ca obiect de reglementare regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, altele decât terenurile agricole şi silvice extravilane, exceptând în mod expres prin art. 8 alin. (1) terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000 solicitate potrivit Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 169/1997.
Împrejurarea, chiar reală fiind, că măsurile reparatorii acordate în temeiul actelor normative din materia fondului funciar nu au fost puse efectiv în aplicare nu schimbă cu nimic regimul juridic al terenurilor şi nici legea aplicabilă acestuia.
În acelaşi sens sunt lipsite de relevanţă atât faptul că terenurile sunt deţinute de unitatea notificată, cât şi împrejurarea că, prin hotărâre judecătorească anterioară, unitatea deţinătoare a fost obligată să soluţioneze cererea contestatorilor obiect al notificării.
Asemenea hotărâre a dispus numai asupra obligaţiei consecinţă a notificării, neavând semnificaţia dată de contestatori în sensul că s-ar fi recunoscut calitatea lor de persoane îndreptăţite la măsurile reparatorii prevăzute prin Legea nr. 10/2001.
Cu alte cuvinte, în executarea acelei hotărâri judecătoreşti, unitatea deţinătoare putea dispune prin Decizia emisă inclusiv în sensul în care a şi procedat, anume de a respinge cererea obiect al notificării pentru incidenţa dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În concluzie, instanţele au stabilit corect regimul juridic al terenurilor în litigiu şi au aplicat corect legea, fiind nefondate criticile contrare circumscrise cazurilor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Considerentele hotărârilor sunt în concordanţă astfel cu soluţiile date cauzei în primă instanţă şi în apel, nefiind străine sau contradictorii în sensul sancţionat prin art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ceea ce face nefondat şi acest motiv de recurs invocat.
În raport cu toate cele ce preced, recursul de faţă va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de M.C.M., M.C.C., M.I.M. şi M.I.Ş. împotriva deciziei nr. 37/A din 8 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 826/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8059/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
