ICCJ. Decizia nr. 8052/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8052
Dosar nr. 237/33/2006
Şedinţa publică din 12 octombrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. 7200/2004 reclamanţii P.D., T.S.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, anularea dispoziţiei nr. 2506 din 14 iunie 2004 de respingere a notificării lor, să se constate că imobilul situat în Cluj-Napoca, teren şi construcţie, înscris în C.F. Cluj Napoca a fost preluat în mod abuziv de stat, să se dispună restituirea în natură a părţii libere din terenul preluat precum şi a construcţiei existente pe teren, să se dispună rectificarea C.F. în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului şi întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamanţilor.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că imobilul în litigiu a aparţinut reclamantului P.D. şi antecesoarei V.E. şi a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, cu plata de despăgubiri. Solicitarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 le-a fost respinsă în mod nelegal întrucât preluarea imobilului s-a făcut în mod abuziv.
Prin sentinţa civilă nr. 1108 din 1 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Cluj s-a admis în parte cererea reclamanţilor, s-a anulat dispoziţia nr. 2506/2004 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca şi s-a stabilit dreptul reclamanţilor la restituirea prin echivalent a imobilului în litigiu. S-a stabilit valoarea măsurilor reparatorii în echivalent la suma de 1.623.407.775 lei, din care suma de 748.907.775 lei este aferentă terenului iar suma de 874.500.000 lei construcţiei.
A fost obligat Primarul municipiului Cluj-Napoca să emită o nouă dispoziţie în sensul de acordare a măsurilor reparatorii către reclamanţi. A fost respinsă cererea formulată împotriva Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 în baza excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului din strada B., imobil care a fost preluat abuziv în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 223/1974. Ulterior preluării imobilul a fost parcelat, o parcelă de teren în suprafaţă de 300 mp reînscriindu-se în vechea C.F. , iar o parcelă de teren în suprafaţă de 100 mp şi construcţia existentă fiind transferată în C.F. nr. 136224 Cluj. Această din urmă parcelă împreună cu construcţia au fost vândute foştilor chiriaşi, contractul de vânzare-cumpărare fiind şi în prezent în vigoare.
S-a constatat că din cauza configuraţiei şi afectaţiunii actuale a imobilului, acesta nu poate fi restituit în natură, reclamanţii urmând a beneficia de măsuri reparatorii după restituirea despăgubirilor încasate la plata preluării, în cuantum de 68.823 lei, actualizate.
S-a reţinut că pârâta comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu are calitate procesuală pasivă întrucât Legea nr. 10/2001 conferă o astfel de calitate primarului, ca organ emitent al dispoziţiei prin care se soluţionează notificarea.
Pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca a declarat apel împotriva sentinţei pronunţată în cauză, susţinând că dispoziţia atacată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, şi a HG nr. 498/2003, întrucât preluarea în baza Decretului nr. 223/1974, cu plata despăgubirilor legale nu este o preluare abuzivă.
Prin Decizia civilă nr. 62/A din 10 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj apelul a fost respins ca nefondat.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că, prin raportare la prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, Decretul nr. 223/1974 nu poate fi socotit ca valorând titlul valabil, apt să transmită proprietatea, dispoziţiile acestui act normativ fiind contrare şi prevederilor naţionale şi internaţionale care ocrotesc dreptul de proprietate privată a persoanei, stipulate şi prin art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Fiind o preluare fără titlu valabil preluarea imobilului în litigiu este o preluare abuzivă.
Această decizie a fost atacată cu recurs de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că dispoziţia nr. 2506/2004 a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii nr. 10/2001, aşa cum a fost ea modificată şi completată , şi a HG nr. 498/2003; preluarea în temeiul Decretului nr. 223/1974, cu plata despăgubirilor legale nu este o preluare abuzivă, în conformitate cu dispoziţiile art. 1, pct. 1.4, lit. B) din HG nr. 498/2003, persoana fiind îndestulată rezonabil prin preţul primit.
Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, prin care combat susţinerile recurentului şi solicită respingerea recursului ca nefondat.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, în sensul considerentelor ce succed.
Este adevărat că prin art. 1.4 lit. B) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498 din 18 aprilie 2003 publicată în M. Of. nr. 324 din 14 mai 2003 în ceea ce priveşte imobilele preluate de stat în baza Decretului 223/1974 în cazul în care persoana îndreptăţită a făcut cererea de plecare definitivă din ţară şi a înstrăinat locuinţa sa către stat urmează a se considera că preluarea nu a fost abuzivă, persoana fiind îndestulată rezonabil prin preţul primit sau având vocaţia de a fi îndestulată rezonabil dacă înstrăina imobilul respectiv înainte de formalizarea intenţiei de a părăsi definitiv ţara. În acest caz soluţionarea administrativă a cererii persoanei care se pretinde îndreptăţită va fi respingerea motivată a cererii.
Aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Prin dispoziţiile pct. 1.4 lit. B) din normele menţionate se înlătură de la beneficiul normelor reparatorii anumite categorii de persoane ale căror imobile au fost preluate de stat în baza Decretului 223/1974, deşi prin art. 1 din Legea nr. 10/2001 este instituit principiul potrivit căruia beneficiază de măsuri reparatorii toate persoanele ale căror imobile au fost luate de stat conform art. 2 din aceeaşi lege, indiferent dacă titlul statului a fost sau nu valabil, astfel că în raport de ierarhia actelor normative este evident faptul că precizatele dispoziţii din normele metodologice sunt inaplicabile.
Potrivit Constituţiei României, hotărârile guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, iar potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, actele normative date în executarea legilor se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.
Prin urmare, dispoziţiile constituţionale, care stabilesc o anumită ierarhie a actelor normative şi o limită determinată a conţinutului reglementărilor interzic modificări sau completări ale dispoziţiei unei legi printr-un act normativ de rang inferior.
Dispoziţiile normelor metodologice menţionate sunt nelegale, adăugând la legea pentru executarea căreia au fost edictate.
Ca atare, instanţele care s-au pronunţat anterior în cauză au făcut o corectă aplicare a legii, contrar susţinerilor recurentului.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 62/A din 10 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8044/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 793/2006. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
