ICCJ. Decizia nr. 8051/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8051
Dosar nr. 31204/2/200.
Şedinţa publică din 12 octombrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 556 din 6 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea D.M.L., în contradictoriu cu A.V.A.S., s-a anulat Decizia nr. 149 din 14 martie 2005 şi s-a dispus ca A.V.A.S. să stabilească prin decizie motivată valoarea şi modalitatea măsurilor reparatorii corespunzătoare.
Tribunalul a apreciat că petenta contestatoare a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său A.G. asupra imobilului din Timişoara, la momentul preluării de către stat, cât şi dovada calităţii sale de moştenitor al acestuia şi, deci, a calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în înţelesul art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Totodată, tribunalul a mai reţinut că, în condiţiile în care imobilul este evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate integral, fapt ce nu permite aplicarea dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 10/2001, competenţa soluţionării revine, conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instituţiei publice implicate în privatizare, respectiv A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta A.V.A.S.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 35/A din 24 ianuarie 2006 a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatoarea L.D.M. şi pârâta A.V.A.S.
Prin recursul formulat, contestatoarea a solicitat modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul obligării intimatei la restituirea în natură a imobilului în baza prevederilor Legii nr. 247/2005.
Recursul declarat de A.V.A.S. este întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că, atât Decizia atacată, cât şi sentinţa, au fost date cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, întrucât contestatoarea nu a depus înscrisurile expres prevăzute de art. 22 din lege pentru a face dovada calităţii de moştenitor în sensul legii, precum şi a calităţii de persoană îndreptăţită.
Referitor la recursul contestatoarei, critica exprimată nu poate fi primită omisso medio, direct în recurs, întrucât aceasta nu a declarat apel.
De altfel, aşa cum s-a reţinut chiar prin considerentele deciziei, punctul de vedere al intimatei contestatoare, exprimat prin întâmpinare, a fost în sensul că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi a aplicat corect Legea nr. 10/2001, solicitând menţinerea sentinţei.
Astfel încât, recursul contestatoarei va fi respins.
În ceea ce priveşte recursul pârâtei A.V.A.S., se constată a fi nefondat.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
Aşa cum a reţinut corect instanţa de apel, termenul de depunere a actelor doveditoare, stabilit iniţial prin Legea nr. 10/2001, a fost prelungit succesiv de patru ori prin ordonanţe de urgenţă, iar prin modificarea art. 22 din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit că actele pot fi depuse până la data soluţionării notificării, or, aceasta înseamnă soluţionarea definitivă, incluzând şi rezolvarea căilor de atac prevăzute de lege. Or, în speţă, notificarea nu a fost soluţionată definitiv nici în prezent.
Susţinerea recurentei A.V.A.S. cu privire la tardivitatea depunerii tuturor actelor doveditoare nu poate fi reţinută, cât timp ea nu a dat eficienţă dreptului petentei prevăzut de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, modificată, de a-şi susţine în faţa organelor de conducere ale unităţii deţinătoare, cererea de restituire.
Mai mult chiar, intimata nu şi-a respectat obligaţia prevăzută de art. 23 alin. (2) din sus amintita lege, care ar fi dat posibilitatea petentei să ia cunoştinţă de eventualele lacune ale documentelor prezentate şi, evident, să le completeze.
Cum petentei nu i s-a dat posibilitatea să-şi exercite aceste drepturi în faţa organelor de conducere ale intimatei, ea are dreptul să şi le exercite în faţa instanţelor de judecată.
Cu privire la susţinerea A.V.A.S. că nu are competenţă legală de a dispune cuantumul şi modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, trebuie precizat că, în condiţiile în care imobilul în litigiu este evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate integral, ceea ce nu permite aplicarea prevederilor art. 20 din Legea nr. 10/2001, competenţa soluţionării revine, conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instituţiei publice implicate în privatizare, respectiv A.V.A.S.
Faţă de cele mai sus exprimate, recursurile urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de contestatoarea L.D.M. şi de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 35/A din 24 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8053/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8046/2006. Civil → |
|---|
