ICCJ. Decizia nr. 8366/2006. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8366
Dosar nr. 19857/1/2003
nr. vechi 6557/2003
Şedinţa publică din 20 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 75 din 27 martie 2002, Tribunalul Gorj, secţia civilă a admis acţiunea formulată de reclamanţii B.G. şi P.R. împotriva pârâţilor SC C. SA şi S.N., i-a obligat pe pârâţi să se pronunţe prin decizie asupra notificării nr. 778 din 5 octombrie 2001, i-a obligat pe aceiaşi pârâţi la plata sumei de 300.000 lei daune cominatorii pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la îndeplinirea obligaţiei şi a respins acţiunea faţă de pârâta SC S.N.C. SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
În baza art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deţinătoare a imobilului solicitat este obligată să se pronunţe prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură.
În speţă, din contractul de vânzare-cumpărare. de acţiuni nr. 28 din 18 decembrie 1999, rezultă că, dintr-un total de 57.385 de acţiuni, pârâtul S.N. a cumpărat de la SC C. SA un număr de 49.089 acţiuni, în timp ce SC S.N.C. SRL nu a cumpărat nicio acţiune.
În raport de această situaţie, tribunalul a reţinut că numai pârâţii SC C. SA şi S.N. au calitate procesuală pasivă, nu şi SC S.N.C. SRL.
Totodată, tribunalul a înlăturat apărarea pârâtei SC C. SA conform căreia notificarea trebuia adresată A.P.A.P.S. Bucureşti deoarece, potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricărei autorităţi a respectării termenului prevăzut de alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul.
Prin Decizia civilă nr. 96 din 21 iunie 2002, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a admis apelurile declarate de pârâţii SC C. SA şi S.N., a schimbat sentinţa şi a reţinut cauza spre rejudecare, dispunând efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru identificarea imobilului în litigiu şi stabilirea valorii acestuia.
Pentru a pronunţa această decizie intermediară, curtea de apel a reţinut că sunt întemeiate criticile conform cărora în cauză trebuia introdusă A.P.A.P.S., care a efectuat privatizarea, pentru a se stabili în ce proporţii imobilul a fost transmis în proprietatea pârâtei prin privatizare, dacă în proprietatea statului a mai rămas parte din imobil şi ce măsuri reparatorii se pot acorda.
Prin Decizia nr. 135 din 6 iunie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâta SC C. SA, TÂRGU JIU să emită dispoziţie motivată conform Legii nr. 10/2001, prin care să soluţioneze notificarea reclamanţilor privind imobilul identificat de expertiză, a cărui valoare se stabileşte în raport de preţul de circulaţie.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut că pârâta deţine în prezent terenul solicitat de reclamanţi şi nu a emis decizie ca răspuns la notificarea reclamanţilor, conform art. 21-23 din Legea nr. 10/2001.
Tot în considerentele hotărârii, Curtea de Apel a reţinut că valoarea de circulaţie calculată de expert pentru terenul în litigiu este de 162.787.614 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanţii, formulând următoarele critici:
Deşi instanţa de apel în rejudecare a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluarea terenului, la concluziile căreia reclamanţii au formulat obiecţiuni, arătând că nu s-a ţinut seama de valoarea reală de circulaţie a imobilelor situate în aceeaşi zonă, instanţa nu s-a pronunţat asupra acestor obiecţiuni şi nici asupra adresei nr. 197 din 6 mai 2003 a A.I.F. din Târgu Jiu, care comunica date cu privire la preţurile imobilelor din zonă.
Recurenţii au solicitat casarea deciziei, rejudecarea cauzei şi efectuarea unei noi expertize pentru stabilirea valorii reale de circulaţie a terenului în litigiu, pentru care sunt îndreptăţiţi la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001.
Intimaţii SC C. SA şi S.N. au depus la dosar întâmpinări şi, respectiv, concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat şi va fi admis în baza art. 304 pct. 10 şi 7 C. proc. civ.
Prin Decizia intermediară de admitere a apelului, care nu a fost atacată odată cu cea finală şi a intrat astfel în puterea lucrului judecat, instanţa a reţinut cauza spre rejudecare, în vederea stabilirii valorii de circulaţie a imobilului în litigiu.
Aşa după cum susţine recurentul, instanţa de apel se referă în considerentele deciziei recurate la valoarea imobilului litigios, ca fiind de 162.788.614 lei, fără a face nicio referire la criteriile care au fost avute în vedere pentru reţinerea acestei valori.
În condiţiile în care s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, ale cărei concluzii au fost contestate de către reclamanţi şi în condiţiile în care aceştia au înţeles să administreze şi alte dovezi cu privire la valoarea de circulaţie a imobilului, instanţa era datoare să se pronunţe motivat asupra acestor dovezi şi nu să preia în mod critic valoarea stabilită prin raportul de expertiză.
De fapt, sub aspectul valorii imobilului, ca element determinant în stabilirea întinderii despăgubirilor pe care trebuie să le primească reclamanţii, hotărârea atacată este nemotivată.
Pe de altă parte, deşi această valoare este menţionată în considerente, ea nu este reluată în dispozitivul hotărârii, singurul care poate fi pus în executare.
Cum nemotivarea hotărârii echivalează cu nepronunţarea asupra fondului cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să admită recursul şi, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., să caseze Decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi Curte de Apel.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va clarifica şi cadrul procesual, ţinând seama de exigenţele art. 294 C. proc. civ., deoarece, aşa cum rezultă din practicaua deciziei recurate, în cauză au figurat ca pârâţi şi A.P.A.P.S. Bucureşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor, alături de pârâţii chemaţi iniţial în judecată în faţa primei instanţe; în schimb, dispozitivul hotărârii nu cuprinde nicio menţiune referitoare la aceştia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii B.G. şi P.R. împotriva deciziei civile nr. 135 din 6 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 842/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 8053/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
