ICCJ. Decizia nr. 826/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 826.
Dosar nr. 895/33/200.
Şedinţa publică din 17 octombrie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Cluj reclamanţii I.R. şi I.D. au chemat în judecată pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca solicitând obligarea acestuia de a emite dispoziţia prin care să li se acorde despăgubiri pentru apartamentul nr. 3 cu terenul aferent, situat în Cluj Napoca, identificat în C.F. Cluj Napoca .
Prin sentinţa civilă nr. 1036 din 5 octombrie 2005 Tribunalul Cluj a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să emită dispoziţie pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în lei la data plăţii, în valoare de 62.709 Euro, conform expertizei întocmite de ing. M.A.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că reclamanţii au formulat notificare prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului, însă Primarul Municipiului Cluj Napoca nu a soluţionat notificarea în termenul de 60 de zile.
Reclamanţii au precizat că restituirea în natură nu mai este posibilă întrucât există o hotărâre definitivă şi irevocabilă pronunţată de Curtea de Apel Cluj, astfel încât solicită acordarea de despăgubiri băneşti.
Din raportul de expertiză tehnică a rezultat că valoarea de circulaţie a imobilului este de 62.700 Euro.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca învederând că numai Comisia Centrală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate are atribuţii în determinarea cuantumului despăgubirilor ce urmează a fi acordate persoanelor îndreptăţite pe baza rapoartelor de expertiză întocmite de experţii autorizaţi, motiv pentru care instanţa şi-a depăşit competenţele de soluţionare. De asemenea, nu există certitudinea că măsurile dispuse se vor putea aduce la îndeplinire pentru că în prezent nu există un fond constituit, din care să se poată acorda bani.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 108 A din 23 martie 2006 a respins apelul ca nefondat şi a obligat pârâtul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reţinând că din prevederile art. 16 al Legii privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor, rezultă că notificările şi dispoziţiile emise în temeiul Legii 10/2001 se predau Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care centralizează dosarele şi le transmite evaluatorului sau societăţii de evaluatori, în vederea întocmirii raportului de evaluare, în baza căruia aceeaşi comisie va emite Decizia reprezentând titlul de despăgubire.
La rândul său, art. 16.3 lit. c) alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea 247/2005 prevede că deciziile sau dispoziţiile care fac obiectul unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, vor fi predate după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârilor judecătoreşti aceluiaşi Secretariat al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Faptul că instanţa a încuviinţat efectuarea unei expertize pentru evaluarea şi identificarea imobilului nu poate conduce la concluzia că instanţa şi-a depăşit competenţele de soluţionare.
Instanţa nu s-a substituit Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care în final va acorda titlurile de valoare conform expertizei efectuate de evaluator.
Pentru că pârâtul nu a emis dispoziţia motivată în termenul de 60 de zile, astfel încât se află legal în întârziere, va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat recurs pârâtul, în temeiul art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- potrivit art. 16.6 al Titlului VII la Legii 247/2005 numai evaluatorul autorizat poate stabili cuantumul despăgubirilor în limita căruia vor fi acordate titlurile de despăgubire
- în mod greşit instanţa de apel a aplicat dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. întrucât în sarcina recurentului pârât nu se poate reţine nici o culpă procesuală.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale aplicate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Refuzul de soluţionare a unei notificări echivalează cu un răspuns negativ care acordă dreptul persoanei îndreptăţite de a se adresa instanţei de judecată.
În speţă, reclamanţii I.R. şi I.D., în calitate de persoane îndreptăţite au constatat refuzul implicit al unităţii abilitate de a soluţiona notificarea şi au sesizat instanţa competentă solicitând obligarea pârâtului Primarul Municipiului Cluj Napoca la emiterea dispoziţiei prin care să li se acorde despăgubiri în echivalent bănesc pentru imobilul situat în str. C.
În cauză a fost efectuată o expertiză (filele 16-19 ale dosarului de fond) care a concluzionat că imobilul în litigiu are o valoare de circulaţie de 62.700 lei.
Faptul că instanţa a stabilit o valoare a despăgubirilor conform concluziilor raportului de expertiză nu împiedică cu nimic derularea procedurii administrative pentru acordarea despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al Legii 247/2005 şi de Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1095/2005.
Astfel, conform art. 16.6 ultimul alineat al HG 1095/2005 după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, Decizia sau dispoziţia care a făcut obiectul litigiului va fi înaintată Secretariatului Comisiei Centrale care o va transmite, împreună cu toată documentaţia privind imobilul, evaluatorului sau societăţii de evaluatori.
Potrivit art. 16.12 din acelaşi act normativ, raportul întocmit de evaluator va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Nu se poate reţine nici susţinerea recurentului potrivit căreia instanţa de apel ar fi aplicat greşit dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.. Recurentul se află în culpă procesuală, întrucât, prin neemiterea dispoziţiei motivate în termenul prevăzut de lege a creat un prejudiciu reclamanţilor şi, ca atare, în mod corect a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ. invocate de recurentă, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 108 A din 22 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 17 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 825/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 826/2006. Civil → |
|---|
