ICCJ. Decizia nr. 825/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 825.
Dosar nr. 26580/1/200.
10118/200.
Şedinţa publică din 17 octombrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa reclamantul T.V.G. a chemat în judecată pârâta SC M. SA solicitând anularea deciziei nr. 16 din 10 mai 2004 emisă de pârâtă, să se constate dreptul de proprietate al reclamantului asupra cotei de ˝ din imobilul situat în Mamaia, hotel A., compus din apartamentul nr. 4, etaj 1 şi camerele 8 şi 10 de la demisol şi să se dispună restituirea în natură a imobilului.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că imobilul a aparţinut autorilor săi, I.V. şi C., fiind dobândit după cum urmează: camerele 8 şi 10 de la demisol în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 33050 din 15 octombrie 1940, iar apartamentul nr. 4 situat la etajul 1 al hotelului A. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 31689 din 19 iulie 1947.
Conform certificatului de moştenitor nr. 32 din 10 februarie 1998 a moştenit cota de ˝ din imobil, cealaltă cotă de ˝ revenind verişoarei sale C.L. care a cesionat dreptul intervenientei SC C. LCL SRL.
Imobilul a trecut abuziv în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950 întrucât autorul său era inginer, exceptat de la naţionalizare, iar soţia sa era casnică.
Prin Decizia nr. 16 din 10 mai 2004 pârâta a respins cererea de restituire în natură a imobilului şi a acordat măsuri reparatorii prin echivalent constând în atribuirea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în valoare de 237.108.680 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 1605 din 28 decembrie 2004 Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea, a anulat în parte Decizia contestată în sensul restituirii în natură a cotei de ˝ din apartamentul nr. 4, etaj 1 din hotelul A. , a respins capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate ca inadmisibil şi a menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei cu privire la restituirea prin echivalent a camerelor 8 şi 10 situate la demisolul hotelului.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că în cauză nu sunt întrunite condiţiile art. 18 lit. c) din Legea 10/2001, cu privire la apartamentul nr. 4, din expertiza efectuată în cauză rezultând că modificările aduse acestui spaţiu nu au afectat structura şi funcţionalitatea apartamentului iniţial care şi-a păstrat compartimentarea în două camere, hol, grup sanitar şi terasă.
S-a mai reţinut că preluarea imobilului în baza Decretului 92/1950 a fost abuzivă , autorul reclamantului fiind exceptat de la naţionalizare conform art. II din acest act normativ.
Cât priveşte cele două camere de la demisolul hotelului s-a reţinut că de-a lungul timpului au fost realizate noi compartimentări în urma cărora aceste camere nu mai pot fi identificate.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta SC M. SA arătând că restituirea spaţiilor revendicate ar crea disfuncţionalităţi în derularea activităţii de cazare a clienţilor hotelului, restituirea în natură a cotei de ˝ din apartamentul 4 nu este posibilă din moment ce acesta se află în indiviziune cu SC C. LCL SRL, iar SC M. SA este în proces de privatizare, activul formând obiectul contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare nr. 10/2000 încheiat cu SC C. LCL SRL şi că în mod greşit prima instanţă a reţinut că SC M. este o societate privatizată integral, în realitate fiind în curs de privatizare.
In apel SC C. LCL SRL a formulat o cerere de intervenţie accesorie în sprijinul apelantei prin care a învederat că în baza contractului de asociere în participare nr. 5114 din 28 noiembrie 1996 încheiat cu SC M. SA s-a convenit ca intervenienta să amenajeze, să doteze şi să exploateze profitabil complexul A. compus din hotel şi restaurant. Ulterior a fost încheiat contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare nr. 10/2000.
Cererea de intervenţie a fost admisă în principiu prin încheierea din 15 iunie 2005.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 686 C din 15 iunie 2005 a respins apelul ca nefondat reţinând că apelanta SC M. SA este o societate în curs de privatizare conform OG nr. 88/1997 modificată şi completată de Legea 99/1999, situaţie în care nu sunt incidente dispoziţiile art. 27 din Legea 10/2001, ci acelea ale art. 20 din lege care stipulează restituirea în natură. În speţă nu sunt incidente nici prevederile art. 18 lit. c) din lege întrucât apartamentul 4 nu a fost transformat radical, astfel încât să devină un nou imobil.
Susţinerea apelantei conform căreia nu este posibilă restituirea în natură a cotei de ˝ din apartament este nefondată în raport de dispoziţiile art. 4 din Legea 10/2001 întrucât coproprietarii apartamentului pot oricând să sisteze starea de indiviziune prin atribuirea întregului apartament unuia dintre ei, conform art. 6739 C. proc. civ.
Nu se poate reţine nici susţinerea potrivit căreia restituirea cotei de ˝ din apartament ar fi de natură să împiedice activitatea apelantei, în condiţiile în care aceasta deţine în patrimoniu mai multe hoteluri şi restaurante. Art. 32 din OG 88/1997 modificată prin Legea 99/1999 prevede că nu vor fi restituite în natură imobilele preluate de stat şi evidenţiate în patrimoniul societăţilor comerciale în absenţa cărora realizarea obiectivului de activitate al acestor societăţi comerciale este împiedicată în asemenea natură încât, ca urmare a restituirii, societăţile nu ar putea să-şi continue activitatea.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs pârâta SC M. SA şi intervenienta SC C. LCL SRL.
In motivarea recursului pârâtei SC M. SA , întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. se învederează următoarele:
- SC M. SA este o societate în curs de privatizare, iar restituirea în natură a activelor ce formează obiectul procedurilor de privatizare nu este posibilă dacă se afectează activitatea societăţii
- în mod greşit s-a dispus restituirea în natură a cotei ideale de ˝ din apartamentul nr. 4 în condiţiile în care reclamantul se află în indiviziune cu celălalt coproprietar SC C. LCL SRL
- în speţă sunt aplicabile prevederile art. 27 din Legea 10/2001
- instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile art. 14 din Legea 10/2001 potrivit cărora dacă imobilul face obiectul unui contract de concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau al unei operaţiuni de leasing, persoana îndreptăţită poate opta pentru restituirea în natură sau pentru măsuri reparatorii prin echivalent, în situaţia opţiunii pentru restituirea în natură persoana se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deţinătoare în contractele prevăzute anterior, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.
Recursul intervenientei SC C. LCL SRL a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu, fiind naţionalizat în baza art. I pct. 5 din Decretul 92/1950
- în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 din Legea 10/2001
- instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 20 din Legea 10/2001
- în cauză sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 18 lit. c) din Legea 10/2001 întrucât apartamentul 4 după transformare a fost integrat într-un complex nou, cu o altă destinaţie decât cea iniţială.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale aplicate, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Întrucât recurentele au formulat motive comune de recurs, acestea vor fi supuse unei singure analize.
Aplicabilitatea art. 27 din Legea 10/2001 este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a două condiţii: preluarea proprietăţii cu titlu valabil şi faptul existenţei în patrimonial unei societăţi privatizate cu respectarea condiţiilor legale.
În situaţia în care se constată că doar una dintre aceste condiţii a fost îndeplinită, procedura aplicării măsurilor reparatorii este guvernată de dispoziţiile art. 20 din lege, deoarece art. 27 este de strictă aplicabilitate.
În cauza de faţă nici una din condiţii nu este îndeplinită şi, ca atare, în mod corect s-a dispus restituirea în natură conform art. 20 din lege.
Astfel, imobilul s-a preluat în proprietatea statului fără titlu legal, întrucât autorul reclamantului, I.V. era exceptat de la naţionalizare, conform art. II al Decretului 92/1950, fiind inginer, iar soţia sa casnică. De asemenea, unitatea deţinătoare, SC M. SA , nu era o unitate privatizată la data apariţiei Legii 10/2001, ci, aşa cum în mod constant s-a susţinut pe parcursul derulării procesului şi în motivele de recurs formulate de aceasta, se află în curs de privatizare.
Restituirea în natură a cotei de ˝ din apartamentul nr. 4 situat la etajul 1 al hotelului nu este de natură a împiedica activitatea societăţii, în condiţiile în care aceasta mai deţine şi alte hoteluri. Este adevărat că în urma restituirii ar putea apărea unele disfuncţionalităţi în derularea activităţii de cazare a clienţilor, însă aceasta este o problemă remediabilă ce trebuie avută în vedere de managerii societăţii şi care, în nici un caz nu poate conduce la sistarea activităţii recurentei.
Nu se poate reţine nici susţinerea potrivit căreia, în mod greşit s-a dispus restituirea cotei de ˝, atât timp cât apartamentul nr. 4 este deţinut în indiviziune de către reclamant împreună cu recurenta intervenientă SC C. LCL SRL. Potrivit legislaţiei în vigoare, respectiv Cap. VII din Codul de procedură civilă, starea de indiviziune poate fi sistată oricând pe calea unei acţiuni de partaj judiciar, prin care se va atribui întregul apartament unuia dintre coproprietari, cu obligarea acestuia la plata unei sulte corespunzătoare cotei celuilalt coproprietar.
Cazul dedus judecăţii nu poate fi soluţionat în baza dispoziţiilor art. 14 din Legea 10/2001, deoarece, aşa cum s-a arătat mai sus, aplicabile sunt prevederile art. 20 din lege. De altfel, art. 14 nu interzice restituirea în natură, ci consacră doar un drept de opţiune în beneficiul persoanei îndreptăţite şi nicidecum al deţinătorului.
De asemenea, în speţă nu sunt incidente nici prevederile art. 18 lit. c) din Legea 10/2001, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, întrucât apartamentul nr. 4 al hotelului nu a suferit modificări esenţiale.
Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, existent la filele 68-75 ale dosarului de fond, modificările minore executate de recurenta SC M. SA asupra interiorului hotelului nu au afectat structura şi funcţionalitatea apartamentului. In urma acestor modificări apartamentul obţinut este aproape identic cu cel iniţial, având aceeaşi suprafaţă şi cuprinzând tot două camere, hol, vestibul, baie şi terasă, astfel încât nu se poate afirma că a devenit un imobil nou în sensul dispoziţiilor art. 18 lit. c) din lege.
Faţă de considerentele expuse, Cutea constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. invocate de recurenţi, urmând a se respinge recursurile declarate în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurentele vor fi obligate la plata sumei de 4000 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant R.V.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta SC M. SA şi intervenienta SC C. LCL SRL împotriva deciziei civile nr. 686 C din 15 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă.
Obligă recurentele la plata sumei de 4000 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant T.V.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 17 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 824/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 826/2006. Civil → |
|---|
