ICCJ. Decizia nr. 8240/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8240
Dosar nr. 3773/1/200.
840/200.
Şedinţa publică din 17 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj reclamantele N.C.Y. şi O.C.P. au solicitat în contradictoriu cu SC M.S. SA, Ministerul Finanţelor Publice şi A.V.A.S. anularea deciziei nr. 1140 din 2 august 2001 emisă de pârâta SC M.S. SA prin care s-a respins cererea de restituire în natură a morii ţărăneşti din comuna Breasta.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că pârâta SC M.S. SA deţine moara cu terenul aferent de 0,5 ha ce a aparţinut autorului reclamantelor, C.A. Moara a fost ilegal naţionalizată în baza Legii 119/1948 întrucât nu îndeplinea condiţiile legale, având o capacitate de măciniş mai mică de un vagon în 24 ore şi nu era dotată cu valţ dublu.
În cauză s-au efectuat două expertize de specialitate, pentru a se stabili dacă au fost îndeplinite cerinţele legale impuse de Legea 119/1948 şi pentru identificarea terenului aferent morii.
Reclamantele au invocat nulitatea raportului de expertiză topo întrucât nu au fost convocate în mod legal la efectuarea expertizei, motiv pentru care instanţa a dispus refacerea acestei expertize.
Prin sentinţa civilă nr. 2 din 13 ianuarie 2004 Tribunalul Dolj a respins contestaţia reţinând că moara a fost preluată cu titlu valabil în proprietatea statului, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 27 din Legea 10/2001.
Conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert B.R., la data naţionalizării moara era dotată cu 2 valţuri duble, iar capacitatea teoretică de măciniş era mai mare de 1 vagon în 24 ore.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamantele invocând nulitatea raportului de expertiză întocmit de expert B.R., în privinţa morii, respectiv încălcarea prevederilor art. 208 C. proc. civ., în sensul că nu au fost citate la noul domiciliu ales, iar instanţa a dispus refacerea expertizei topometrice efectuate de expertul V.D. De asemenea, moara nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 50 din Legea 119/1948, iar preluarea nu s-a făcut cu titlu valabil deoarece moara a trecut la stat anterior apariţiei Legii 119/1948 împreună cu conacul familiei A.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 3138 din 29 septembrie 2004 a respins apelul ca nefondat reţinând că la raportul de expertiză efectuat de expert B.R. reclamantele nu au formulat obiecţiuni şi nici nu au invocat neregularităţi până la prima zi de înfăţişare, fiind astfel acoperită orice neregularitate. Noul domiciliu ales al reclamantelor a fost indicat ulterior depunerii acestui raport de expertiză, astfel încât nu se poate pune în discuţie necitarea reclamantelor la acest domiciliu pentru efectuarea expertizei. In concluzie, reclamantele au invocat nulitatea celui de-al doilea raport de expertiză efectuat de expertul V.D., nulitate invocată la termenul din 9 septembrie 2003 ce a urmat datei de depunere a acestui raport.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă cu certitudine că moara îndeplinea toate condiţiile pentru a fi naţionalizată.
Lipsa procesului verbal de naţionalizare nu atrage nulitatea actului naţionalizării.
Cum preluarea morii s-a făcut cu titlu valabil şi este evidenţiată în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 din Legea 10/2001 conform cărora persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva deciziei instanţei de apel au formulat recurs reclamantele N.Y.E.C. şi O.C.P., în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. reiterând motivele de apel.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed.
Aplicabilitatea art. 27 din Legea 10/2001 este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a două condiţii: preluarea proprietăţii cu titlu valabil şi faptul existenţei în patrimoniul unei societăţi privatizate cu respectarea condiţiilor legale.
În situaţia în care se constată că doar una dintre aceste condiţii a fost îndeplinită, procedura aplicării măsurilor reparatori este guvernată de dispoziţiile art. 20 din lege, deoarece art. 27 este de strictă interpretare.
În cauza de faţă este de necontestat faptul că unitatea deţinătoare, SC M.S. SA este unitate privatizată, făcând obiectul unor proceduri de privatizare îndeplinite cu respectarea actelor normative în vigoare, atât timp cât nu s-a solicitat anularea privatizării.
Trebuie subliniat că, în sensul art. 27 din Legea 10/2001 nu este necesar ca imobilul în sine să fi făcut obiectul actelor juridice încheiate pe parcursul procesului de privatizare, ci ca unitatea în patrimoniul căreia se află să fi fost privatizată conform cerinţelor legale.
În schimb, moara a fost preluată în proprietatea statului fără titlu valabil.
Astfel, aşa cum rezultă şi din concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul B.R., la dosar nu s-a depus procesul verbal de naţionalizare.
Mai mult, art. 11 din Legea 119/1948 prevede că statul era obligat să acorde despăgubiri proprietarilor şi acţionarilor întreprinderilor naţionalizate.
Faptul că în cauză nu s-a dovedit că foştii proprietari ar fi beneficiat de despăgubirile prevăzute de lege, conduce la concluzia că moara în litigiu a trecut în proprietatea statului fără titlu valabil.
Prin urmare, nefiind vorba despre un imobil preluat cu titlu valabil, art. 27 din Legea 10/2001 nu este incident, chiar dacă bunul se află în evidenţele unei unităţi privatizate conform cerinţelor legale.
Pe cale de consecinţă, recursul se va admite, Decizia instanţei de apel se va casa, iar sentinţa se va desfiinţa, cauza urmând a se trimite la instanţa de fond pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele N.Y.E.C. şi O.C.P. împotriva deciziei civile nr. 3138 din 29 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, pe care o casează.
Admite apelul reclamantelor împotriva sentinţei civile nr. 2 din 13 ianuarie 2004 a Tribunalului Dolj pe care o desfiinţează.
Trimite cauza spre soluţionare la această din ultimă instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 17 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8059/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 802/2006. Civil. Brevete de invenţii.... → |
|---|
