ICCJ. Decizia nr. 852/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 5 din 19 ianuarie 2005, Curtea de Apel Iași a respins acțiunea formulată de P.R.M., organizația municipală Pașcani, în contradictoriu cu T.R.D.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că acțiunea este inadmisibilă, deoarece Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaților și Senatului stabilește cadrul juridic general pentru organizarea și desfășurarea alegerilor, competențe, răspunderi, dreptul de contestație cu privire la modul de formare și componența birourilor electorale, precum și autoritatea competentă să le soluționeze. Hotărârea pronunțată de biroul electoral de circumscripție, în temeiul art. 41 alin. (2) din lege, este definitivă, iar prin lege nu este dată în competența curților de apel sau a altor instanțe judecătorești soluționarea acțiunilor cu obiectul arătat în cererea formulată de reclamant.
Legea nu prevede dreptul persoanei nemulțumite de a formula acțiune în justiție pentru sancționarea președintelui tribunalului sau a magistratului desemnat de acesta, pentru modul în care s-a făcut tragerea la sorți conform art. 37 alin. (2) din Legea nr. 373/2004.
Reține instanța de fond, că aspectele relevate de reclamant în cererea de chemare în judecată sunt de competența biroului electoral de circumscripție, care le soluționează printr-o hotărâre ce nu este supusă controlului judiciar și că pricina fiind soluționată pe excepția inadmisibilității, nu se mai analizează celelalte excepții invocate, privind calitatea procesuală activă și nulitatea cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea condițiilor cerute de art. 112 C. proc. civ.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P.P.R.M., organizația municipală Pașcani.
Recurentul, invocând art. 299-316 C. proc. civ., expune situația care a determinat chemarea în judecată a pârâtului și susține că instanța care a pronunțat hotărârea atacată avea competența să soluționeze acțiunea, în raport de prevederile art. 28 C. proc. pen., care în alin. (4), stabilește competența curții de apel de a judeca în primă instanță infracțiunile săvârșite de judecătorii de la tribunale și judecătorii.
Se mai susține, că excepția nu a fost pusă în discuția părților, pentru că pârâtul nu a fost prezent în instanță la termenul la care s-a soluționat procesul, iar dacă excepția a fost admisă, curtea de apel era obligată să decline competența în favoarea instanței competente sau a organului cu activitate jurisdicțională competent potrivit legii.
Recursul nu este întemeiat.
în declarația de recurs se susține că instanța trebuia să soluționeze acțiunea, în raport cu prevederile art. 28 C. proc. pen., susținere care nu este întemeiată, pentru că, în prezenta cauză, curtea de apel nu a fost învestită cu soluționarea unui proces penal.
Recurentul-reclamant a formulat, la data de 3 ianuarie 2005, acțiunea întemeiată numai pe dispozițiile art. 37 alin. (2) din Legea nr. 373/2004, prin care a cerut "sancționarea vicepreședintelui Tribunalului Iași", deoarece tragerea la sorți pentru alegerile Camerei Deputaților și Senatului nu a fost făcută cu respectarea textului invocat, iar instanța de fond a analizat cererea în raport cu acest obiect.
Or, așa cum corect s-a reținut prin hotărârea atacată, art. 37 alin. (2) din Legea nr. 373/2004 stabilește doar modul în care trebuiau desemnați președinții și locțiitorii birourilor electorale ale secțiilor de votare.
Conform art. 41 alin. (1) din lege, modul de formare și componența birourilor și oficiilor electorale au putut fi contestate în termen de 48 ore de la expirarea termenului de constituire sau completare a acestora, iar dreptul la contestație aparținea partidelor politice, alianțelor politice și alianțelor electorale care au participat la alegeri, precum și candidaților independenți. Competența soluționării contestațiilor aparținea biroului electoral de circumscripție, Biroului Electoral Central sau, după caz, înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit textului citat, verificarea modului în care s-a făcut tragerea la sorți pentru desemnarea președinților și locțiitorilor birourilor electorale ale secțiilor de votare s-a putut realiza numai pe calea contestației.
De aceea, susținerea recurentului că instanța era datorare să trimită cauza instanței competente sau organului cu activitate jurisdicțională competent potrivit legii, nu este întemeiată.
Prin hotărârea atacată s-a reținut că acțiunea este inadmisibilă, deoarece aspectele evidențiate de reclamant puteau fi invocate pe calea contestației și intrau în competența exclusivă a biroului electoral de circumscripție.
De altfel, prin acțiune, reclamantul a cerut ca pârâtul să fie sancționat conform art. 37 alin. (2) din lege, fără alte precizări privind sancțiunea care, în opinia sa, trebuia aplicată.
Legea nr. 373/2004 nu cuprinde însă prevederi privind răspunderea persoanei care a făcut tragerea la sorți, pentru modul în care s-a realizat această operațiune.
Neîntemeiată este și susținerea că excepția nu a fost pusă în discuția părților.
Potrivit consemnărilor din încheierea de dezbateri, la termenul din 19 ianuarie 2005, excepțiile inadmisibilității și necompetenței au fost puse în discuție, iar reclamantul, prezent în instanță prin reprezentant, a pus concluzii. Pârâtul a lipsit la acest termen, însă nu sunt incidente prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece, prin invocarea excepțiilor în lipsa pârâtului legal citat, nu s-a pricinuit reclamantului vreo vătămare.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamant a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6992/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6982/2006. Civil → |
|---|
