ICCJ. Decizia nr. 6989/2006. Civil
| Comentarii |
|
La data de 1 august 2005, L.M. a chemat în judecată pe intimata Primăria orașului Ocnele Mari, solicitând anularea dispoziției nr. 153/2005 emisă de intimată.
Contestația nu a fost motivată, arătându-se în cererea introductivă că motivele vor fi expuse la primul termen de judecată.
Prin sentința civilă nr. 641 din 18 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a fost respinsă contestația, reținând că nu există motive care să conducă la anularea dispoziției nr. 153/2005 emisă de intimata Primăria orașului Ocnele Mari.
împotriva acestei sentințe, a formulat apel contestatoarea L.M., susținând că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, cu motivarea că aceasta nu a depus acte doveditoare.
Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 22/A din 8 februarie 2006, a admis apelul declarat de contestatoarea L.M., a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, a reținut, în esență, că odată cu notificarea contestatoarea a depus toate actele doveditoare în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, acte ce nu au fost analizate nici de unitatea deținătoare căreia i s-a adresat notificarea și nici de instanță.
împotriva acestei decizii, Primarul orașului Ocnele Mari, a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând că toate actele doveditoare se aflau depuse într-un alt dosar ce a format obiectul Legii nr. 112/1995.
Prin adresele nr. 3566 din 26 iulie 2001, 6499 din 13 decembrie 2001 și 330 din 21 ianuarie 2004, a înștiințat pe notificatori, că dosarul la care se făcea referire fusese înaintat Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 112/1995, de pe lângă Consiliul Județean Vâlcea.
Rămânând în pasivitate, notificatorii nu au făcut dovada că au depus actele doveditoare privind dreptul de proprietate al defunctului Ș.B.D. asupra imobilului din litigiu, astfel că dispoziția a fost emisă pe baza actelor existente.
Recursul nu este întemeiat.
Dispozițiile înscrise în art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., invocate de recurent, nu sunt incidente în cauză.
Termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, pentru depunerea actelor doveditoare, este un termen de recomandare și nu unul de decădere.
Art. 22, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, prevede că actele doveditoare pot fi depuse până la data soluționării notificării.
Stabilirea momentului până la care contestatoarea putea să depună actele doveditoare privind dreptul de proprietate, nu înseamnă implicit că instanța investită cu soluționarea contestației nu poate administra probele necesare pentru corecta stabilire a situației de fapt.
Sub acest aspect, instanța de fond, nu a făcut nici un demers pentru a solicita actele depuse de contestatoare, enumerate în cuprinsul dispoziție atacate cât și în conținutul notificării, astfel încât instanța de apel, corect a aplicat dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Pe de altă parte, soluționarea contestației doar pe baza înscrisurilor depuse în etapa procedurii administrative, ar echivala cu o îngrădire a accesului la justiție și a dreptului la un proces echitabil, recunoscut prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
în consecință, recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins, ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6936/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6849/2006. Civil → |
|---|
