ICCJ. Decizia nr. 8625/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 11 octombrie 2004, reclamanta R.S. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Domeniilor Statului, solicitând instanței să se dispună anularea deciziei nr. 18000 din 25 august 2004 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la restituirea în natură a imobilului casă și teren în suprafață de 184 mp situat în Rodna-Veche, județul Bistrița-Năsăud sau obligarea pârâtei la plata de despăgubiri.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost proprietara imobilului sus menționat, care a fost preluat abuziv de către Statul Român în anul 1946.
S-a mai precizat că în mod nelegal pârâta a respins notificarea sa înregistrată sub nr. 103 din 8 noiembrie 2001, cu motivarea că nu ar fi făcut dovada calității de proprietar asupra imobilului revendicat, deși, cu evidențele de carte funciară înregistrată sub nr. 2149, face dovada proprietății asupra imobilului solicitat.
Prin sentința civilă nr. 1027 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului București a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii și, ca neîntemeiată acțiunea introductivă.
S-a reținut, în esență, că din actele dosarului rezultă îndeplinirea procedurii prealabile a notificării prevăzute de art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel încât, din această perspectivă, excepția inadmisibilității acțiunii apare ca neîntemeiată.
Cât privește fondul cauzei s-a reținut că există într-adevăr o neconcordanță în ceea ce privește identificarea imobilului revendicat, astfel încât temeinic a fost respinsă rectificarea reclamantei, în cauză nefiind dovedită identitatea între imobilul revendicat și cel ce figurează în patrimoniul pârâtei.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri și continuat de moștenitorul acesteia, R.S., a fost admis prin decizia civilă nr. 160-A din 30 august 2006 a Curții de Apel București. A fost schimbată în parte sentința apelată și admisă contestația. A fost anulată decizia nr. 18.000 din 25 august 2004 emisă de pârâtă și obligată pârâta să restituie contestatorului imobilul situat în Rodna-Veche, județul Bistrița-Năsăud, compus din casă cu nr. 652+192 mp teren, corp de proprietate înscris în C.F., cu nr. top 849/2 și casă nr. 627 + 184 mp, teren, corp de proprietate înscris în C.F, nr. top 844.
A fost menținută dispoziția primei instanțe de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii.
Instanța de apel a reținut, în esență că, în cauză s-a dovedit identitatea între imobilul solicitat la restituire și cel deținut de pârâtă, situație ce rezultă cu evidență din actele dosarului și succesiunea operațiunilor de carte funciară privind imobilul în litigiu.
întrucât terenul a fost preluat abuziv în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, iar reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, fiind dovedită întrunirea tuturor condițiilor prevăzute de lege, pentru admisibilitatea acțiunii în temeiul art. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 a fost admisă acțiunea reclamantei și restituit în natură imobilul solicitat.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Agenția Domeniilor Statului, criticând-o pentru nelegalitate, motivele căii de atac fiind încadrate în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că între imobilul solicitat prin notificare, înscris în C.F. cu nr. top 849 și cel solicitat prin cerere de chemare în judecată, înscris în C.F. cu nr. top 844, nu există identitate, pentru acest ultim imobil lipsind procedura prealabilă a notificării, aspect ce nu a fost sesizat și analizat de instanță.
S-a arătat că imobilul solicitat prin notificare înscris în C.F. cu nr. top 849 compus din casă și teren în suprafață de 378 mp este diferit de cel solicitat și identificat prin cerere de chemare în judecată și căruia îi corespunde parcela 744, constând în casă cu nr. 627 cu suprafața de 184 mp și înscris în C.F., ceea ce denotă imposibilitatea petentei de a identifica cu certitudine imobilul revendicat, situație ce determină neîndeplinirea condițiilor cerute de Legea nr. 10/2001.
Recursul este fondat.
Prin notificarea înregistrată sub nr. 103 din 8 noiembrie 2001 formulată prin mandatar, reclamanta R.S. a solicitat restituirea în natură (sau despăgubiri) în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Rodna.
Inițial, notificarea a fost soluționată prin dispoziția nr. 209 din 29 august 2003 a Primăriei comunei Rodna, prin care a fost respinsă cererea reclamantei justificat de faptul că aceasta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și nu a depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Dispozițiile actului sus menționat au fost desființate prin sentința civilă nr. 731/2003/F din 22 decembrie 2003 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, hotărâre prin care s-a dispus totodată, obligarea primăriei să trimită notificarea petentei actualului deținător al imobilului, respectiv Agenția Domeniilor Statului.
în procesul de soluționare a notificării, urmare a învestirii în modalitatea menționată, prin decizia nr. 18.000 din 25 august 2004 a fost respinsă cererea reclamantei, justificat de faptul că aceasta nu face dovada calității de proprietar asupra imobilului revendicat și nici a identității între acesta și cel aflat în administrarea sa.
Prin cererea de chemare în judecată, ce constituie obiectul litigiului dedus judecății, reclamanta a solicitat anularea deciziei menționate și obligarea pârâtei să-i restituie în natură imobilul casă și teren în suprafață de 184 mp, situată în Rodna Veche, județul Bistrița-Năsăud.
Acesta este obiectul cererii cu judecata căruia a fost învestită instanța și asupra căruia, în lipsa unor alte precizări, justificări, în condițiile impuse de lege, în conformitate cu cerințele art. 129 alin. (6) C. proc. civ., judecătorii sunt datori să hotărască.
în cursul procedurii judiciare s-a administrat proba cu înscrisuri, din care a rezultat, cum temeinic au reținut instanțele, că reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită pentru a solicita restituirea bunurilor preluate de stat.
Temeinic s-a reținut totodată și împrejurarea că din aceleași înscrisuri a rezultat și dreptul notificatoarei asupra imobilului solicitat, situat în localitatea Rodna, zonă în care este aplicabil sistemul de publicitate prin cărți funciare și potrivit cu care dovada înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară constituie dovada însăși a proprietății.
Așadar, cu referire la aspectele analizate, instanțele au reținut îndeplinirea cerinței privind calitatea de persoană îndreptățită în persoana reclamantei, cât și a dreptului de proprietate invocat, dovedit cu înscrisurile menționate și care, astfel cum temeinic s-a reținut în apel, se încadrează în categoria "actelor doveditoare" ale dreptului de proprietate, astfel cum sunt enumerate prin dispozițiile pct. 22.1 din normele metodologice de aplicare a legii.
Cât privește însă identitatea imobilului solicitat și identificat, în modalitatea sus descrisă și reținută în dispozițiunile deciziei, se constată următoarele:
Potrivit art. 21 alin. (2) [devenit art. 22 alin. (2)] din Legea nr. 10/2001, republicată, notificarea, ca act de sesizare în procedura legii speciale, va cuprinde, între altele, elementele de identificare a bunului solicitat, iar potrivit art. 112 alin. (3) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, ca act de investire a instanței de judecată, va cuprinde obiectul cererii. în scopul identificării imobilelor, textul procedural evocat impune cerința de a se arăta "comuna și județul, strada și numărul, iar, în lipsă, vecinătăți...sau, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară și numărul topografic".
Cerința legii, în ipotezele analizate fiind imperativă, rezultă că nesatisfacerea sa atrage imposibilitatea soluționării notificării cererii în raport de obiectul său dedus judecății, situație ce face imposibilă aflarea adevărului.
Corelativ cerinței legale menționate, revine judecătorului cauzei obligația ca, în aplicarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să stăruie prin toate mijloacele legale pentru atingerea acestui deziderat al procesului civil și, în final, justa soluționare a cauzei.
Or, din probele administrate până în prezenta fază procesuală rezultă că prin deciziile nr. 521/1964 și nr. 1042/1964 emise în temeiul Decretului nr. 478/1954 a fost trecut în proprietatea statului imobilul reclamantei, situat în comuna Rodna, înscris în C.F. nr. top 844,casă cu 184 mp teren și cel înscris în C.F. nr. top 849 cu suprafața de 378 mp.
Este de asemenea, de necontestat și dovedit că în decursul anilor imobilul sus menționat a suferit transformări, atât în ceea ce privește istoricul de rol administrativ, cât și situația sa faptică și juridică, fără însă ca probele administrate până în prezent să lămurească datele speței sub aspectele analizate.
Este astfel necesar să se stabilească dacă imobilul solicitat prin notificare, situat la nr. 652 este unul și același cu cel având nr. 959 la data preluării de stat și, în prezent nr. administrativ 1199; dacă bunul solicitat constituie, astfel cum s-a arătat în adeverința nr. 162/1964 o singură gospodărie, structura și configurația actuală, precum și deținătorii actuali ai terenului și titlul cu care ocupă imobilul.
Stabilirea împrejurărilor menționate este de natură să lămurească aspectele privind identificarea bunului, obiect al procedurii demarate în temeiul legii de reparații, cu consecințe asupra justei soluționări a cauzei.
Prin urmare, constatând necesitatea suplimentării probatoriului, nu numai în raport de considerentele enunțate, dar și față de neconcordanțele rezultate din probele deja administrate în cauză în legătură cu aspectele mai sus sesizate și care nu fac posibilă pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în temeiul art. 314 C. proc. civ., recursul a fost admis cu consecința casării hotărârilor și trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe.
în acest scop, pe lângă suplimentarea probei cu înscrisuri, în scopul determinării cu certitudine a istoricului de rol administrativ a nemișcătorului corelat cu mențiunile de carte funciară, se impun administrarea probei cu expertiză tehnică topografică, care, pe lângă aspectele arătate, să lămurească corespondența modificărilor din înscrierile de carte funciară și administrative, cu cele existente pe teren, ca și situația actuală a bunului litigios.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8618/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2782/2006. Civil → |
|---|
