ICCJ. Decizia nr. 8746/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8746
Dosar nr. 7637/1/200.
Şedinţa publică din 31 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea reclamanta P.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Tulcea anularea dispoziţiei nr. 1078 din 25 martie 2005 emisă de pârâtă.
În motivarea cererii a arătat că prin dispoziţia atacată i s-a respins notificarea prin care a solicitat contravaloarea imobilului situat în Tulcea, întrucât nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra acestuia, deşi a anexat la notificare titlul de proprietate al autorului său şi acrul autentificat sub nr. 1703/1947 prin care acesta i-a donat magazia ce face obiectul prezentului litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 2017 din 20 octombrie 2005 Tribunalul Tulcea a respins cererea reţinând că autorul reclamantei a dobândit magazia de cereale situată în Tulcea, prin actul de vânzare cumpărare transcris la Grefa Tribunalului Tulcea sub nr. 2834 din 26 iulie 1938 şi a donat-o reclamantei prin actul transcris sub nr. 3271 din 13 mai 1947. Prin notificare reclamanta a solicitat contravaloarea imobilului compus din teren intravilan în suprafaţă de 60 mp şi construcţie cu destinaţia de magazie de cereale, dar nu a făcut dovada demolării abuzive a acesteia.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta arătând că a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, iar împrejurarea că obiect al donaţiei a fost doar construcţia cu destinaţie de magazie nu poate conduce la concluzia contrară deoarece magazia nu putea fi edificată decât asupra unui teren. In cauză s-a dovedit că terenul a aparţinut donatorului.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 37 C din 14 martie 2006 a respins apelul ca nefondat reţinând că din conţinutul actului de donaţie rezultă fără echivoc că dreptul transmis reclamantei privea doar imobilul construit din str. G., nu şi terenul pe care fusese edificat.
Pa parcursul soluţionării cauzei s-a dovedit dreptul de proprietate al autorului reclamantei asupra terenului pe care s-a edificat magazia de cereale cu actul de vânzare cumpărare transcris sub nr. 2834/1938.
Acest act translativ de proprietate nu poate să justifice pretenţia dedusă judecăţii deoarece prin notificare reclamanta nu a invocat dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea 10/2001, respectiv calitatea de moştenitor al titularului dreptului de proprietate, ci a invocat existenţa unui drept propriu de proprietate dobândit în baza actului de donaţie din anul 1947.
În ceea ce priveşte construcţia având destinaţie de magazie de cereale s-a reţinut că faptul deposedării abuzive, ca şi cel al demolării de către fostele autorităţi comuniste nu au fost confirmate prin nici un mijloc de probă. Simpla susţinere a demolării abuzive, făcută în cuprinsul notificării şi al cererii de chemare în judecată, nu poate conduce la concluzia preluării construcţiei în proprietatea statului în condiţiile art. 2 din Legea 10/2001 şi, pe cale de consecinţă, nu justifică acordarea măsurilor reparatorii stabilite de această lege.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta P.V. Deşi reclamanta nu a indicat expres temeiul de drept al recursului, criticile formulate se pot încadra în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a susţinut că:
- în mod greşit instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, ignorându-se actul de vânzare cumpărare nr. 2085 din 25 iulie 1938 transcris sub nr. 2834 din 26 iulie 1938
- tot în mod greşit s-a mai reţinut că nu s-a făcut dovada preluării abuzive în proprietatea statului.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale aplicate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 23 al Legii 10/2001 actele doveditoare ale dreptului de proprietate se pot depune până la data soluţionării notificării.
Deoarece textul nu conţine prevederi speciale în privinţa dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite asupra imobilelor solicitate, înseamnă că sunt aplicabile regulile dreptului comun, respectiv cele din materia acţiunii în revendicare.
În speţă, reclamanta P.V., pentru a dovedi dreptul de proprietate asupra magaziei de cereale a depus actul de donaţie din anul 1947 (fila 3 a dosarului de fond) din care nu rezultă expres că autorul său, V.I., a înţeles să îi transmită şi dreptul de proprietate asupra terenului aferent magaziei.
Faptul că terenul a aparţinut autorului său în baza contractului de vânzare cumpărare transcris sub nr. 2834 din 26 iulie 1938 nu are nici o relevanţă în cauză, din moment ce recurenta reclamantă a invocat un drept propriu de proprietate atât asupra magaziei, cât şi asupra terenului aferent.
În mod corect, după analizarea probelor administrate, instanţa de apel a constatat că reclamanta nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului în proprietatea statului, sens în care trebuia să prezinte un act normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. Susţinerea potrivit căreia magazia de cereale a fost demolată abuziv de autorităţile regimului comunist nu constituie un mijloc pertinent de probaţiune.
Potrivit art. 1169 C. civ., regula de drept comun în materia probaţiunii, cel ce face o afirmaţie în faţa instanţei trebuie să o şi dovedească. Or, în speţă, reclamanta se pretinde proprietara unei suprafeţe de teren intravilan de 60 mp situată în Tulcea, str. G. considerându-se victima unui abuz pe care nu l-a dovedit şi, ca atare, în mod corect s-a constatat că nu poate beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001.
Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate de recurentă, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.V. împotriva deciziei civile nr. 37 C din 14 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 31 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8710/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 8553/2006. Civil → |
|---|
