ICCJ. Decizia nr. 8884/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8884
Dosar nr. 3293/33/2006
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2006
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2 mai 2006, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a chemat în judecată pe pârâta C.M.E. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să transforme măsura de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului în măsura de restrângere a dreptului la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult trei ani.
Prin sentinţa civilă nr. 324 din 8 mai 2005 Tribunalul Maramureş, secţia civilă, a admis cererea şi a transformat măsura de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului în măsura de restrângere a dreptului la liberă circulaţie a pârâtei, în statele Uniunii Europene, de la data de 8 mai 2006 până la data de 8 mai 2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Pârâta a fost returnată din Italia la data de 21 octombrie 2005, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară şi, fiind prima returnare, s-a dispus măsura de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului până la data de 21 octombrie 2006, conform dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. c) din OG nr. 65/1997 privind regimul paşapoartelor în România.
La data de 29 ianuarie 2006 a intrat în vigoare Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, modificată şi completată prin OG nr. 5/2006, care prevede în art. 55 că măsurile de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului, dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. c) din OG nr. 65/1997 încetează de drept, cu excepţia celor dispuse cu privire la cetăţeni români returnaţi în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, care rămân în vigoare pe o perioadă de 6 luni, putând fi transformate înainte de expirarea acestui termen în măsura de restrângere a dreptului la libera circulaţie în străinătate.
Constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 55 din OG nr. 5/2006, tribunalul a admis cererea şi a transformat măsura luată, în sensul celor solicitate, pe o perioadă de 1 an, pe care a calculat-o de la data pronunţării sentinţei.
Prin Decizia civilă nr. 224 din 30 iunie 2006 Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, prin care aceasta a criticat sentinţa sub aspectul perioadei de timp pentru care s-a dispus transformarea măsurii, cu motivarea că i s-a creat o situaţie mai grea decât cea pe care a avut-o sub imperiul legii vechi.
Curtea de apel a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 55 lit. c) şi art. 44 din Legea nr. 248/2005, deoarece pârâta a fost returnată în România în baza unui acord de readmisie încheiat cu Italia şi că, potrivit art. 38 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ, restrângerea dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români returnaţi dintr-un stat în baza unui acord de readmisie poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult trei ani.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând restrângerea dreptului la libera circulaţie în statele membre ale Uniunii Europene pentru o perioadă de 6 luni, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 248/2005, respectiv 29 ianuarie 2006.
În motivarea recursului, recurenta arată că aceasta este perioada corespunzătoare prevederilor legale privind încetarea de drept a măsurilor de suspendare a dreptului de folosire a paşaportului în temeiul OG nr. 65/1997.
Conform art. 55 lit. c) din Legea nr. 248/2005, măsurile de suspendare a dreptului de a folosi paşaportul, dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. a)-e), cu modificările şi completările ulterioare rămân în vigoare sau dup caz încetează, după cum urmează:
c) cele dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) încetează de drept, cu excepţia celor dispuse cu privire la cetăţenii români returnaţi în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, care rămân în vigoare pentru o perioadă de 6 luni, putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere a dreptului la libera circulaţie în străinătate.
Dacă aceste măsuri pot fi transformate înainte de expirarea celor şase luni, apare evident că acestea pot fi date pe perioade mai mici în interiorul celor şase luni, şi nicidecum pentru perioade mai mari.
Măsura dispusă de instanţă este abuzivă, încalcă dreptul constituţional al dreptului la liberă circulaţie şi creează recurentei o situaţie inechitabilă faţă de alte persoane, returnate în aceleaşi condiţii ca şi recurenta, dar pentru care reclamanta nu a formulat cerere de transformare a măsurii aplicate iniţial.
Intimata Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Este necontestat că pârâta se află în situaţia de excepţie prevăzută de art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 modificată, în sensul că, fiind returnată în România în baza unui acord de readmisie cu un alt stat, măsura luată faţă de ea în baza art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, aceea a suspendării dreptului de folosire a paşaportului nu încetează de drept la intrarea în vigoare a legii noi.
Pentru această situaţie, acelaşi text de lege prevede că măsura luată rămâne în vigoare timp de şase luni sau că poate fi transformată, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulaţie în străinătate, la cererea Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră sau, după caz, a Direcţiei Generale de Paşapoarte.
Pentru prima variantă, termenul în care măsura de suspendare a dreptului de folosire a paşaportului rămâne vigoare este de şase luni, indiferent de durata pentru care a fost dispusă iniţial, deoarece textul nu face nicio distincţie, iar acest termen se calculează de la data intrării în vigoare a legii noi, acesta fiind momentul de referinţă la care trimite chiar art.55 alin. 1 din lege.
Pentru cea de-a doua variantă, textul de lege face referire la posibilitatea transformării măsurii luate în aceea de restrângere a dreptului la liberă circulaţie în alte state, cu trimitere la dispoziţiile art. 39 alin. (1) şi (3)-(8) şi, după caz, art. 44 din lege.
Aceste două articole reglementează limitarea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate şi este adevărat că, potrivit art. 38 alin. (1) această limitare poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult trei ani.
Numai că, în speţă, nu se pune problema aplicării acestei sancţiuni pârâtei pentru o faptă săvârşită după intrarea în vigoare a legii noi, pentru ca instanţa să poate aprecia, printre altele asupra duratei sancţiunii, ci a transformării unei alte măsuri, dispuse în temeiul legii vechi, măsură care, dacă nu s-ar cere transformarea sa ori instanţa nu ar considera-o necesară, ar înceta de drept după şase luni de la data intrării în vigoare a legii.
Prin urmare posibilităţile prevăzute de art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 sunt fie de a menţine măsura suspendării dreptului de folosire a paşaportului timp de şase luni de la intrarea în vigoare a legii noi, fie de a transforma această măsură în cea prevăzută de legea nouă, restrângerea dreptului la liberă circulaţie, dar în aceleaşi limite de timp.
Printr-o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, care nu au fost coroborate cu cele ale art. 55 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, tribunalul a transformat măsura suspendării dreptului de folosire a paşaportului în aceea a restrângerii dreptului de circulaţie în statele membre ale Uniunii Europene pe o durată mai mare de şase luni de la data intrării în vigoare a legii, şi anume pe o perioadă de un an de la data pronunţării sentinţei.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul şi va modifica Decizia.
În baza art. 296 C. proc. civ. Înalta Curte va admite apelul şi va schimba în parte sentinţa, în sensul că va transforma măsura de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului în măsura de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulaţie a intimatei în statele membre U.E. pe o perioadă de şase luni de la data intrării în vigoare a legii, adică până la data de 29 iulie 2006.
Înalta Curte va păstra celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta C.M.E. împotriva deciziei civile nr. 224/A din 30 iunie 2006 a Curţii de Apel Cluj.
Modifică Decizia în sensul că.
Admite apelul declarat de aceeaşi pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 824 din 8 mai 2006 a Tribunalului Maramureş.
Schimbă în parte sentinţa în sensul că transformă măsura de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului în măsura de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulaţie a intimatei în statele membre ale UE până la data de 29 iulie 2006.
Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8996/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 875/2006. Civil → |
|---|
