ICCJ. Decizia nr. 8996/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8996
Dosar nr. 22006/1/2005
(nr. vechi 6592/2005)
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 3 decembrie 2003, R.N.F. şi M.V. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001 şi în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, obligarea pârâtului să emită decizie sau dispoziţie motivată prin care să răspundă la notificarea înregistrată sub nr. 103/2001 şi obligarea acestuia la plata daunelor cominatorii în cuantum de 300.000 lei pe zi de întârziere de la pronunţarea hotărârii până la emiterea actului. Au arătat că prin notificare au solicitat restituirea în natură a terenului aflat în folosinţa Clubului Şcolar Sportiv Râmnicu Vâlcea, aparţinând autorilor lor C.C. şi C.E., cerere căreia pârâtul nu i-a dat curs prin emiterea deciziei sau dispoziţiei motivate, conform legii.
Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, prin sentinţa nr. 145 din 11 martie 2004 a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cererii formulată de R.N.F. şi M.V. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării în favoarea Tribunalului municipiului Bucureşti, secţia civilă, sens în care a trimis dosarul nr. 3213/2003 la această instanţă, spre soluţionare.
Prin sentinţa nr. 750 din 1 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi şi a obligat Ministerul Educaţiei şi Cercetării să soluţioneze prin decizie sau dispoziţie motivată cererea de restituire în natură a terenului situat în oraşul Râmnicu Vâlcea, judeţ Vâlcea, aflat în folosinţa Clubului Şcolar Sportiv Râmnicu Vâlcea, care face obiectul notificării înregistrată în evidenţele pârâtului sub nr. 42058 din 29 noiembrie 2002.
Soluţia tribunalului a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 2 A din 5 ianuarie 2005, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
S-a reţinut în esenţă că în raport de cerinţele imperative prevăzute de art. 23 alin. (1) şi art. 24 din Legea nr. 10/2001, prima instanţă a dispus în mod just obligarea persoanei juridice deţinătoare a imobilului în litigiu să emită Decizia sau dispoziţia motivată, întrucât o atare obligaţie rezultă din lege şi face parte dintr-o procedură administrativ-jurisdicţională prealabilă instituită în mod obligatoriu.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, arătând că nu putea soluţiona notificările primite decât după împlinirea termenului de depunere a actelor doveditoare şi după adoptarea şi intrarea în vigoare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. A precizat că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că există o atitudine culpabilă a persoanelor notificate care nu s-au conformat legii pentru a emite o decizie motivată de acceptare sau de refuz a cererii de restituire, în condiţiile în care ministerul a fost supus unor reorganizări, ce au avut implicaţii şi asupra comisiei interne pentru analizarea notificărilor, constituită la nivelul pârâtului, în sensul modificării componenţei acesteia.
Pe parcursul procesului, în faza de recurs, prin adresa înregistrată la data de 7 noiembrie 2006, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a depus note scrise prin care a arătat că urmare a finalizării procedurii administrative instituite prin Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a emis Ordinul de restituire în natură nr. 5438 din 23 octombrie 2006, care a fost transmis şi reclamanţilor prin adresa nr. 47007 din 25 octombrie 2006. Totodată, recurentul-pârât a anexat ordinul despre care a făcut vorbire.
În atare situaţie, recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării apare ca fiind lipsit de interes şi de obiect, înscrisul nou depus la dosar în recurs, la care s-a făcut referire mai sus, demonstrând şi legalitatea deciziei pronunţată în apel.
Pentru cele ce preced, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării împotriva deciziei nr. 2 A din 5 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2006.
-
| ← ICCJ. Decizia nr. 908/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8884/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
