ICCJ. Decizia nr. 875/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 875.
Dosar nr. 8814/1/200.
Şedinţa publică din 31 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 115 din 20 ianuarie 2006 Tribunalul Timiş a admis contestaţia formulată de reclamantul D.I.H. în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Timişoara şi Primăria Municipiului Timişoara, a dispus anularea dispoziţiei nr. 1873 din 25 iulie 2005 emisă de pârâtul 1şi a obligat acest pârât să emită o nouă dispoziţie de restituire în natură a imobilului situat în Timişoara, înscris în C.F. nr.top 16572 compus din apartamentele 1-4, cu părţile comune în proporţie de 65/%, condiţionat de obligaţia reclamantului de a restitui sumele primite cu titlu de despăgubire.
Din probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că imobilul din str. Gh., în suprafaţă de 451 mp a fost proprietatea tabulară a notificatoarei D.W., fiind dobândit de aceasta cu titlu de moştenire în anul 1964 şi trecut în proprietatea statului, conform Legii 4/1973, prin Decizia nr. 53 din 15 ianuarie 1976 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Timiş cu plata unei despăgubiri de 10.761 lei.
Prin dispoziţia contestată Primarul Municipiului Timişoara a respins notificarea întrucât reclamantul nu a făcut dovada calităţii de moştenitor al notificatoarei iniţiale, D.W.
Prima instanţă a reţinut că potrivit art. 22 din Legea 10/2001 actele doveditoare ale dreptului de proprietate şi ale calităţii de moştenitor pot fi depuse până la soluţionarea notificării, fără a distinge între soluţionarea pe cale administrativă şi cea realizată pe cale judecătorească. Ca atare, reclamantul poate depune aceste acte inclusiv în prezentul dosar.
Potrivit certificatului de moştenitor nr. 19 din 3 martie 2005 s-a constatat că reclamantul are calitatea de unic moştenitor al defunctei D.W., decedată la 10 noiembrie 2002, în calitate de fiu.
Mai mult, această calitate a fost probată de către reclamant şi anterior, prin înscrisurile depuse la dosarul administrativ odată cu cererea prin care a solicitat continuarea procedurii de restituire a imobilului iniţiată de defunctă, respectiv buletinul de identitate, certificatul de deces al autoarei notificării şi certificatul de naştere.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Timişoara susţinând că hotărârea este nelegală întrucât reclamantul nu a depus certificatul de moştenitor la dosarul administrativ.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 128 din 12 aprilie 2006 a respins apelul ca nefondat reţinând că reclamantul a dovedit calitatea de moştenitor atât cu certificatul de moştenitor depus la dosarul instanţei de fond, cât şi cu actele de stare civilă ataşate la dosarul administrativ.
Împotriva deciziei instanţei de apel pârâtul Primarul Municipiului Timişoara a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., reiterând motivul de apel.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale aplicate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Aplicarea Legii 10/2001 cuprinde, în prima etapă, o procedură administrativă prealabilă reglementată de art. 22-26, iar obligaţia persoanei îndreptăţite de a depune actele doveditoare este stabilită de art. 23 din lege.
Potrivit acestui articol, entitatea investită cu soluţionarea notificării are obligaţia să ia în considerare toate actele depuse până la data emiterii deciziei sau dispoziţiei motivate, iar stabilirea momentului până la care persoana îndreptăţită poate să depună actele doveditoare nu limitează posibilitatea instanţei, investită cu acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 26 din Legea 10/2001 de a soluţiona procesul doar pe baza actelor depuse în etapa procedurii administrative.
Stabilirea obligaţiei pentru instanţă de a soluţiona pricina doar pe baza înscrisurilor depuse în etapa anterioară demersului judiciar ar avea ca efect îngrădirea accesului la justiţie recunoscut de art. 21 din Constituţie şi a dreptului la un proces echitabil recunoscut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În speţă, reclamantul a depus certificatul de moştenitor nr. 14 din 3 martie 2005 cu care a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită, pe parcursul soluţionării cauzei în fond (fila 10 a dosarului ) şi în mod corect, prin Decizia atacată a fost păstrată sentinţa pronunţată de instanţa de fond cu luarea în considerare a acestui certificat.
Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct.8 şi 9 C. proc. civ. invocate de recurent, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara împotriva deciziei civile nr. 128 din 12 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 31 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8884/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 843/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
