ICCJ. Decizia nr. 908/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 908
Dosar nr. 8845/200.
Nr. nou 25.308/1/2005
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2006
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 87 din 17 ianuarie 2005, Tribunalul Cluj a admis contestaţia formulată de reclamanţii T.G.M. şi T.I.D. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca şi a dispus:
- anularea dispoziţiei nr. 704 emisă de pârât la 23 februarie 2004;
- restituirea în natură către contestatori a apartamentului nr. 7, situat în Cluj-Napoca, compus din două camere şi dependinţe, împreună cu cota-parte din teren, înscris în C.F. Cluj nr.top.10280/2; 10273/1; 10279/2/S/XVII;
- obligarea contestatorilor să restituie suma de 80.000 lei primită cu titlu de despăgubiri, actualizată la data plăţii.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, cu consecinţa respingerii acţiunii faţă de acesta.
Pentru a pronunţa hotărârea, tribunalul a reţinut, pe baza probatoriilor administrate, că:
- bunul în litigiu a fost în mod necontestat proprietatea soţilor T.;
Statul român l-a preluat, cu plata unor despăgubiri de 80.000 lei, prin Decizia nr. 23 din 3 februarie 1981 a fostului Comitet Executiv al Consiliului popular judeţean Cluj, emisă în baza Decretului nr. 223/1974;
- notificarea formulată de către contestatori în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 a fost respinsă, invocându-se dispoziţiile art. 1 pct. 1.4 lit. b) din HG nr. 498/2003 de aprobare a Normelor metodologice ale actului normativ menţionat şi susţinându-se că preluarea nu a fost abuzivă întrucât s-a plătit o despăgubire;
- apărarea pârâtului Primarul municipiului Cluj Napoca în acest sens nu poate fi primită întrucât dispoziţia din Norme menţionată tinde să modifice legea, ceea ce este inadmisibil;
- pe de altă parte, despăgubirea contestatorilor nu a fost integrală, ei primind doar 80.000 lei în condiţiile în care valoarea apartamentului la data preluării, stabilită prin expertiză, era de 133.929 lei;
- în fine, Decretul nr. 223/1974 nu poate fi considerat un titlu valabil al statului întrucât prevederile sale contraveneau Constituţiei RSR adoptată în anul 1965 [art. 17 alin. (1) şi art. 36 alin. (1)].
Apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva acestei sentinţe, prin care s-a reiterat punctul de vedere cuprins în dispoziţia atacată privind caracterul valid al titlului statului, invocându-se dispoziţiile citate ale Normelor Metodologice, a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 497 din 27 aprilie 2005 a Curţii de Apel Cluj, cu o motivare similară celei a instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs acelaşi pârât, invocând din nou argumentul desprins din aplicarea art. 1 pct. 1.4 lit. b) din HG nr. 498/2003 pentru aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că recursul nu este întemeiat.
Ambele instanţe au stabilit situaţia juridică a imobilului în litigiu pe baza unor probatorii concludente şi au soluţionat corect principala problemă de drept a cauzei în sensul neaplicării dispoziţiei menţionate din HG nr. 498/2003.
Într-adevăr, este de principiu că dispoziţia din Normele metodologice, cuprinsă într-o hotărâre de guvern, emisă în aplicarea Legii nr. 10/2001, nu poate adăuga şi cu atât mai puţin modifica prevederile legii înseşi, act normativ cu forţă juridică superioară în ierarhia legislativă a statului.
De altfel, Legea nr. 10/2001, ca act normativ ce reglementează regimul proprietăţii, se încadrează în categoria legilor organice iar normele de aplicare au rolul de a facilita punerea ei în executare şi în nici un caz de a-i schimba conţinutul.
De altfel, instanţele au reţinut în mod corect că nici despăgubirea acordată contestatorilor nu a fost echitabilă, fiind cu mult sub valoarea de piaţă a bunului iar pe de altă parte că restituirea apartamentului în natură este pe deplin posibilă, acesta fiind liber din punct de vedere juridic.
Aşa fiind, cum soluţiile pronunţate sunt în întregime legale şi temeinice, recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.
În baza art. 276 C. proc. civ., pârâtul recurent va fi obligat la cheltuieli de judecată către intimaţii contestatori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 497/A din 27 aprilie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Obligă recurentul-pârât Primarul Municipiului Cluj Napoca la 800 RON, cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi T.G.M. şi T.D.L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 927/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8996/2006. Civil → |
|---|
