ICCJ. Decizia nr. 9153/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9153
Dosar nr. 5607/1/200.
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 509 din 27 aprilie 2005 Tribunalul Iaşi a admis acţiunea formulată de reclamanţii R.M.F. (fostă D.) şi D.C. în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, care a fost obligat la plata către reclamanţi a sumei de 4 miliarde cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că reclamanţii sunt descendenţii lui D.I., condamnat prin sentinţa penală nr. 310 din 6 martie 1951 la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale În urma demersurilor reclamanţilor Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia penală, prin Decizia nr. 2443 din 5 mai 2004 l-a achitat pe D.I. pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale.
Fiind supus presiunilor morale datorită simpatiei faţă de politica Partidului Ţărănist, şi în scopul protejării copiilor, soţii D. s-au separat şi apoi au divorţat.
Chiar şi în aceste condiţii mama reclamanţilor a fost marginalizată, nefiind primită într-un serviciu corespunzător pregătirii sale, iar reclamanţii care au avut înscrise în dosarele lor şcolare menţiunile privitoare la condamnarea politică a tatălui lor au fost acceptaţi mult mai târziu să urmeze cursurile liceale şi universitare, după ce iniţial li s-a refuzat acest lucru ş i nu au putut accede la anumite funcţii.
Familia reclamanţilor a fost lipsită de protecţia drepturilor fundamentale, chiar şi într-un context constituţional favorabil manifestărilor libere şi neîngrădite, datorită abuzurilor săvârşite de organele statului.
Reclamanţilor le-au fost încălcate drepturile privind libertatea de gândire, de conştiinţă, exprimare, dreptul la muncă şi la viaţa privată.
Datele referitoare la viaţa privată a familiei D., culese şi stocate în registrele secrete ele organelor de securitate, preluate de reclamanţi de la organele de securitate şi depuse la dosar, relevă ingerinţa statului în viaţa privată a reclamanţilor obiect al urmăririi permanente din partea agenţilor secreţi.
Reclamanţii erau supravegheaţi permanent acasă, la şcoală şi apoi la serviciu fie cu efectiv uman, fie prin intermediul aparaturii de interceptare. De asemenea reclamanţilor le era interceptată corespondenţa, violându-li-se dreptul la corespondenţă.
La determinarea cuantumului daunelor morale, instanţa a avut în vedere pe lângă gravitatea faptelor săvârşite de puterea de stat dictatorială asupra familiei D., de privaţiunile fizice, psihice şi materiale suferite de aceştia şi jurisprudenţa CEDO precum şi gradul de dezvoltare economico-socială a Statului Român.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 13 din 20 ianuarie 2006 a menţinut sentinţa nr. 509 din 27 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Iaşi, respingând ca nefondate apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a înlăturat excepţia invocată de apelanţi, referitoare la lipsa legitimării active a reclamanţilor reţinând că aceştia fiind descendenţii lui D.I., decedat, condamnat pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale şi apoi achitat prin Decizia penală nr. 2443 din 5 mai 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt îndreptăţiţi să continue acţiunea acestuia sau să o pornească în nume propriu în temeiul art. 504 C. proc. pen., deoarece în perioada arestării lui D.I. se aflau în întreţinerea acestuia.
Reclamanţii au calitatea procesuală activă de a solicita daune morale şi ca urmare a prejudiciilor suferite în urma arestării şi condamnării pe nedrept a autorului lor în temeiul dispoziţiunilor art. 48 alin. (3) din constituţie, art. 998-999 C. civ., Decretului nr. 31/1954 şi art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor Fundamentale ale Omului.
Şi în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate de prima instanţă, curtea a reţinut că determinarea acestora a fost corect stabilită de prima instanţă, avându-se în vedere valorile nepatrimoniale lezate, însemnătatea acestor valori pentru reclamanţi şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămătoare.
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Iaşi au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
În motivarea recursului Parchetul critică Decizia prin aceea că instanţele au schimbat temeiul juridic al acţiunii din art. 504 C. proc. pen. în art. 998 C. civ. acordând daune morale fără obligarea reclamanţilor la plata taxei de timbru.
De asemenea se critică Decizia pentru neîndeplinirea cerinţelor art. 506 C. proc. pen. sub aspectul lipsei de legitimare a reclamanţilor, soluţia negăsindu-şi suport în probele dosarului, care atestă că reclamanţii nu se aflau în întreţinerea tatălui la momentul arestării şi condamnării, iar separarea şi divorţul soţilor D. au avut cu totul alte cauze decât opţiunile politice ale autorului reclamanţilor.
Se critică soluţia şi prin aceea că instanţa nu a făcut o apreciere corectă a impactului arestării, condamnării şi decesului autorului asupra reclamanţilor în raport cu vârsta acestora.
Şi recursul declarat de Statul Român vizează schimbarea temeiului juridic al acţiunii reclamanţilor în raport de care trebuia achitată taxa de timbru.
Hotărârile mai sunt criticate şi sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, în raport de elementele probatorii, cu care intimaţii-reclamanţi nu au putut dovedi încălcarea drepturilor şi consecinţele produse.
Recursurile sunt întemeiate.
Prin acţiunea introdusă reclamanţii R.M.F. şi D.C. au acţionat în judecată Statul Român pentru acordarea daunelor morale în valoare de 4 miliarde reprezentând trauma suferită de aceştia şi consecinţele care au decurs din condamnarea pe nedrept a defunctului tată D.I., invocând ca temei de drept dispoziţiunilor art. 504, art. 505, art. 506 C. proc. pen. şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin Decizia civilă nr. 13/2006 a Curţii de Apel Iaşi s-a menţinut sentinţa nr. 509/2005 a Tribunalului Iaşi, urmare a respingerii apelurilor declarate de Ministerul Finanţelor Publice pentru Statul Român şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin care admiţându-se acţiunea reclamanţilor Statul Român a fost obligat la plata sumei de 4 miliarde daune morale în temeiul dispoziţiunilor art. 998 C. civ.
În motivarea sentinţei tribunalul a schimbat temeiul de drept al acţiunii din art. 504, 505 şi 506 C. proc. pen. în art. 998 C. civ. fără a pune în discuţia părţilor acest aspect şi legat de acest temei incidenţa art. 2.9 din Legea nr. 146/1997.
La rândul său în mod nelegal instanţa de apel, ignorând cerinţele art. 129 pct. 6 C. proc. civ. nu a avut în vedere faptul că acţiunea promovată de reclamanţi se întemeia pe dispoziţiunile art. 504-506 C. proc. pen. şi s-a limitat în a invoca faptul că acţiunea este scutită de taxa judiciară de timbru conform art. 15 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997.
Întrucât prin hotărârile date în cauză instanţele nu s-au pronunţat în limitele investirii lor schimbând temeiul juridic al acţiunii fără a-l pune în discuţia părţilor, au violat dreptul de apărare al acestora şi au lăsat nesoluţionat fondul cauzei. Ca urmare, în temeiul art. 314 C. proc. civ. cele două recursuri urmează a fi admise iar hotărârile pronunţate în cauză urmează a fi casate cu trimitere spre rejudecare la tribunal.
Cu ocazia rejudecării cauzei şi în funcţie de poziţia adoptată de reclamanţi, instanţa de trimitere va rezolva şi celelalte aspecte din recursurile declarate de Statul Român şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi referitoare la timbrarea acţiunii, ţinând seama de apărările pe care reclamanţii şi le-au făcut din acest punct de vedere în întâmpinare, precum şi acelea legate de legitimarea procesuală a reclamanţilor şi cuantumul daunelor morale solicitate şi acordate acestora, raportat la materialul probator administrat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Iaşi şi Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei civile nr. 13 din 20 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează Decizia atacată şi sentinţa civilă nr. 509 din 27 aprilie 2005 a Tribunalului Iaşi şi trimite cauza spre rejudecare, aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9144/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 918/2006. Civil → |
|---|
