ICCJ. Decizia nr. 918/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 918.
Dosar nr. 37343/2/200.
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 19 iulie 2001 la Biroul Executorilor Judecătoreşti S.D. a fost înregistrată sub nr. 411/2001 notificarea formulată de petenţii P.G. şi B.C.O., în calitate de persoane îndreptăţite, conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) coroborate cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, prin care aceştia solicită „restituirea în natură a cotei de 58% din imobil situat în Bucureşti, reprezentând 2 camere în suprafaţă de 6/4 mp şi respectiv 4/4 mp din apartament, în prezent aflat în proprietatea Statului Român şi în administrarea RA A.P.P.S. conform HG nr. 39/1996".
Prin Decizia nr. 124 din 1 aprilie 2005, Directorul general al RA A.P.P.S. a dispus restituirea în natură către petenţi a cotei de 58% din apartamentul nr. 2 situat în Bucureşti, conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
În decizie se menţionează faptul că imobilul este ocupat de petenţi în calitate de proprietari pentru cota de 42%, iar cota de 58% aparţinând domeniului privat al statului şi în administrarea RA A.P.P.S. fiind ocupată tot de către aceştia în baza convenţiei de cazare nr. 7699 din 28 august 2003 încheiată de RA A.P.P.S. prin S.A.F.I şi că imobilul figurează cu teren aferent în suprafaţă de 129,09 mp aparţinând domeniului privat al statului.
La data de 6 mai 2005, reclamanţii P.G. şi B.C.O., au formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 124 din 1 aprilie 2005 emisă de pârâta RA A.P.P.S. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa aceasta să fie obligată să le restituie şi terenul de 129,09 mp aferent apartamentului nr. 2 din Bucureşti, reprezentând cota de ⅓ din terenul de 378,81 mp şi să se dispună completarea deciziei menţionate în sensul restituirii în natură a terenului de 129,09 mp situat la adresa menţionată ce reprezintă cota de ⅓ din terenul de 378,81 mp.
În motivarea contestaţiei, reclamanţii au arătat că au depus la dosarul de notificare actul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 10214 din 18 aprilie 1934 şi transcris cu nr. 6173 din 18 aprilie 1934 prin care autorul lor, P.D. a cumpărat terenul în suprafaţă de 378,81 mp situat în Bucureşti; autorizaţia de construcţie nr. 17 B din 27 aprilie 1934; procesul verbal din 4 decembrie 1939 din care rezultă că autorului lor, P.N.C., i-a revenit la decesul proprietarului P.D., etajul 1, din imobilul situat în str. Dr. V. şi cota de ⅓ din terenul în suprafaţă de 378,81 mp, precum şi certificatele de moştenitor nr. 108 din 11 mai 2000 şi nr. 90 din 7 octombrie 2003 din care rezultă că au dobândit împreună cota de ⅓ din terenul aferent imobilului menţionat.
În mod greşit, însă, prin Decizia nr. 124 din 1 aprilie 2005 pârâta a dispus restituirea în natură numai a cotei de 58% din imobilul-construcţie, fără a le restitui şi suprafaţa de 129,09 mp teren aferent apartamentului proprietatea lor, în condiţiile în care au dovedit dreptul de proprietate asupra acestuia.
Pentru acest considerent, Decizia emisă este nelegală, întrucât pârâta avea obligaţia de a le restitui în întregime imobilul ce a aparţinut autorului lor.
Fiind astfel investit, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 1029 din 26 septembrie 2005, a respins contestaţia ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că cererea reclamanţilor este neîntemeiată în condiţiile în care aceştia, prin notificare, au cerut doar cota de 58% din apartamentul nr. 2, nu şi cota din terenul aferent apartamentului, aşa încât, pârâta s-a pronunţat în limitele cererii cu care a fost investită prin notificare.
Soluţia primei instanţe a fost confirmată de Curtea de apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, care, prin Decizia nr. 112 A din 9 martie 2006, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanţi.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, au declarat recurs reclamanţii: P.G. şi B.C.O. invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susţine, astfel, în esenţă, că prin notificare au solicitat restituirea cotei părţi din „imobilul" situat în Bucureşti, str. Dr. V. prin imobil înţelegând atât cota indiviză de 58% din construcţie, cât şi cota indiviză de 58% din terenul aferent şi că au folosit termenul „imobil" având în vedere înţelesul dat acestuia de către legiuitor prin art. 6 din Legea nr. 10/2001. Precizând suprafeţele camerelor din apartament au avut în vedere să identifice părţile din construcţie şi nicidecum să se limiteze doar la a solicita numai restituirea acestora.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Conform art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „notificarea va cuprinde denumirea şi adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptăţite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat...".
Conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, „prin imobile în sensul prezentei legi, se înţeleg terenurile, cu sau fără construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării abuzive...".
În speţă, imobilul situat în Bucureşti, (construcţie şi 378,81 mp teren) a aparţinut în proprietatea defunctului P.D., iar la decesul acestuia lui P.N.C. (autorul reclamanţilor) i-a revenit etajul 1 din imobilul menţionat şi cota de ⅓ din terenul aferent în suprafaţă de 378,81 mp, imobilul fiind trecut în mod abuziv în proprietatea statului conform Decretului nr. 224/1951.
Prin notificarea adresată pârâtei, reclamanţii au solicitat „restituirea în natură a cotei de 58% din imobilul situat în Bucureşti, fiind evident că reclamanţii au avut în vedere atât cota indiviză de 58% din apartamentul nr. 2 cât şi cota indiviză de 58% (⅓) din terenul aferent construcţiei, aşa cum prevederile art. 6 din Legea nr. 10/2001 definesc noţiunea de imobil.
Faptul că în notificare reclamanţii au precizat suprafeţele camerelor din apartament, demonstrează că aceştia au înţeles să identifice părţile din construcţie, ci nu să renunţe la a solicita şi cota indiviză din terenul aferent construcţiei, atât timp cât în cuprinsul notificării s-au referit la „imobilul" identificat ca fiind situat în Bucureşti, noţiune ce desemnează atât construcţia cât şi terenul aferent.
Mai mult, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ... întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de proprietate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive ... .
Or, din actul de preluare abuzivă a imobilului în litigiu coroborat cu actul de proprietate şi certificatele de moştenitor anexate la notificare (avute în vedere de pârâtă la restituirea în natură a cotei indivize de 58% din apartamentul nr. 2), pârâta putea prezuma întinderea dreptului de proprietate al reclamanţilor şi asupra cotei indivize de 58% din terenul aferent apartamentului, chiar dacă o atare cerere nu ar fi fost exprimată rituos.
De aceea, aprecierea instanţei de fond şi a instanţei de apel în sensul că în mod corect pârâta nu a restituit reclamanţilor şi cota de 1/3 din terenul aferent, întrucât prin notificare aceştia nu au cerut, este greşită.
Drept urmare, pentru considerentele expuse şi având în vedere că procesul a fost soluţionat fără a intra cercetarea fondului, recursul declarat în cauză se priveşte ca fondat şi urmează a fi admis conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ., cu consecinţa casării ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii P.G. şi B.C.O. împotriva deciziei nr. 112 A din 9 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 1029 din 26 septembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi trimite cauza spre rejudecare acestei din urmă instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9153/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 921/2006. Civil → |
|---|
