ICCJ. Decizia nr. 947/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 947.
Dosar nr. 9718/1/2006
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia civilă, la 1 iunie 2005, reclamanta T.G.I. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria oraşului Bumbeşti Jiu şi Primarul oraşului Bumbeşti Jiu pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea dispoziţiei nr. 531 din 14 aprilie 2005 emisă de primar, restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 2850 mp situat în intravilanul localităţii Bumbeşti Jiu sau, în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
În motivarea acţiunii s-a arătat că mama reclamantei, a cărei unică moştenitoare este aceasta, a fost proprietara unui teren silişte de casă în suprafaţă de 3400 mp situat în intravilanul localităţii Bumbeşti Jiu. Aceasta a fost deposedată abuziv de 2850 mp din teren în perioada anilor 1950-1952, când terenul a fost luat fără nici un titlu.
Prin sentinţa civilă nr. 469 din 7 septembrie 2005, Tribunalul Gorj, secţia civilă, a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din declaraţia reclamantei rezultă că terenul ce face obiectul litigiului a aparţinut bunicului matern, de la care figurează a fi preluat prin convenţia din 13 aprilie 1958.
Din aceeaşi convenţie rezultă că de la bunicul matern s-a preluat numai suprafaţa de 1911 mp, iar reclamanta nu a făcut dovada că bunicul său ar fi avut în proprietate o suprafaţă mai mare.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 339 din 19 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
În considerentele hotărârii sale, instanţa de apel a arătat că în registrul agricol 1959-1963 figurează cu teren agricol T.M., nu şi intravilanul revendicat. Cel care figura cu teren preluat de către stat este bunicul matern, dar reclamanta nu a formulat notificare şi nici acţiune în temeiul Legii nr. 10/2001 de pe urma acestui autor.
Solicitarea în temeiul Legii nr. 10/2001 s-a făcut numai după terenul autorului T.M. şi nu după bunicul matern, iar acest teren a format obiectul Legii nr. 18/1991.
Nu a avut loc o preluare abuzivă, în convenţia de schimb figurând bunicul matern cu suprafaţa de 1911 mp, teren cedat pentru care a primit o suprafaţă în satul Tetila, fiind trecut în Anexa 39 a HCJ 3093/2001.
Certificatele de moştenitor nu fac dovada dreptului de proprietate şi în lipsa altor acte care să ateste conform legii dreptul de proprietate al autorilor.
Corect instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 8 din lege.
Cererea promovată în subsidiar este tardivă. Dispoziţia nr. 531 din 14 aprilie 2005, după cum recunoaşte însăşi reclamanta, i-a fost comunicată la data de 29 aprilie 2005, iar acţiunea a fost depusă la data de 1 iunie 2005. Termenul limită până la care acţiunea putea fi depusă era 31 mai 2005.
Nefiind respectate dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, acţiunea este tardivă şi pe acest motiv trebuia respinsă.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:
Terenul în litigiu nu cade sub incidenţa Legii fondului funciar, ci sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Recurenta a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 doar pentru terenurile cu vegetaţie forestieră, nu şi pentru terenul din intravilan, care formează obiectul prezentului litigiu.
Instanţele trebuiau să verifice dacă terenul este sau nu liber.
Prin întâmpinare, intimaţii au reluat apărările făcute înaintea instanţelor de fond, solicitând respingerea recursului.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate înaintea instanţelor de fond, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 2850 mp care a fost preluat abuziv de la autoarea sa în anii 1950-1952.
Din înscrisurile depuse a rezultat că în temeiul convenţiei de schimb încheiată la 13 aprilie 1952 între Uzinele Sadu Gorj şi mai mulţi proprietari de terenuri, de la D.G.P. (bunicul reclamantei) a fost preluată o suprafaţă de 1911 mp. Acesta a primit o suprafaţă de teren egală în Curtişoara, satul Tetila.
Întrucât contractul de schimb este translativ de proprietate, şi nu a fost pusă în discuţie valabilitatea acestuia, autorul reclamantei şi deci, nici aceasta, nu mai pot pretinde vreun drept de proprietate asupra terenului situat în intravilanul localităţii Bumbeşti-Jiu.
Pentru terenul în suprafaţă de 1911 mp din satul Tetila, T.I. a fost trecută în Anexa nr. 39 la Hotărârea Comisiei Judeţene Gorj nr. 3093 din 1 martie 2002, poziţia 21. Ca atare, reclamanta a urmărit reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în sistemul Legii nr. 18/1991.
Faptul că prin sentinţa civilă nr. 1291 din 9 martie 2006 a Judecătoriei Târgu Jiu, nedefinitivă, a fost anulată parţial această hotărâre şi s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 578 mp, respectiv despăgubiri pentru 2822 mp, nu face decât să confirme legalitatea soluţiilor date de instanţele de fond, întrucât considerentele pentru care a fost pronunţată această soluţie se întemeiază pe prevederile Legii nr. 18/1991.
Aşadar, în cauză sunt incidente prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 conform căruia nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Întrucât reclamanta nu ar putea obţine, pentru acelaşi teren, măsuri reparatorii şi potrivit Legii nr. 18/1991 şi potrivit Legii nr. 10/2001, instanţele de fond au făcut aplicarea corectă a prevederilor legii materiale menţionate, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa păstrării hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T.G.I. împotriva deciziei civile nr. 339 din 19 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 21 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 968/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9558/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
