ICCJ. Decizia nr. 9520/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9520
Dosar nr. 5231/117/2006
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 616/2003 pronunţată în dosarul nr. 5321/2006 Tribunalul Cluj a respins cererea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor împotriva pârâtului M.L.M., având ca obiect restrângerea dreptului la liberă circulaţie al pârâtului pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene.
Instanţa a reţinut din probele administrate că pârâtul a părăsit legal România, a tranzitat Ungaria, Austria şi Italia, din această din urmă ţară călătorind cu avionul în Olanda la data de 12 februarie 2006, iar la data de 17 februarie 2006 a fost ridicat de organele de poliţie olandeze şi returnat în România.
Biletul de avion dus-întors pe ruta Veneţia-Amsterdam (plecare în data de 12 februarie 2006, cu întoarcere în Italia la 21 aprilie 2006) confirmă susţinerile pârâtului, care a arătat că se afla în Olanda în calitate de turist iar nu de emigrant, instanţa de fond concluzionând că acesta îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 248/2005, astfel că nu se justifică luarea măsurii impuse de art. 38 lit. a) din lege.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia civilă nr. 246/A din 23 august 2006 admiţând apelul declarat de reclamantă, a schimbat sentinţa, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată şi dispus restrângerea dreptului pârâtului la libera circulaţie pe teritoriul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene cu excepţia celor cu privire la care pârâtul face dovada că are drept de intrare, pe o perioadă de patru luni începând cu data rămânerii definitive a deciziei.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că scopul turistic al călătoriei şi şederii în Olanda afirmat de pârât nu a fost suficient dovedit, biletul de avion pe ruta Veneţia-Amsterdam şi retur invocat de acesta neconstituind o probă îndeajuns de convingătoare şi că, dimpotrivă, durata preconizată pentru şederea în Olanda, de 69 de zile (10 februarie 2006-21 aprilie 2006) favorizează prezumţia că scopul călătoriei în această ţară a fost altul decât cel declarat, făcând ca şederea să poată fi considerată nelegală.
Împotriva deciziei a declarat recurs intimatul pârât M.M.L., întemeindu-se pe prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs pârâtul reiterează situaţia de fapt prezentată în cuprinsul întâmpinării depuse în primă instanţă, susţinând, în esenţă, că îndeplinea toate condiţiile reglementate de lege pentru şederea în Olanda şi că, la trei-patru zile de la sosirea sa pe teritoriul acestei ţări, autorităţile de poliţie olandeze în mod nejustificat, au procedat la returnarea sa în România.
Criticând Decizia instanţei de apel, recurentul susţine că instanţa „a dat o greşită interpretare probelor administrate în cauză" respectiv biletului de călătorie dus-întors, şi că a reţinut că durata mare a şederii în Olanda favorizează concluzia că scopul călătoriei în Olanda tindea să fie altul decât cel turistic, fără a indica şi un motiv obiectiv, concretizat într-o probă care să conducă la convingerea instanţei că şederea ar fi fost ilegală.
Recurentul mai arată că împotriva deciziei de expulzare din Olanda a făcut plângere la ambasada Olandei pentru a fi remisă instituţiilor abilitate, urmând ca până la primul termen de judecată stabilit în recurs să depună dovezi în acest sens.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente, care vor suplini parţial motivarea deciziei recurate.
Este de remarcat, în primul rând că susţinerea recurentului privind interpretarea greşită a probelor administrate şi stabilirea eronată a situaţiei de fapt nu mai poate face obiectul analizei instanţei de control judiciar, în condiţiile în care, cazul de casare prevăzut la pct. 11 în mai vechea reglementare a art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat.
Suplimentând parţial considerentele deciziei, Curtea reţine că „ motivul obiectiv" care justifică în cauză adoptarea soluţiei de admitere a cererii de chemare în judecată îl reprezintă măsura returnării pârâtului în România, dispusă de autorităţile olandeze, măsură a cărei legalitate sau temeinicie nu poate fi cenzurată de instanţa română în cadrul procedurii speciale reglementată de Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, ci de autorităţile statului pe teritoriul căruia s-au săvârşit faptele care au condus la aplicarea acestei măsuri.
Recurentul a arătat de altfel, în cuprinsul cererii de recurs că a formulat plângere împotriva deciziei de expulzare din Olanda, fără a face însă dovada pronunţării de către autorităţile olandeze competente (locus delicti comissi) a unor eventuale hotărâri de admitere a plângerii pretins formulate.
În aceste condiţii, devin incidente prevederile art. 38 lit. a) şi ale art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, conform cărora, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat (în speţă, Acordul de readmisie aprobat prin HG nr. 825/1995), la cererea Direcţiei Generale de Paşapoarte, tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul persoanei returnate în România, poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
Pentru considerentele prezentate în baza dispoziţiei art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de M.M.L. împotriva deciziei civile nr. 246/A din 23 august 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9491/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9548/2006. Civil → |
|---|
