ICCJ. Decizia nr. 9690/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 881 din 17 iunie 2005 Tribunalul Iași a admis în parte acțiunea reclamanților D.M.I., R.C.I.A., R.S.A.I.A. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iași, a anulat dispoziția nr. 8981 din 8 septembrie 2004 emisă de Primarul Municipiului Iași și a dispus restituirea în natură către reclamanți a imobilului situat în Iași, compus din casă de locuit și teren aferent în suprafață de 814 mp. Prin aceeași sentință s-a dispus acordarea către reclamanți a despăgubirilor bănești pentru apartamentul situat în acest imobil și înstrăinat de OJCVL Iași, către P.C. și P.E. prin contractul de vânzare cumpărare 566 din 9 decembrie 1974 precum și acordarea către reclamanți a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 88 mp ce nu poate fi restituit în natură.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr. 8981 din 8 septembrie 2004 emisă de Primarul Municipiului Iași s-a respins notificarea formulată de R.I. prin care a solicitat restituirea imobilului situat în Iași cu motivarea că notificatoarea nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului și a calității de moștenitor.
S-a mai reținut că reclamanții sunt moștenitorii legali ai defuncților C. și M.C. care au dobândit imobilul în anul 1925 prin contractul de vânzare cumpărare nr. 6325 din 16 noiembrie 1925.
Imobilul a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că din suprafața vechii proprietăți 88 mp au fost ocupați de un cămin ce aparține Universității Al. I. Cuza evaluat la suma de 9416 Euro.
Din cele 6 apartamente ce compun clădirea (în suprafață de 352,92 mp) unul a fost vândut de OJCVL către chiriașii P.C. și E. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 556 din 9 decembrie 1974, apartament ce nu a fost evaluat de expert deoarece nu i s-a permis accesul în locuință.
Fiind dovedite dreptul de proprietate, calitatea de moștenitori și preluarea abuzivă a imobilului s-a reținut că reclamanții și-au legitimat calitatea de persoane îndreptățite la restituire conform Legii 10/2001.
împotriva sentinței a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Iași, fără a-l motiva în termenul prevăzut de dispozițiile art. 287 alin. (2) și (4) C. proc. civ.
Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr. 10 din 18 ianuarie 2006 a respins apelul ca nefondat reținând că notificarea a fost formulată de autoarea reclamanților din prezenta acțiune, R.I. decedată la data de 9 iulie 2004.
R.I. a dobândit imobilul în litigiu, prin moștenire legală, de la autorii săi, C.C. și M.
în mod corect instanța de fond a reținut că notificatoarea a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, a preluării abuzive a acestuia precum și a calității de moștenitoare a foștilor proprietari.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Iași, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- reclamații nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului prin mijloacele admise de lege, respectiv contractul de vânzare cumpărare, ci doar printr-o copie simplă de pe un certificat eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului prin care se atestă că la rolul nr. 44, nr. matricol 176/1948 figurează imobilul din str. L. nr. 1, proprietatea moștenitorilor C.C., cu 500 mp teren și o copie de pe procesul verbal nr. 294/22 noiembrie 1950 prin care se face predarea primirea imobilului naționalizat.
La data de 6 septembrie 2006 C.T., C.R., C.E., C.M., P.G. și P.M., în calitate de proprietari ai apartamentelor din imobilul în litigiu au depus cereri de intervenție în interesul recurentului Primarul Municipiului Iași prin care au solicitat admiterea recursului, iar pe fond, respingerea acțiunii formulate de reclamanți.
Recursul este nefondat.
Art. 23 al Legii 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 actele doveditoare ale dreptului de proprietate se pot depune până la data soluționării notificării.
Potrivit acestui articol, entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația să ia în considerare toate actele depuse până la data emiterii deciziei sau dispoziției motivate, iar stabilirea momentului până la care persoana îndreptățită poate să depună actele doveditoare nu limitează posibilitatea instanței, investită cu acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 26 din Legea 10/2001 de a soluționa procesul doar pe baza actelor depuse în etapa procedurii administrative.
Stabilirea obligației pentru instanță de a soluționa pricina doar pe baza înscrisurilor depuse în etapa anterioară demersului judiciar ar avea ca efect îngrădirea accesului la justiție recunoscut de art. 21 din Constituție și a dreptului la un proces echitabil recunoscut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
în speță, dovada dreptului de proprietate a fost făcută de către reclamanți care au depus la filele nr. 46-48 ale dosarului de fond copia contractului de vânzare cumpărare autentificat la Tribunalul Iași sub nr. 6325 din 16 noiembrie 1925, prin care autorii notificatoarei R.I., C.C. și M. au dobândit imobilul în litigiu de la R. și T.R. Ca atare, în mod corect, prin decizia atacată a fost păstrată sentința instanței de fond cu luarea în considerare a acestui contract de vânzare cumpărare.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate de recurent, și a respins recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Pe cale de consecință au fost respinse și cererile de intervenție în interesul recurentului pârât formulate de C.T., C.R., C.E., C.M., P.G. și P.M.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9738/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9682/2006. Civil → |
|---|
