ICCJ. Decizia nr. 9718/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 130 S din 24 martie 2003 Tribunalul Brașov a respins ca nefondată contestația formulată de S.M. în nume propriu și ca mandatară a lui R.E.I. în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL Brașov prin care a solicitat anularea deciziei nr. 149 din 12 decembrie 2002 emisă de pârâtă și restituirea în natură, ori prin echivalent, a imobilului înscris în C.F. Brașov nr. top inițial 5859/2 situat în str. T.I. nr. 15.
în considerentele sentinței s-a reținut că la data de 1 august 2001 numiții S.M. și S.E. au notificat Primăria Municipiului Brașov solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Brașov, arătând că au calitatea de moștenitori ai proprietarilor tabulari, defuncții S.O. și soția M.I.
La data de 5 iunie 2002, R.A., identificată drept R.E.I., nepoata de fiică a proprietarilor tabulari, prin mandatar S.M. a adresat o "precizare" pârâtei SC R. SRL Brașov arătând că a solicitat, prin mandatara sa restituirea imobilului în discuție și că, din eroare mandatara a formulat notificarea în nume propriu și în numele fratelui acesteia, S.E. în realitate, moștenitoarea legală a foștilor proprietari este R.E.I., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 102/2001.
Această precizare nu a fost transmisă prin intermediul executorului judecătoresc și a fost depusă peste termenul prevăzut la art. 21 alin. (1) din Legea 10/2001 care a expirat la 14 februarie 2002.
Prin decizia nr. 149 din 12 decembrie 2002 pârâta SC R. SRL, în mod corect a respins notificarea formulată de S.M. și S.E. pentru lipsa calității acestora de persoane îndreptățite la restituire, câtă vreme din certificatul de moștenitor nr. 100/2001 rezultă că adevărata moștenitoare a proprietarilor tabulari este R.E.I.
De asemenea, în mod corect nu s-a luat în considerare "precizarea" la notificare, întrucât aceasta este, de fapt, o modificare ce vizează însuși identitatea persoanei îndreptățite, modificare ce putea fi admisă doar în condițiile prevăzute de art. 21 alin. (1) și (3) din Legea 10/2001.
împotriva sentinței au declarat apel toți reclamanții.
în motivarea apelului declarat de R.E.I. se arată că notificarea inițială, formulată de mandatara sa în nume propriu și în numele fratelui acesteia, a fost modificată ulterior în scris, iar temeinicia modificării a fost însoțită de actele care dovedesc calitatea de persoană îndreptățită. Legea specială nu exclude posibilitatea modificării cererii anterior soluționării acesteia și, în consecință, cererea trebuia admisă.
în apelul lor, S.M. și S.E. au arătat că notificarea a fost formulată inițial în nume propriu, dar a fost precizată în sensul acordării drepturilor prevăzute de Legea 10/2001 în favoarea lui R.E.I. Respingând precizarea la notificarea inițială, instanța de fond trebuia să le restituie lor imobilul întrucât și ei au calitatea de moștenitori ai fostului proprietar tabular.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 67 Ap din 2 iulie 2003 a respins apelurile ca nefondate menținând sentința pronunțată de instanța de fond.
împotriva deciziei au declarat recursuri reclamanții invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta R.E.I. a susținut că a împuternicit pe mandatara sa S.M. să formuleze notificarea în baza Legii 10/2001 întrucât, în calitatea sa de moștenitoare a proprietarilor tabulari este îndreptățită la restituirea imobilului. Mandatara sa, din eroare a făcut notificarea în nume propriu, motiv pentru care a depus precizarea la data de 5 iunie 2002. Asupra acestei precizări unitatea deținătoare nu s-a pronunțat în mod expres.
în recursul formulat de reclamanții S.M. și S.E. s-a susținut că din moment ce s-a constatat că R.E.I., care are un grad de rudenie mai apropiat cu proprietarii tabulari, a formulat o cerere care nu respecta prevederile Legii 10/2001, imobilul trebuia să le fie restituit lor, în calitate de rude ale fostului proprietar.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 5432 din 5 octombrie 2004 a admis recursurile, a casat decizia atacată și a trimis cauza la Curtea de Apel Brașov pentru rejudecarea apelurilor, motivat de faptul că instanțele de fond și apel au reținut, pe de o parte, că R.E.I. a făcut o cerere de restituire peste termenul legal care nu putea fi luată în considerare, iar pe de altă parte, au respins cererea de restituire a notificatorilor inițiali întrucât aceștia nu aveau calitatea de persoane îndreptățite la restituire, nefiind succesorii foștilor proprietari.
în acest context, instanța de trimitere a fost îndrumată să verifice înscrisurile depuse la dosar, iar în măsura în care acestea nu erau suficiente pentru elucidarea situației să dispună completarea lor pentru a constata dacă S.M. și S.E. sunt rude în grad succesibil cu proprietarii tabulari și care, în lipsa unui succesor mai apropiat aveau vocația de a solicita restituirea imobilului.
Curtea de Apel Brașov rejudecând după casare, prin decizia civilă nr. 334 Ap din 7 aprilie 2005 a respins apelurile reținând că "precizarea" depusă la data de 5 iunie 2002 este în realitate o nouă notificare formulată în numele altei persoane îndreptățite ce ar fi trebuit să întrunească cerințele expres prevăzute de art. 21 alin. (1) și (3) din Legea 10/2001.
Susținerea potrivit căreia dispozițiile art. 21 sunt înscrise în favoarea petiționarilor nu conferă acestora dreptul de a încălca prevederile imperative a căror nerespectare este sancționată cu nulitatea absolută.
împotriva acestei decizii au declarat recursuri reclamanții R.E.I. și S.M. și S.E.
Reclamanta R.E.I. a susținut, în esență, că instanța de trimitere nu a ținut cont de dispozițiile obligatorii din decizia de casare și a apreciat eronat că nu ar exista persoane îndreptățite la restituirea imobilului, neluând în considerare precizarea la notificare și posibilitățile mandatarului de a proceda la precizarea cererii sale și că în mod greșit s-a reținut că dispozițiile art. 21 din Legea 10/2001 nu ar fi înscrise în favoarea petiționarilor, din moment ce nici un text al legii nu interzice precizarea sau modificarea cererii.
în recursul formulat de reclamanții S.M. și S.E. s-a susținut că instanța de trimitere nu a avut în vedere îndrumările din decizia de casare întrucât a ignorat existența unei notificări depuse în termenul legal formulată de rudele colaterale de gradul 3 ale fostului proprietar tabular.
Deși recurenții nu au indicat expres temeiurile de drept ale recursurilor analiza criticilor face posibilă încadrarea ambelor recursuri în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursurile sunt fondate.
în cazul de față ne confruntăm cu o situație atipică ce trebuia rezolvată corect de instanța de trimitere potrivit îndrumărilor cuprinse în decizia de casare. însă, prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov s-a menținut soluția dată în primul ciclu procesual potrivit căreia nici unul dintre cei trei reclamanți nu are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului, fără a se respecta indicația de a se completa probatoriile pentru a se constata dacă solicitanții inițiali sunt rude de grad mai îndepărtat care în lipsa unui succesor mai apropiat aveau vocația de a solicita imobilul în litigiu.
în speță avem două categorii de moștenitori. Prima dintre acestea este reprezentată de R.E.I., descendenta autorilor tabulari, ca nepoată de fiică, potrivit certificatului de moștenitor nr. 100/2001 (fila 18 a dosarului de fond) care se află în grad de rudenie mai apropiat față de foștii proprietari ai imobilului, dar care nu a depus notificarea în termenul expres prevăzut de legea specială, fiind astfel decăzută din dreptul de a mai solicita măsurile reparatorii.
Cea de-a doua categorie de moștenitori, respectiv S.M. și S.E., colateralii de gradul 3 ai autorului inițial, ca nepoți de frate sunt rudele de grad mai îndepărtat, care nu au vocație succesorală după unchiul lor S.O. cât timp există în viață descendenta acestuia, dar care au formulat notificarea în termen.
Trebuie avut în vedere și faptul că descendenta R.E.I., domiciliată în Ungaria, a mandatat pe reclamanta S.M. pentru a solicita restituirea imobilului potrivit procurii speciale din 20 iunie 2001 ( fila 18 a dosarului de apel nr. 825/2003), însă mandatara a acționat cu rea credință și nu în limitele mandatului, formulând notificarea în nume propriu și pentru fratele său S.E. la data de 1 august 2001. Ulterior, la 5 iunie 2002, după expirarea termenului legal în care putea notifica unitatea deținătoare a depus o "precizare" prin care a învederat că de fapt persoana îndreptățită la restituirea imobilului este descendenta proprietarilor tabulari, mandanta R.E.I., conform certificatului de moștenitor nr. 100/2001.
De asemenea, nu trebuie neglijate nici prevederile art. 4 alin. (4) al Legii 10/2001, introdus prin Legea 247/2005, prevederi imperative și de imediată aplicare, potrivit cărora de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III al legii profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Pentru aceste considerente recursurile au fost admise cu consecința casării deciziei atacate și trimiterii dosarului spre rejudecarea apelurilor la aceeași curte de apel.
Instanța de trimitere va administra toate probele necesare pentru a clarifica aspectele semnalate în prezentele considerente.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9768/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9716/2006. Civil → |
|---|
