Imobil preluat de stat. Cererea Băncii Naționale a României privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului. Inaplicabilitatea Legii nr. 10/2001
| Comentarii |
|
Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, "ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile sau societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi".În raport de această reglementare și având în vedere faptul că Banca Națională a României este o persoană juridică de stat, aceasta prezintă caracteristici care o exclud din sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 1412 din 8 Februarie 2006
Banca Națională a României, Sucursala Brașov, în numele și pentru Banca Națională a României, în calitate de "proprietar de drept" a imobilului - teren și construcție -, situat în Predeal, a chemat în judecată SC Predeal SA, Ministerul Turismului, Primăria orașului Predeal, prin primar și APAPS, solicitând ca pârâții să-i recunoască dreptul de proprietate cu privire la imobilul în litigiu și, pe cale de consecință, să i-l restituie în natură, prin lăsarea în deplină proprietate și posesie.
De asemenea, a cerut constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în procesul de privatizare, cu privire la menționatul imobil și restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Tribunalul Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 124/S din 21 martie 2003, a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată. A admis excepția lipsei calității procesuale active a Băncii Naționale a României și, în consecință, a respins acțiunea având ca obiect revendicarea imobilului situat în Predeal și rectificarea cărții funciare, ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală.
A declarat nulă cererea de chemare în judecată promovată de Banca Națională a României, în contradictoriu cu pârâții SC Predeal SA și Ministerul Turismului, pentru constatarea nulității absolute a unor înscrisuri.
în motivarea soluției, instanța a reținut că acțiunea în revendicare, promovată de reclamantă la 8 august 2002, se plasează după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și, prin urmare, era inadmisibilă, reclamanta având obligația să urmeze procedura specială prevăzută de menționata lege, cât timp imobilul în litigiu intra sub incidența acesteia. A mai constatat că reclamanta a notificat unitatea deținătoare SC Predeal SA la 13 noiembrie 2001 și a solicitat restituirea în natură a imobilului, însă, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 184/2002, reclamanta fiind o persoană juridică de drept public, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 101/1998, nu are calitatea de persoană, îndreptățită la măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent și, pe cale de consecință, nici legitimare procesuală pentru a formula în justiție cereri vizând bunurile imobile la care se referă legea.
Referitor la cererea referitoare la constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare, vizând imobilul în dispută, aceeași instanță a făcut aplicarea art. 133 alin. (1) C. proc. civ. și a declarat-o nulă, ca urmare a admiterii excepției lipsei de obiect a acestei cereri.
Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 72/Ap din 16 iulie 2003, a respins apelul declarat de Banca Națională a României, prin sucursala Brașov împotriva sentinței Tribunalului Brașov, reținând pentru argumentele evidențiate în sentința tribunalului că Banca Națională a României, fiind o instituție publică a statului, nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001.
în contra menționatei decizii a declarat recurs Banca Națională a României prin Sucursala Brașov, susținând, în esență, că dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care reglementează dreptul persoanelor juridice să solicite măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, nu conțin nici o referire prin care acest drept să fie retransmis exclusiv la persoana juridică de drept privat cum greșit au reținut instanțele. O asemenea interpretare a fost făcută de Autoritatea pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001, care a transmis "precizări" în acest sens Ministerului Turismului, act administrativ de interpretare a legii care însă nu poate adăuga sau modifica legea.
Pe de altă parte, potrivit Legii nr. 101/1998 privind statutul Băncii Naționale a României, aceasta este banca centrală a statului român, o persoană juridică cu patrimoniu propriu care nu poate fi identificată cu statul român, persoană juridică ca subiect de drepturi și obligații, așa cum este reglementat și prin art. 25 și art. 26 din Decretul nr. 31/1954. Prin urmare, nu se poate susține că în aplicarea Legii nr. 10/2001, între Banca Națională a României și instituțiile care au preluat imobilele acesteia în mod abuziv nu se poate susține că ar exista situația "statul versus statul".
Banca Națională a României nu este o instituție bugetară a statului român, întrucât nu a fost scutită de plata impozitelor către stat, iar la 1 ianuarie 1947 când a intrat în vigoare Legea nr. 1056/1946 de etatizare a Băncii Naționale a României, au fost etatizate doar acțiunile, statul devenind unic acționar, iar proprietățile dobândite până la acea dată aparțineau persoanei juridice, Banca Națională a României, și nu statului acționar la Banca Națională a României.
Recursul nu este fondat pentru motivele ce succed.
Astfel, Banca Națională a României, potrivit statutului său, reglementat la data introducerii acțiunii (8 august 2002) prin Legea nr. 101/1998, abrogată prin Legea nr. 312/2004, este banca centrală a statului român, având personalitate juridică. Obiectivul său fundamental este asigurarea stabilității monedei naționale, sens în care elaborează, aplică și răspunde de politica monetară, valutară, de credit, de plăți, precum și de autorizarea și supravegherea prudențială bancară, în cadrul politicii generale a statului. Banca Națională a României poate participa, în numele statului, la tratative și negocieri externe în probleme financiare, monetare, valutare, de credit și plăți, exercită drepturi și îndeplinește obligații ce revin României în calitate de membru fondator al FMM și poate participa, din împuternicirea Parlamentului, la organizații internaționale cu caracter financiar, bancar, monetar sau de plăți.
Față de aceste prevederi legale, rezultă că Banca Națională a României este persoană juridică de stat, având o capacitate de folosință specializată, respectiv aceea care îi conferă drepturi și obligații civile în concordanță cu scopul ei, subordonat exclusiv interesului statal și o capacitate de exercițiu, ca parte a capacității de exercițiu a statului.
Ca persoană juridică de stat, Banca Națională a României prezintă elementele constitutive ale unei persoane juridice, așa cum sunt ele definite de art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954, dar toate aceste elemente au o configurație specifică naturii ei de instituție de stat. Spre exemplu, capitalul său, ca element de patrimoniu, aparține în întregime statului, conform art. 39 (1) din Legea nr. 101/1998.
Este adevărat că statutul său îi permite, potrivit art. 58 din Legea nr. 101/1998, să facă investiții imobiliare și acestea "numai pentru necesitățile sale de funcționare și pentru nevoile colective ale personalului", dar ea nu-și pierde caracterul de persoană juridică de stat, cu tot ceea ce presupune această calitate.
în acest context, este de menționat că prin O.U.G. nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 la art. 3 a fost introdus alin. (2), prin care s-a statuat că: "Ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi".
în raport de această reglementare și având în vedere identitatea reclamantei de persoană juridică de stat, Banca Națională a României prezintă caracteristici care o exclud din sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001.
într-adevăr, în afara argumentelor deja evidențiate, completarea adusă prin includerea alin. (2) al art. 3 din Legea nr. 10/2001, nu constituie o reglementare nouă, un text care să nu poată fi avut în vedere la soluționarea chestiunii calității procesuale active a reclamantei, întrucât cuprinde, în realitate, o consacrare legislativă a unei situații ce exista și la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv aceea că alte persoane juridice decât cele de stat au calitatea de persoane juridice prejudiciate prin preluarea abuzivă a imobilelor.
Față de cele ce preced, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată este aplicabil cauzei și, prin urmare, reclamanta nu are calitate procesuală activă, astfel că recursul acesteia a fost respins.
| ← Imobil preluat în mod ilegal de stat și intrat prin licitație... | Teren intravilan. Cerere de restituire formulată în baza Legii... → |
|---|
