Teren intravilan. Cerere de restituire formulată în baza Legii nr. 10/2001. Sintagma "acte doveditoare"
| Comentarii |
|
Potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor a persoanelor îndreptățite se dovedesc cu înscrisuri, sintagma acte doveditoare, făcând trimitere la orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ, cu efect translativ sau declarativ de proprietate, care generează o prezumție relativă de proprietate, în favoarea persoanei ce îl invocă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 1938 din 21 Februarie 2006
Tribunalul Vâlcea , secția civilă, prin sentința nr. 355 din 16 iunie 2003, a admis contestația formulată de M.I și alții, împotriva deciziei nr. 2 din 13 februarie 2002 a Cooperativei de Consum Berbești și, desființând decizia, a obligat-o pe pârâtă să facă persoanelor îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent pentru suprafața de 500 mp teren intravilan, evaluat prin expertiza efectuată în cauză, la suma de 53.500.000 lei.
A respins totodată excepția formulată de pârâtă privind tardivitatea formulării contestației.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că terenul solicitat pe calea notificării este intravilan, iar împrejurarea că acesta a fost solicitat și în baza Legii nr. 18/1991, nu are relevanță, față de caracterul de complinire al Legii nr. 10/2001.
Cu aceeași motivare, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 141/A din 30 septembrie 2003, a respins ca nefondat apelul pârâtei.
în cauză, a declarat recurs, Cooperativa de Consum Berbești care a susținut, în esență, că hotărârea cuprinde motive contradictorii și este lipsită de temei legal, după cum urmează:
- în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul a fost preluat de fostul C.A.P. și a trecut în patrimoniul recurentei ca urmare a unei convenții încheiată cu fosta deținătoare;
- contestatorii nu au reușit să facă dovada calității lor de persoane îndreptățite, în sensul legii, actele depuse de aceștia nefiind în măsură să probeze dreptul lor de proprietate asupra imobilului;
- contestatorilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991;
- instanța a stabilit greșit că decizia a fost atacată în termenul de 30 de zile de la data comunicării;
- terenul este supraevaluat, față de poziționarea acestuia, într-o zonă periferică.
Recursul se privește ca nefundat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Așa cum, în mod corect, a reținut instanța de control judiciar, la data de 1 ianuarie 1990, terenul în litigiu nu se mai afla în patrimoniul C.A.P, fiind în posesia recurentei, urmare a convenției încheiată la 15 iunie 1969, ulterior, pe acest teren fiind edificată o construcție, cu destinația de "magazin sătesc".
împrejurarea că imobilul a fost solicitat de cei în cauză și în baza Legii nr. 18/1991 nu este de natură a face aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, având în vedere caracterul de complinire al acesteia în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar.
Astfel, domeniul de aplicare al legii acoperă și acele terenuri, din intravilanul localităților care, până la intrarea ei în vigoare, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite.
Or, terenul în legătură cu care s-a formulat notificarea, se află în intravilanul localității și nu a făcut obiect al reconstituirii dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991.
în ce privește dovada calității de persoane îndreptățite a contestatorilor, potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, în redactarea în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, pot fi depuse ca anexe la notificare, o dată cu aceasta sau, în termen de cel mult 24 de luni de la intrarea în vigoare a legii, ulterior termenul fiind prelungit până la data de 14 martie 2003.
întrucât textul nu conține prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite, respectiv a calității sale de moștenitor al fostului proprietar, regulile de drept comun întâlnite în materia acțiunii în revendicare imobiliară, sunt cele aplicabile.
Din economia textului rezultă că dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor a persoanelor îndreptățite se dovedesc cu înscrisuri, sintagma acte doveditoare, făcând trimitere la orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ, cu efect translativ sau declarativ de proprietate, care generează o prezumție relativă de proprietate, în favoarea persoanei ce îl invocă.
în speță, prin probele administrate, contestatorii au făcut dovada calității lor de unici moștenitori ai autorului M.T., care figura în registrul agricol al anilor 1959-1962, cu suprafața de 0,05 ha teren, în pct. "La pod", terenul în litigiu aflându-se în chiar incinta complexului comercial.
Cât privește evaluarea terenului, aceasta a fost stabilită prin expertiza efectuată în cauză care a folosit în mod corect metoda comparației prin bonitare și a ținut cont de prețul de vânzare al imobilelor practicat în zonă, împrejurarea că recurenta a obținut din vânzarea unui teren similar, un preț mult mai mic, nefiind de natură să ducă la concluzia că expertul desemnat a făcut o evaluare greșită.
Așa fiind, recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← Imobil preluat de stat. Cererea Băncii Naționale a României... | Revizuirea Condițiile de exercitare a căii de atac a revizuirii → |
|---|
