Imobil preluat în mod abuziv de stat și aflat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate. Cerere de restituire în natură a imobilului
| Comentarii |
|
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv se restituie în natură persoanei îndreptățite, dacă erau deținute la data intrării în vigoare a legii "de o societate comercială la care statul (...) era acționar ori asociat majoritar".Situația de excepție prevăzută de dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 se referă exclusiv la societățile comerciale privatizate anterior adoptării Legii nr. 10/2001, în condițiile în care, conform art. 20 alin. (1), imobilele deținute (la data intrării în vigoare) de societăți comerciale cu capital majoritar de stat se restituie în natură. Articolul 20 alin. (1) are și semnificația indisponibilizării totale a imobilelor pentru care s-au depus notificări de restituire, consacrată expres de pct. 20.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 și de art. 20 alin. (4 1) (dispoziție interpretativă introdusă prin Legea nr. 247/2005).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 661 din 20 Ianuarie 2006
Prin sentința civilă nr. 678/2004, pronunțată în dosarul nr. 12089/2003, Tribunalul Prahova a admis contestația formulată de contestatorul T.Ș.M. în contradictoriu cu intimata SC P. SA Ciorani, a anulat decizia nr. 91 din 13 noiembrie 2003, emisă de intimată în baza Legii nr. 10/2001 și a dispus restituirea în natură către contestator a imobilului situat în comuna Teișani, punct "Gară", județul Prahova, compus din teren și construcții identificate conform rapoartelor de expertiză efectuate în cauză.
Sentința a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de intimata SC P. SA de către Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr. 2722 din 27 octombrie 2004.
Pentru a adopta această soluție, instanțele au reținut următoarele:
Prin notificările nr. 1616, nr. 2607/2001 și nr. 504/2002, contestatorul a solicitat intimatei restituirea în natură a imobilului (construcție și teren) situat în comuna Teișani, punct "Gară", cerere respinsă de intimată cu motivarea că dreptul de proprietate al autoarei contestatorului, B.M. și identitatea imobilului revendicat cu cel evidențiat în patrimoniul intimatei nu au fost dovedite precum și datorită faptului că, în conformitate cu art. 27 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, deținute de societăți comerciale privatizate, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Din înscrisurile depuse rezultă că, în anul 1949, în baza Decretului nr. 83/1949, autoarea contestatorului, M.A.B., a fost expropriată inclusiv cu un conac și teren aferent care, potrivit adresei nr. 930/2004 a Primăriei comunei Teișani și declarațiilor autentificate ale numiților T.R. și D.G., este unul și același cu cel deținut de SC P. SA.
De asemenea, din expertizele tehnice efectuate în cauză rezultă că imobilul expropriat în anul 1949 este unul și același cu cel deținut de apelanta intimată.
Apărările acestei părți, în sensul că restituirea în natură este inadmisibilă față de dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, au fost înlăturate, argumentat de faptul că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu valabil (Constituția din 1948 - în vigoare la data preluării - prevedea la art. 10 că pot fi făcute exproprieri numai cu plata unei drepte despăgubiri) și că, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, apelanta intimată era o societate comercială cu capital de stat, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 20.
împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel a declarat recurs apelanta intimată SC P. SA, criticând-o ca fiind nelegală, pentru motive prin care se reiterează criticile invocate în apel, în sensul că reclamantul nu și-a dovedit dreptul de proprietate, din actele depuse la dosar nerezultând vecinătățile imobilului moștenit cu cel revendicat, expertizele efectuate în cauză neputând să precizeze dacă bunul este unul și același cu cel moștenit având în vedere că nu există nicio schiță sau acte în acest sens.
Se mai susține că imobilul a fost preluat în baza Decretului nr. 83/1945, prin care s-a făcut reforma agrară consființită de Constituția din 1948, deci cu titlu valabil și că este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, în sensul că reclamantul are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent și nu la restituirea în natură.
Recursul este nefondat.
Este de remarcat, în primul rând, că aprecierea instanțelor anterioare privind identitatea dintre imobilul pentru care a fost înregistrată notificarea și imobilul deținut de recurenta apelantă constituie o chestiune de fapt și se bazează pe interpretarea probelor administrate (înscrisuri, declarații de martori, expertize), care nu mai poate face obiectul analizei instanței de recurs, după abrogarea cazului de casare prevăzut la pct. 11 în vechea reglementare a art. 304 C. proc. civ.
O eventuală reevaluare a probatoriilor în faza procesuală a recursului, ar fi fost posibilă numai în măsura în care recurenta, în temeiul dispozițiilor art. 305 C. proc. civ., ar fi administrat proba cu înscrisuri care să contrazică situația de fapt reținută în etapele procesuale anterioare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Dimpotrivă, în recurs intimatul contestator a depus planșe foto executate anterior exproprierii și în prezent, din a căror examinare comparativă rezultă că, într-adevăr, concluzia curții de apel în sensul identității imobilelor este justificată.
Susținerea privind lipsa dovezii titlului de proprietate, respectiv a titlului în baza căruia autoarea intimatului contestator deținea imobilul la data preluării de către stat, deși reală, nu poate conduce la soluția preconizată de recurentă.
Este de necontestat faptul că, potrivit înscrisurilor administrate (certificat eliberat de Arhivele Naționale, adrese ale Primăriei Teișani, procese-verbale de preluare întocmite în anul 1949), imobilul în litigiu a fost expropriat în baza Decretului nr. 83/1949 din patrimoniul autoarei contestatarului.
Conform dispozițiilor art. 221din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, persona individualizată în actele de autoritate prin care s-a dispus sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive "este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar", "în absența unor probe contrare", iar în prezenta cauză prezumția instituită de dispoziția legală analizată nu a fost răsturnată în niciun mod.
în fine, și ultimul motiv invocat de recurentă este neîntemeiat.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din legea specială de reparație, imobilele preluate abuziv se restituie în natură persoanei îndreptățite, dacă erau deținute la data intrării în vigoare a legii "de o societate comercială la care statul (...) era acționar ori asociat majoritar".
Regula restituirii în natură a imobilelor care fac obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 este consacrată, de principiu, în textul general cuprins de art. 7 alin. (1) din actul normativ, excepțiile privind restituirea prin echivalent fiind limitativ prevăzute și de strictă interpretare.
Situația de excepție invocată de recurentă, prevăzută de dispozițiile art. 27 alin. (1) din lege privește exclusiv societățile comerciale privatizate anterior adoptării Legii nr. 10/2001, în condițiile în care, conform art. 20 alin. (1), imobilele deținute (la data intrării în vigoare) de societăți comerciale cu capital majoritar de sta se restituie în natură, art. 20 alin. (1) având și semnificația indisponibilizării totale a imobilelor pentru care s-au depus notificări de restituire, consacrată expres de pct. 20.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 și de art. 20 alin. (41) (dispoziție interpretativă introdusă prin Legea nr. 247/2005).
Cum, conform propriilor afirmații, recurenta a fost privatizată ulterior intrării în vigoare a legii și înregistrării de către intimatul contestator a notificării, hotărârile instanțelor anterioare sunt pronunțate în interpretarea și aplicarea corectă a legii, nefiind incident în cauză cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
| ← Imobil prin destinație (instalație de minerit) intrat în... | Imobil preluat în mod abuziv de stat. Măsuri reparatorii în... → |
|---|
