Acţiune pentru transformarea măsurii suspendării temporare a dreptului de folosire a paşaportului în măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie.
| Comentarii |
|
Potrivit art. 55 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, persoana interesantă poate solicita preschimbarea măsurii suspendării dreptului de folosire a paşaportului. Durata noii măsuri restrictive, în speţă, limitarea dreptului la liberă circulaţie, nu poate însă fi disproporţională în raport cu măsura aplicată iniţial. Dacă în sistemul sancţionator penal există consacrat principiul aplicării legii mai favorabile, cu atât mai mult, în aria de aplicare a sancţiunii de natură administrativă se impune evitarea unei disproporţii prin stabilirea unei cuantificări a situaţiei concrete a persoanei asupra căreia se aplică măsura în discuţie şi a scopului urmărit de legiuitor la momentul instituirii sale. Este de remarcat că legea a prevăzut schimbarea măsurii printr-o normă supletivă şi nu imperativă, lăsând-o la latitudin ea Direcţiei paşapoartelor care "poate" investi instanţa cu o asemenea cerere. O asemenea măsură a fost prevăzută de lege nu în scopul înăspririi sancţiunilor prevăzute de vechea reglementare, ci pentru a concretiza un program cu tendin ţă determinată, limitarea imigraţiei ilegale program impus de procedura de aderare a României la Uniunea Europeană, scop expres exprimat prin dispoziţiile tranzitorii ale art.52 din lege.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 271 din 16 Ianuarie 2007
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la 7 iulie 2006, reclamanta Direcția generală de pașapoarte a solicitat instanței transformarea măsurii suspendării temporare a dreptului pârâtului G.M. de folosire a pașaportului în măsura restrângerii dreptului acestuia la liberă circulație în Italia și Statele Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art.52 din Legea nr. 248/2005 cu modificările și completările ulterioare, și anume art.55 din OUG nr. 5/2006 de modificare și completare a Legii nr. 248/2005.
în drept, cererea a fost motivată pe împrejurarea că pârâtul a fost returnat la 20 ianuarie 2006 din Italia în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară și ratificat prin Legea nr. 174/1997.
în baza art.14 al.1 lit.e din OG nr. 65/1997 privind regimul pașapoartelor în România, s-a dispus de către autoritățile române competente, în baza talonului de returnare, măsura de suspendare temporară de folosire a pașaportului până la 20 ianuarie 2007
în raport de apariția Legii nr. 248/2005 care a intrat în vigoare la 29 ianuarie 2006 prin regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate și de art.55 din OG nr. 5/2006 de completare și modificare a acesteia, măsura de suspendare temporară a dreptului de folosință a pașaportului, dispusă în temeiul art.14 al.1 lit.c încetează de drept cu excepția celor dispuse cu privire la cetățenii români returnați în baza acordurilor de readmisie încheiate cu alte state, această măsură rămâne în vigoare pentru o perioadă de 6 luni, putând fi transformată înainte de expirarea acestui termen în măsura restrângerii dreptului la liberă circulație.
Tribunalul Tulcea prin sentința nr. 2132 din 11 iulie 2006, a admis cererea și în temeiul art.55 lit.c din Legea nr. 248/2005 a dispus transformarea măsurii de suspendare temporară a dreptului de a folosi pașaportul de către G.M. în măsura de restrângere a dreptului său la liberă circulație în Italia și celelalte state ale Uniunii Europene pentru o perioadă de 2 ani.
în motivarea acestei sentințe s-a reținut că cererea este întemeiată, ea fiind făcută înainte de expirarea termenului de valabilitate a acestei măsuri.
Curtea de apel Constanța prin decizia nr. 180/C din 4 octombrie 2006 a respins ca nefondat apelul pârâtului.
S-a reținut că transformarea măsurii suspendării folosirii pașaportului până la 20 ianuarie 2007 în măsura restrângerii dreptului la liberă circulație în străinătate pe o perioadă de 2 ani, s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art.55 din Legea nr. 248/2005 și răspunde cerințelor art.2 din Protocolul 4 la CEDO.
Astfel, măsura nouă prevăzută de art.38 lit.a din Legea nr. 248/2005 reprezintă o restrângere legală, cum se prevede în art.2 paragraful 3 și 4 al Protocolului 4 la CEDO și anume limitarea să fie prevăzută de lege să urmărească un scop legitim.
Ea a fost considerată necesară într-o societate democratică respectiv în procesul integrării României în Uniunea Europeană, în vederea stăpânirii migrației ilegale.
S-a apreciat că este întrunită și condiția proporționalității, între scopul urmărit prin aplicarea măsurii și mijloacele folosite în realizarea lui.
Prin Hotărârea Prefectului provinciei Torino s-a stabilit că pârâtul nu va putea intra pe teritoriul italian înaintea expirării a 5 ani de la data efectivă a îndepărtării sale de pe teritoriul italian.
S-a mai apreciat faptul că la data returnării pârâtul începuse demersuri pentru obținerea permisului de liberă ședere în Italia ca nefiind de natură a determina înlăturarea măsurii dispuse de prima instanță sau reducerea întinderii acesteia.
împotriva acestei decizii, pârâtul a formulat recurs susținând că România are atât obligația de a preveni imigrația ilegală dar și aceea de a-și apăra cetățeni de abuzurile săvârșite asupra lor în celelalte state, împrejurare în raport de care a considerat perioada de restrângerea mult prea mare față de situația de fapt reținută chiar de Prefectura din Torino, returnarea nefiind întemeiată pe nicio infracțiune. Recurentul a solicitat reducerea perioadei de restricție la 1 an.
Recursul este întemeiat și se va admite pentru considerentele ce urmează.
Urmare returnării pârâtului din Italia i s-a aplicat conform dispozițiilor art.14 al.1 lit.c din OG nr. 65/1997 măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului.
Această măsură a fost dispusă până la 20 ianuarie 2007
La momentul intrării în vigoare a unor noi dispoziții în materie, conform măsurilor tranzitorii ale Legea nr. 248/2005 s-au prevăzut în mod expres în art.55 reguli de urmat în raport de noile reglementări, corespunzător temeiului pentru care s-a dispus măsura de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului.
Pentru cazul în care măsura a privit un cetățean returnat în baza unui Acord de readmisie, deci în temeiul art.14 lit.e din OG 65/1997, situație în care se află pârâtul art.55 alin.1 lit.c prevede că măsura rămâne în vigoare pentru o perioadă de 6 luni putând fi transformată, înainte de expirarea acestui termen în măsura restrângerii dreptului la liberă circulație în străinătate, în condițiile art.39 al.1 și 3-8.
La momentul intrării în vigoare a Legii nr. 248/2005, și anume 29 ianuarie 2006, potrivit normei tranzitorii, măsura aplicată inițial până la 20 ianuarie 2007, și-a schimbat valabilitatea, fiind redusă de drept la o perioadă de 6 luni de la momentul intrării în vigoare a legii.
Legea a prevăzut posibilitatea transformării acestei măsuri într-o nouă măsură restrictivă, prevăzută de noua lege, limitarea dreptului la liberă circulație.
Este adevărat că măsura poate fi luată potrivit art.39 pe o perioadă de cel mult 3 ani.
Instanța de apel a constatat că dispoziția instanței de fond de înlocuire a măsurii inițial aplicată pârâtului a fost legală și s-a înscris în limitele legale atât interne cât și cele prevăzute în documentele internaționale la care România este parte.
Instanța de apel a omis însă să analizeze condițiile proprii în care s-a aflat pârâtul la momentul aplicării noii măsuri, ceea ce a condus la o soluție nelegală din punctul de vedere al aplicării sancțiunii prevăzute de lege.
Potrivit art.55 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a solicitat într-adevăr preschimbarea măsurii în interiorul termenului de valabilitate al aplicării acesteia, dar numai cu câteva zile înainte de expirarea termenului de 6 luni, în care s-a convertit măsura suspendării folosirii pașaportului la apariția noii legi.
Durata noii măsuri restrictive, limitarea exercitării dreptului la liberă circulație nu poate fi disproporțională în raport cu măsura aplicată inițial care s-a situat sub un an (aplicată la 11 iulie 2006 pe o perioadă până la 20 februarie 2007).
Dacă în sistemul sancționator penal există consacrat principiul aplicării legii mai favorabile, cu atât mai mult, în aria de aplicare a sancțiunii de natură administrativă se impune evitarea unei disproporții prin stabilirea unei cuantificări cu situației concrete a persoanei asupra căreia se aplică măsura în discuție și a scopului urmărit de legiuitor la momentul instituirii sale.
Este de remarcat că legea a prevăzut schimbarea măsurii printr-o normă supletivă și nu imperativă, lăsând-o la latitudin ea Direcției pașapoartelor care "poate" investi instanța cu o asemenea cerere.
în altă ordin e de idei, este de constatat că această eventualitate a fost prevăzută de lege nu în scopul înăspririi sancțiunilor prevăzute de vechea reglementare ci pentru a concretiza un program cu tendin ță determinată, limitarea imigrației ilegale program impus de procedura de aderare a României la Uniunea Europeană, scop expres exprimat prin dispozițiile tranzitorii ale art.52 din lege.
Ca urmare, în raport de situația concretă de fapt în care se află pârâtul și având în vedere scopul urmărit de legiuitor prin noua reglementare în materie, analizând recursul potrivit art.316 Cod procedură civilă, s-a constatat că sunt întemeiate criticile formulate, în cauză fiind întrunite condițiile prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Ca urmare, s-a constatat că perioada de limitare stabilită la 2 ani este mare în raport de faptul că la momentul solicitării schimbării măsurii, aceasta era aproape finalizată prin puterea legii (6 luni se împlineau la 29 iulie 2006 , iar cererea introductivă de instanță a fost înregistrată la 20 iulie 2006, cu 9 zile înainte de încetarea măsurii.
La momentul judecării recursului, scopul inserării măsurii în contextul prevăzut de art.52 alin.1 și aplicat de instanța de fond fusese deja împlinit, de la 1 ianuarie 2007 România fiind membră a Uniunii Europene.
Pe cale de consecință, s-a admis recursul, s-a modificat decizia Curții de apel, admițându-se apelul pârâtului și s-a schimbat în parte sentința Tribunalului în sensul că se va reduce restrângerea libertății de circulație de la 2 ani la 1 an.
Au fost menținute celelalte dispoziții.
| ← Acţiune pentru restituirea în natură a unei suprafeţe de... | Imobil preluat în mod abuziv de stat, aflat în proprietatea... → |
|---|
