ICCJ. Decizia nr. 1091/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1091
Dosar nr. 5173/1/200.
Şedinţa publică din 7 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi înregistrată la data de 24 septembrie 2004 la Tribunalul Neamţ reclamanta B.E. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Piatra Neamţ, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună modificarea dispoziţiei nr. 4136 din 23 august 2004 emisă de aceasta cu privire la valoarea ce i se cuvine pentru terenul în suprafaţă totală de 1913 mp, pe care o consideră subevaluată, precum şi restituirea în natură a suprafeţei de teren din Piatra Neamţ.
În motivare, a arătat că imobilul (construcţie şi teren) a trecut din proprietatea sa în proprietatea statului ca urmare a exproprierii ce a avut loc în baza Decretelor nr. 322 din 9 octombrie 1986 şi nr. 1092/1968.
Prin sentinţa civilă nr. 372/C din 1 iunie 2005, Tribunalul Neamţ a admis în parte acţiunea şi a modificat în parte dispoziţia, în sensul că a admis în parte cererea de restituire în natură.
A dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 412 mp, în starea în care se afla la data cererii de restituire şi liber de orice sarcini, situat în Piatra Neamţ, identificat cu culoare verde în schiţa anexă la raportul de expertiză. A stabilit că valoarea suprafeţei de 625,26 mp imposibil de restituit, identificată în acelaşi raport de expertiză este de 1.061.558.125 lei în limita căreia contestatoarea poate opta pentru acordarea de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
A menţinut celelalte prevederi ale dispoziţiei care nu sunt contrare hotărârii.
A respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru construcţia expropriată.
A respins capătul de cerere prin care se solicită despăgubiri în formă bănească.
A obligat intimata să plătească reclamantei suma de 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, în baza probatoriilor că autorii reclamantei au devenit, potrivit contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în anul 1915 şi 1920, proprietarii suprafeţelor de teren de 437, 615 mp şi 599,65 mp, în total 1.034,265 mp din Piatra Neamţ, în limita cărora poate solicita restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri.
Împrejurarea că în anexele Decretelor de expropriere figurează suprafaţa de 1913 mp este fără relevanţă, deoarece în actele de proprietate este trecută suprafaţa de 1037,265 mp.
S-a mai reţinut că o suprafaţă de 625,26 mp este ocupată de construcţii şi pentru ea urmează să se acorde despăgubiri, iar suprafaţa de 412 mp poate fi restituită în natură, deoarece garajele amplasate pe ea fac parte din categoria construcţiilor uşoare sau demontabile.
Referitor la capătul de cerere privitor la acordarea de despăgubiri pentru locuinţa expropriată şi demolată, instanţa a reţinut că nu s-au formulat probe din care să rezulte starea în care se afla bunul la momentul exproprierii.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta şi pârâta au formulat apel.
În apelul său, reclamanta susţine că doreşte acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 1913 mp menţionată în cele două decrete de expropriere, arătând că diferenţa de teren de la 1037,265 mp până la 1913 mp se regăseşte în actul de vânzare-cumpărare nr. 257 din 6 mai 1895 pe care nu îl mai deţine, iar în cazul exproprierii este suficientă indicarea făcută în actul de expropriere, conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, modificată. De asemenea, mai arată că doreşte pentru diferenţa de teren ce nu poate fi restituită în natură un teren pe alt amplasament în Piatra Neamţ, intravilan şi aceeaşi categorie valorică.
În apelul său, Primarul Municipiului Piatra Neamţ critică hotărârea pentru că instanţa nu a ţinut seama de obiecţiunile ce le-a făcut la raportul de expertiză privind identificarea amplasamentului, a coeficienţilor aleşi, suprafaţa de 175 mp din cei 412 mp a fost expropriată de la un alt proprietar, precum şi pentru că instanţa l-a obligat la cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 587 din 21 decembrie 2005, Curtea de Apel Bacău a admis apelurile, a schimbat în parte sentinţa, a obligat pârâta să emită dispoziţiile pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent (teren pe alt amplasament) pentru suprafaţa de 1.037,26 mp. A înlăturat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate doar pentru suprafaţa de 1.037,26 mp în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, actul de proprietate din anul 1895 fiind depus peste acest termen.
Cât priveşte restituirea în natură a suprafeţei de 1.037,26 mp, instanţa a reţinut că este ocupată de blocuri de locuinţă, iar cu privire la suprafaţa de 412 mp s-a reţinut că nu poate fi restituită în natură deoarece este necesară asigurării normalei exploatări a acestora.
În ce priveşte evaluarea imobilelor, instanţa a reţinut că a fost corect efectuată de expert şi reţinută de instanţa de fond.
Cu referire la modalitatea de restituire a terenului în litigiu, instanţa a reţinut că reclamanta este îndreptăţită la acordarea în compensare a unui teren echivalent pe alt amplasament.
În ce priveşte cheltuielile de judecată acordate de prima instanţă, instanţa de apel a reţinut că pârâta nu are culpă procesuală în sensul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs, fără a indica motivele de casare.
Analiza criticilor formulate permite încadrarea acestora în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta reia criticile formulate în apel, arătând în esenţă că: actul de proprietate nr. 403 din 6 mai 1895 depus la instanţa de apel împreună cu celelalte două acte de proprietate nr. 605/1915 şi 960/1920 fac dovada deplină cu privire la faptul că este îndreptăţită la suprafaţa de 1913 mp.
Prin întâmpinare Primarul Municipiului Piatra Neamţ a solicitat respingerea recursului.
Recursul este fondat şi va fi admis, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, modificată de Legea nr. 247/2005, în absenţa unor probe contrare existenţa şi după caz întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive; persoana individualizată în actul normativ prin care s-a dispus preluarea abuzivă, este presupusă că deţine imobilul în nume de proprietar.
Sub un prim aspect, se reţine împrejurarea că la dosarul de fond s-au depus decretele de expropriere (fila 33 şi urm.) care fac dovada privind proprietarul şi întinderea dreptului de proprietate.
În plus de această împrejurare, s-a depus (fila 42 dosar apel) şi actul de proprietate nr. 403/1895, aşa încât, nu numai din decretele de expropriere ci şi din cuprinsul celor trei acte de proprietate, rezultă că reclamanta este îndreptăţită la suprafaţa de teren de 1913 mp.
Aşa fiind, reclamanta a făcut pe deplin dovada privind dreptul de proprietate şi întinderea acestuia.
În mod greşit instanţa de apel a considerat că actul de proprietate (Fila 42 dosar apel) este depus peste termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Articolul 22 (ce a devenit art. 23 după republicarea Legii nr. 10/2001) nu interzice ca după formularea cererii de chemare în judecată şi ulterior, pe tot parcursul judecăţii, reclamantul să depună acte în dovedirea dreptului pretins acestea fiind mijloace de probă.
Pentru considerentele ce preced recursul va fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B.E. şi continuat de moştenitoarea D.E.M. împotriva deciziei nr. 587 din 21 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău secţia civilă.
Modifică în parte Decizia în sensul că obligă pârâta Primăria municipiului Piatra Neamţ, să emită dispoziţia pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent şi pentru suprafaţa de 875,74 mp.
Păstrează celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1132/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1079/2007. Civil → |
|---|
