ICCJ. Decizia nr. 152/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 152.
Dosar nr. 804/42/2007
Şedinţa publică din 6 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 21 mai 2007, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus suspendarea judecării cauzei privind apelurile declarate de reclamanţii L.O., B.V. şi de pârâta SC C.P. SA, împotriva deciziei nr. 46 din 21 ianuarie 2003, pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu SC V. SA şi A.V.A.S. Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel, a reţinut că prin încheierea din 27 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva intimatei SC V. SA.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs apelanţii-reclamanţi L.O. şi B.V., invocând cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând critica de nelegalitate recurenţii au susţinut că, din analiza textului art. 36 din Legea nr. 85/2006 rezultă că „sunt supuse suspendării de drept acţiunile în realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale".
Cum acţiunea ce formează obiectul dosarului nr. 804/42/2007 este o acţiune în revendicare, formulată în baza Legii nr. 10/2001 şi nu una în realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor acesteia, cauza nu este supusă suspendării de drept, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Au mai susţinut, că imobilul revendicat nu se află în proprietatea pârâtei SC V. SA , ci numai în administrarea acesteia.
Analizând critica formulată, Înalta Curte constată că dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care recursul este întemeiată pentru considerentele ce succed:
Din examinarea actelor aflate la dosar rezultă că recurenţii-reclamanţi au învestit prima instanţă cu o acţiune având ca obiect restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de către Statul Român, în drept întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Prin Legea nr. 10/2001 legea-cadru în materia restituirii imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, legiuitorul a urmărit să asigure o aplicabilitate cât mai întinsă, de imediată aplicare şi de soluţionare a cauzelor într-un termen rezonabil.
Problema suspendării procedurii de restituire a imobilelor preluate abuziv este strict reglementată, astfel încât permite persoanei îndreptăţite să decidă în funcţie de împrejurările concrete ale cauzei fie să continue judecata, fie să solicite suspendarea acesteia.
În temeiul art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cauzele în curs de judecată nu se suspendă de drept şi nici din oficiu sau la cererea altor părţi numai persoana îndreptăţită, având această facultate.
De asemenea, numai la cererea persoanei îndreptăţite se poate renunţa la judecată, indiferent de faza în care se găseşte procesul şi fără a se ţine seama de acordul celorlalte părţi, atunci când s-a intrat în dezbaterea fondului, deoarece art. 47 alin. (1) din lege, este un text special, derogator de la prevederile art. 246 C. proc. civ.
Prin urmare, suspendarea judecăţii se poate dispune cu respectarea cerinţelor legale.
Se constată că, în speţă, instanţa de apel, a dispus suspendarea judecăţii apelurilor în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei împotriva debitoarei SC V. SA , Urlaţi, text de lege care nu are nicio legătură cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii.
Pe de altă parte unitatea deţinătoare a imobilului, notificată de către recurenţii-reclamanţi este SC C.P. SA şi nu SC V. SA, societate ce deţin în administrare şi nu în proprietate părţi din imobilul revendicat.
În aceste condiţii şi în aplicarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, pentru evitarea tergiversării judecăţii şi soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, se impune admiterea recursului şi casarea încheierii din 21 mai 2007 dată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va trimite cauza la Curtea de Apel Ploieşti pentru continuarea judecării apelurilor cu care a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii L.O. şi B.V. împotriva încheierii din 21 mai 2007 dată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Ploieşti pentru continuarea judecării apelurilor cu care a fost învestită.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 197/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 150/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
