ICCJ. Decizia nr. 1892/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1892
Dosar nr. 40884/3/2007
Şedinţa publică din 20 februarie 2009
Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 350 din 20 februarie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins contestaţia formulată de reclamantul R.C. în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General, contestaţie având ca obiect anularea dispoziţiei nr. 8962 din 24 octombrie 2007 emisă în temeiul Legii 10/2001 şi obligarea intimatei la restituirea în natură a apartamentului situat în Bucureşti, vândut în temeiul Legii 112/1995.
Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 489 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul R.C.
Împotriva deciziei civile nr. 489 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în termen legal a declarat şi motivat recurs reclamantul R.C.
Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3011 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
În cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurentul expune soluţiile pronunţate în cauză în ciclurile procesuale anterioare şi în alte litigii, exprimându-şi nemulţumirea în legătură cu soluţiile cuprinse în hotărârile pronunţate. Cererea de recurs conţine însă numai simple afirmaţii şi aprecieri cu valoare generală, fără nici o precizare de natură juridică a eventualelor greşeli pe care le conţine hotărârea recurată şi fără o minimă argumentare în drept a unor criticii de nelegalitate.
Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recurenţii critică modul în care instanţa de apel a reţinut situaţia de fapt prin interpretarea probelor administrate în cauză. Insă, faţă de împrejurarea că dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care permiteau instanţei de recurs să modifice hotărârea recurată dacă aceasta s-a bazat pe o gravă greşeală de fapt, rezultată dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, au fost abrogate prin OUG 138/2000, Înalta Curte nu mai este legal sesizată cu analiza criticilor care au un astfel de conţinut.
Pe de altă parte, nu se poate considera că simpla indicare a prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. în cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate în sensul exigenţelor prevăzute de art. 302/1 C. proc. civ. deoarece cerinţele art. 302/1 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate.
În consecinţă, constatând că niciuna din criticile formulate nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302-303 C. proc. civ. şi 306 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamantul R.C. împotriva deciziei nr. 489 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2021/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1782/2007. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
