ICCJ. Decizia nr. 1757/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introdusă la data de 14 septembrie 2005, reclamantul B.C.I. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate pârâtele SC L.R. SA, SC F. SA Tg.Jiu și A.V.A.S. să-l despăgubească în baza Legii nr. 10/2001 pentru terenul preluat abuziv de la bunicul său B.V.I., teren situat în raza localității Bârsești, județul Gorj, în suprafață de 1643 mp.
Prin sentința civilă nr. 677 din 22 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a admis cererea așa cum a fost precizată și a fost obligat A.V.A.S. București să emită o dispoziție motivată cu privire la notificarea formulată de reclamant și înregistrată la nr. 160 din 4 februarie 2002.
Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea față de pârâtul SC F. SA și SC L.R. SA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în ședința publică din 22 decembrie 2005 reclamantul a formulat o precizare la acțiune prin care a arătat că solicită obligarea pârâtei A.V.A.S. să emită o decizie motivată cu privire la notificarea adresată acestei instituții.
Prin notificarea adresată A.V.A.S. (A.P.A.P.S.) București, reclamantul a solicitat despăgubiri pentru terenul ocupat de cele două societăți, în suprafață de 1643 mp.
S-a mai reținut că pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale.
Cum notificarea a fost adresată numai A.V.A.S. București, numai aceasta are calitate procesuală pasivă, fiind instituția implicată în procesul de privatizare a pârâtelor SC L.R. SA și SC F. SA Tg. Jiu, față de care se va respins acțiunea.
Prin decizia nr. 500 din 15 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva hotărârii instanței de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că apelul nu este fondat, reclamantul fiind persoană îndreptățită în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care a inițiat procedura obligatorie prevăzută în art. 21 din Legea nr. 10/2001 însă nefinalizată datorită pasivității apelantei.
Critica privind omisiunea înștiințării apelantei despre derularea cauzei este neîntemeiată deoarece s-a arătat că aceasta a fost înștiințată legal despre derularea cauzei însă nu a fost făcută nicio apărare.
Nici critica privind inadmisibilitatea cererii față de neepuizarea procedurii administrative obligatorii, precum și a nedovedirii înregistrării notificării în evidențele apelantei nu poate fi primită, atâta vreme cât dispozițiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 dispune că data înregistrării notificării la executorul judecătoresc face dovada deplină a respectării termenului de depunere a notificării.
în final s-a arătat că dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu prevăd obligativitatea dovedirii înregistrării notificării în evidențele instituției implicate în privatizare, respectiv a apelantei, astfel că în mod legal a fost obligată apelanta la emiterea unei dispoziții motivate.
împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, pârâta A.V.A.S. București a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivarea recursului s-a reiterat excepția inadmisibilității acțiunii, apreciind că față de A.V.A.S. nu s-a parcurs procedura prealabilă obligatorie și s-a arătat că în mod eronat instanța de apel a obligat A.V.A.S. la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 600.000.000 lei.
S-a mai arătat că instanța și-a depășit atribuțiile când a stabilit cuantumul măsurilor reparatorii în raport de modificările aduse atribuțiilor A.V.A.S. prin Legea nr. 247/2005, în sensul de a emite doar decizie cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii.
Recursul este nefondat.
Prin notificarea adresată A.P.A.P.S. București, prin executorul judecătoresc T.S., înregistrată sub nr. 160 din 14 februarie 2002, reclamantul a solicitat despăgubirea în sumă de 600.000.000 lei, pentru suprafața de teren de 1643 mp, situat în Bârsești.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată persoana îndreptățită este obligată să inițieze procedura probabilă, de notificare a persoanei juridice deținătoare a imobilului.
Astfel, nu se poate reține critica privind inadmisibilitatea acțiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile și neînștiințarea instituției de existența cauzei pe rol, din moment ce notificarea îi este adresată și a fost efectuată prin executorul judecătoresc iar registratura generală a A.V.A.S. a aplicat ștampila și a semnat de primire.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată, deținătorul imobilului este obligat ca prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată să facă persoanei îndreptățite o propunere de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Menținându-se ca legală hotărârea instanței de fond, prin decizia pronunțată de instanța de apel, nu s-au depășit atribuțiile puterii judecătorești deoarece nu s-a stabilit cuantumul măsurilor reparatorii.
Ceea ce au hotărât cele două instanțe se referă doar la obligarea recurentei de a soluționa notificarea formulată de reclamant și de a emite o decizie motivată în acest sens.
Astfel fiind, nici critica aceasta nu este întemeiată, motiv pentru care a fost respins recursul în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2959/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1374/2007. Civil → |
|---|
