ICCJ. Decizia nr. 2862/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 9 iulie 2002, pe rolul Tribunalului Botoșani, secția civilă, reclamanții R.M.G., R.C.A. și R.A.E., prin mandatar P.M., au chemat în judecată pe pârâții Primăria comunei Mihăileni, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Prefectura județului Botoșani, solicitând obligarea pârâților să le restituie în natură un număr de 2 case cu curți și grădinile aferente situate în satul Rogojeni, comuna Mihăileni, județul Botoșani.
Au mai solicitat prin aceeași cerere să li se restituie de către Primăria comunei Mihăileni și ceilalți pârâți un număr de 52 parcele teren arabil viran situate în intravilanul satului Rogojești, comuna Mihăileni, județul Botoșani, libere de sarcini, conform cărții funciare, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii reclamanții arată că sunt moștenitorii numitului F.G., patriot român, decedat la 26 aprilie 1976, conform certificatului de moștenitor nr. 449/1976.
Că, autorul lor a avut în proprietate pe raza comunei Mihăileni mai multe case, dintre care două există și una este dată în locație de gestiune pentru bufet, alta are destinație de cămin cultural, iar alte 3 clădiri au fost demolate fără drept de Primăria comunei Mihăileni și, deși au notificat-o, aceasta refuză să le predea pe cele existente și să-i despăgubească pentru cele ce nu mai există.
în susținerea acțiunii reclamanții, prin procurator, au depus acte doveditoare ale proprietății imobilelor, acte doveditoare a faptului că au fost preluate abuziv de statul comunist, fără despăgubiri și acte doveditoare a calității de moștenitori, precum și notificările adresate pârâților și răspunsurile date de unii dintre pârâți în sensul respingerii cererii.
Prin întâmpinarea depusă, Primăria comunei Mihăileni a arătat că, în prezent, există în natură doar două imobile aparținând autorului reclamanților ce pot fi restituite, restul nu mai există, iar cu privire la teren a susținut că reclamanților li s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate pentru 100 ha teren în condițiile Legii nr. 18/1991, astfel că nu îl mai pot solicita în baza Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 427 din 27 mai 2004, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a admis acțiunea introdusă de reclamanți, a obligat Primăria comunei Mihăileni, județul Botoșani, prin reprezentanții legali, să restituie în natură reclamanților o casă compusă din 3 camere și dependințe construită din zidărie și cărămidă, acoperită cu tablă, cu terenul de 648 mp, situată în satul Rogojești, comuna Mihăileni, județul Botoșani, așa cum este descrisă în schița raportului de expertiză întocmit de expertul D.F. (filele 102-105 și 144-146 dosar), identificată prin punctele 1,2,3,4 în schița anexă (fila 105), situată în p.c. 468 și a doua locuință situată în p.c. nr.371/1, locuință conturată cu culoare roșie în schița anexă (fila 105), cu terenul aferent de 2262 mp în p.c. 371/372, colorată în verde; a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să-i despăgubească pe reclamanți, ca măsuri reparatorii prin echivalent, cu titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în valoare totală de 73.146.991 lei, reprezentând contravaloarea unor clădiri și anexe demolate care nu mai există; a obligat Primăria comunei Mihăileni, prin reprezentanți legali, să restituie în natură, în proprietatea reclamanților, următoarele suprafețe de teren, așa cum au fost identificate și conturate cu culorile respective în raportul de expertiză cu schița anexă al expertului D.F. depus la dosar (filele 279-282) astfel: p.c. 445, 446, 439, 454, 440, 441, 442, 443 cu o suprafață totală de 20.851 mp, teren conturat și colorat în portocaliu pe schiță (vor primi numai suprafața de 12.951 mp din aceasta deoarece au primit suprafața de 7.900 mp în perimetrul satului Rogojești);
- suprafața de 25.521 mp teren conturată în galben pe schiță în p.c. 389, 390, 391, 392, 393, 394, 395, 396, 397, 398, 399;
suprafața de 7.200 mp în p.c. 400;
- suprafața de 25.497 mp conturată în culoare maro în schița anexă 1, în p.c. 402, 403, 404, 405, 406, 407, 408, 409, 401, 411, 412, 413, 414, 415, 416, 417, 418, 419, 420, 421, 422;
- suprafața de 5.808 m.p. în p.c. 424, 434, 435 conturată în roșu pe schița anexă;
- suprafața de 5.808 mp în p.c. 424, 434, 435 conturată în roșu pe schița anexă;
- suprafața de 4.560 mp în p.c. PS 457, 459, 460, 461 conturată în culoarea verde pe schița anexă 1;
- suprafața de 2.508 mp conturată și colorată în albastru pe schița anexă în p.c. 371/1, o porțiune din p.c. 371 și o porțiune din p.c. 372, schiță ce face parte integrantă din prezenta sentință, suprafața totală fiind de 84.045 mp teren, în valoare de 384.589.920 lei; a respins acțiunea față de Prefectura județului Botoșani și a obligat pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria comunei Mihăileni să plătească reclamanților suma de 17.300.000 lei cheltuieli de judecată.
După pronunțarea hotărârii reclamanții au cerut îndreptarea erorii materiale, cererea fiind admisă prin încheierea din 9 iulie 2004 a Tribunalului Botoșani, prin care s-a dispus că, la rândurile 12 și 17 de pe pagina 4 a sentinței, se va trece suma de 4.103.460.000 lei în loc de 73.146.991 lei, iar în dispozitivul sentinței, la rândul 21 în pagina 6, se va trece suma de 4.103.460.000 lei, în loc de 73.146.991 lei, cum greșit s-a trecut, reprezentând măsuri reparatorii prin echivalent.
împotriva sentinței pronunțată de tribunal și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 9 iulie 2004 au declarat apeluri pârâții, care au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr.98 din 28 ianuarie 2005.
Decizia pronunțată de curtea de apel a fost atacată cu recurs de Primăria comunei Mihăileni cât și de Ministerul Finanțelor Publice, care au fost înregistrate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție la 1 aprilie 2005, formându-se dosarul civil nr. 17764/1/2005.
în motivarea recursului său, pârâta Primăria comunei Mihăileni arată că, atât tribunalul cât și curtea de apel, au dat hotărâri cu aplicarea greșită a legii, deoarece:
- reclamanții nu au prezentat acte doveditoare din care să rezulte că, cele două construcții au aparținut autorului lor;
- identificarea imobilelor revendicate s-a efectuat prin expertiză, stabilindu-se că acestea sunt amplasate în p.c. nr. 468, 371 și 372, parcele cadastrale care nu se regăsesc în extrasul de C.F. nr. 591 din 26 ianuarie 2006 depus de reclamanți;
- suplimentul raportului de expertiză întocmit de expertul D.F. s-a efectuat după o schiță cadastrală austriacă foarte veche (anul 1855);
- imobilele solicitate nu au fost proprietatea defunctului F.G., locuința nr. 1 identificată în raportul de expertiză în p.c. 468 fiind învecinat cu Biserica Ortodoxă din al cărei inventar întocmit în anul 1949 rezultă că vecinătățile bisericii sunt Primăria comunei Mihăileni comuna Rogojești, râul Molnița, C.D. și drumul comunal, iar locuința nr. 2 identificată în raportul de expertiză în p.c. 371 este Căminul cultural al satului Rogojești, care a fost construit în perioada anilor 1980 de locatarii comunei și face parte din inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei Mihăileni, conform anexei nr. 41 a H.G. nr. 991/2002;
- o parte din terenul solicitat este ocupat de Barajul de acumulare Rogojești, aflându-se sub luciul de apă;
- foarte multe suprafețe de teren solicitate de reclamanți, situate în p.c. 402- 422 au fost înstrăinate de autorul acestora în timpul vieții unor persoane fizice, nemaifiind posibilă, în această situație, acordarea de măsuri reparatorii, motive de recurs ce se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Ministerul Finanțelor Publice a criticat decizia atacată tot prin prisma greșitei aplicări a legii de către curtea de apel, arătând, în motivarea recursului, că instanța a ignorat dispozițiile cap. 3 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora persoana îndreptățită se poate adresa justiției dacă răspunsul primit la notificare prin deciziei/dispoziție motivată nu o mulțumește și că nu a avut în vedere neîndeplinirea procedurii administrative obligatorii impusă de legea specială, motive de recurs ce se încadrează, de asemenea, în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursurile urmează a fi admise pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au stabilit pe deplin situația de fapt pentru a pronunța hotărâri temeinice și legale.
Judecătorii instanței de apel nu și-au exercitat prerogative conferite de prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., nu și-au îndeplinit rolul activ conferit de acest text de lege și nu au ordonat măsuri privind administrarea probelor pe care le considerau necesare în vederea stabilirii situației de fapt.
Astfel, nu a suplimentat probatoriile în vederea identificării construcțiilor revendicate, a compunerii acestora, a perioadei edificării construcțiilor și a identificării terenurilor cu vecinătățile acestora.
Nu au fost verificate susținerile pârâtei Primăria comunei Mihăileni, prin suplimentarea probatoriului cu acte și martori, pentru a stabili cine a edificat Căminul cultural și în ce perioadă, precum și dacă terenurile solicitate sau o parte dintre acestea au fost restituite în baza Legii nr. 18/1991.
De asemenea nu a fost clarificată nici susținerea aceleiași pârâte potrivit căreia, o mare parte a parcelelor revendicate au fost vândute de autorul reclamanților unor persoane fizice, astfel încât, ieșind din patrimoniul acestuia prin acte translative ale dreptului de proprietate, nu mai pot fi solicitate pe calea Legii nr. 10/2001.
Concluzionând, hotărârea instanței de apel a fost pronunțată pe o situație de fapt care nu a fost pe deplin stabilită, astfel încât se privește ca netemeinică și nelegală.
Așa fiind, cele două recursuri au fost admise, a fost casată decizia atacată și, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., s-a trimis cauza aceleiași curți de apel pentru rejudecarea apelurilor.
La rejudecare, Curtea de Apel Suceava va ordona măsurile necesare care să conducă la stabilirea pe deplin a situației de fapt și va avea în vedere observațiile înaltei Curți de Casație și Justiție înserate în această hotărâre.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2963/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2959/2007. Civil → |
|---|
