ICCJ. Decizia nr. 3312/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la 10 septembrie 2001 reclamanții B.T. și I.E. au chemat în judecată Statul Român prin reprezentant Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, pentru a le fi restituit în natură imobilul (moară și teren aferent de 5000 mp) situat în Panciu, ce le revine în proprietate, în cotă de 3.
Acțiunea a fost întregită ulterior prin chemarea în judecată în calitate de pârâți și a SC V. SA Focșani, SC P. SA Focșani, SC A. SA Focșani, SC M. SA Adjud, SC P.X. SA Panciu, SC V. SA Panciu, C.V., C.I. și M.N.
Tribunalul a admis în parte acțiunea, a dispus restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 290 mp situată în Panciu, în vecinătatea lui C.I.
S-a constatat că reclamanții nu au solicitat nici despăgubiri pentru restul de imobil și nici cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că autorul reclamanților, preot B.C., prin act autentic nr. 388 din 25 februarie 1941 a dobândit nuda proprietate a unei cote de jumătate din moara situată în Panciu și că actul menționează numai vecinătățile nu și întinderea terenului.
S-a constatat că cealaltă 1 din teren aparține de drept numitei C.T., iar moștenitoarele acesteia, A.E. și C.F. au declarat (potrivit declarațiilor olografe aflate la dosar) că renunță la succesiunea în favoarea reclamantului B.T. Instanța a constatat însă că această renunțare profită coerezilor conform art. 697 C. civ.
Or, reclamantul B.T. nu avea calitatea de coerede la succesiunea defunctei C.T. și de aceea această renunțare nu îi profită.
Instanța a constatat că B.C., autorul reclamanților, era proprietar numai pe 1 din moară și teren cuprins între vecinii: familia C.T. la nord și est, moștenitorii familiei C.P. la sud și șoseaua Panciu-Movilița la vest.
Instanța a mai constatat că imobilul trecut în proprietatea statului a fost administrat de I.M.P. care, potrivit facturii din 30 iulie 1990 a înstrăinat imobilul moară lui G.C. Aceasta din urmă, la rândul său, l-a vândut lui C.V.
Instanța a reținut constatările expertului D.A. în sensul că în str. L. nr. 94 există o suprafață de teren de 290 mp neafectată de construcții. Aceste constatări au fost luate în considerație fiind calificate drept depoziție de martor și nu expertiză, lucrarea fiind întocmită după înlocuirea expertului.
Ca urmare s-a constatat că succesoarea î.M.P., pârâta SC P.X. SA poate fi obligată conform art. 9 din Legea nr. 10/2001 la restituirea terenului liber.
Curtea de Apel Galați prin decizia nr. 805/A din 25 mai 2004 a respins ca nefondat apelul reclamanților și a admis apelurile pârâților C.V. și SC V. SA Focșani. A fost schimbată în parte sentința civilă nr. 322 din 15 decembrie 2003 a Tribunalului Vrancea în sensul că a fost respinsă ca nefondată acțiunea față de pârâtul C.V. și pentru lipsa calității procesuale pasive față de pârâta SC V. SA Focșani. Au fost menținute celelalte dispoziții.
în motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut că art. 21 din Legea nr. 10/2001 dă dreptul persoanei îndreptățite să notifice în 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, persoana deținătoare. Reclamanții inițial au notificat Primăria orașului Panciu care a înaintat notificarea la SC C. SA Focșani, unitate ulterior desființată. în raport de această situație, reclamanții necunoscând deținătorul bunului revendicat, au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor, societățile care s-au format prin divizarea î.M.P. Panciu și persoane fizice.
S-a constatat că cererea de restituirea în natură nu poate fi satisfăcută deoarece potrivit art. 47 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 persoanele îndreptățite în cazul înstrăinării unor bunuri vor primi măsuri reparatorii.
S-a reținut astfel că I.M.P. Panciu a înstrăinat moara pârâtului C.V., o acțiune a reclamanților pentru anularea acestui contract de vânzare fiind respinsă în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 552 din 14 octombrie 2002 a Tribunalului Vrancea.
Ca urmare, instanța pentru a nu înrăutăți situația reclamanților în propria lor cale de atac a considerat că nu se mai impune analizarea celorlalte critici.
Apelurile formulate de pârâții C.V. și, respectiv, SC V. SA Focșani au fost considerate întemeiate. în cauză s-a făcut dovada că autorul reclamanților, B.C., figura în registrele agricole în perioada 1956-1957 și respectiv 1959-1963 cu o moară de 25 cai putere, moară aflată în prezent în poziția pe rol la numiții C.V. și C.A. S-a mai dovedit că autorul reclamanților mai avea în proprietate 2,50 ha teren arabil și 0,50 ha fâneață în anul 1953, iar pentru actul de trecere în proprietatea statului s-au menționat numai 0,50 ha teren arabil situat în satul Talpan și 0,50 ha fâneață în satul Muncelu. Ca urmare, instanța a constatat că nu se justifică restituirea către reclamanți a suprafeței de 290 mp de către pârâtul C.V., deși prin dispozitiv nu se face această mențiune și ceilalți pârâți nu au declarat apel.
Ca urmare, nedovedindu-se de către reclamanți că terenul ar fi deținut de acești doi pârâți, s-a admis apelul acestora și s-a respins acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată față de C.V. și pentru lipsă de calitate procesuală pasivă, față de SC V. SA Focșani.
împotriva acestei hotărâri reclamanții au formulat recurs în termen legal.
Recursul nu a fost motivat în drept iar în fapt în esență s-a criticat împrejurarea că nu s-a ținut cont de probele administrate, printre aflându-se dovezi că tatăl lor a avut un teren de 5000 mp, confundat cu imobilul din Panciu.
S-a arătat că în mod greșit s-a reținut adresa nr. 9812 din 8 octombrie 2001 care se referă la alte chestiuni decât cele reținute de instanță.
S-a mai invocat împrejurarea că nu s-a ținut cont de prevederile art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) și art. 9 alin. (1) ale Legii nr. 10/2001, deși probele atestă că acțiunea se încadrează în aceste texte de lege.
S-a mai arătat că nu s-a ținut cont de susținerile reclamanților prezentate în concluziile scrise.
Recursul este nefondat.
Criticile neîntemeiate în drept în cadrul impus de art. 304 C. proc. civ. s-ar putea încadra în motivul prevăzut de pct. 9, hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greșită a legii.
Sub acest din urmă aspect se constată că instanța de apel în mod corect a soluționat apelurile cu care a fost investită.
în raport de cererea de chemare în judecată instanța de fond a constatat că din terenul deținut de I.M.P., o suprafață de 240 mp este liberă de construcții și poate fi restituită în natură.
Instanța de apel a constatat în mod corect că reclamanții nu au făcut dovada că autorul lor a deținut 5000 mp (cât a solicitat prin acțiune, în cote de 1). Din actul de dobândire (fila 3 dosar de fond) rezultă că preotul B.C. a cumpărat 1 din terenul situat în Panciu, pe care se află o moară. Terenul nu este individualizat în întindere ci delimitat numai prin indicarea vecinilor și nu s-au făcut dovezi că terenul solicitat de reclamanți se identifică cu cel deținut de pârâții C.V. și, respectiv, SC V. SA Focșani.
în mod corect s-a constatat că prin probele administrate s-a făcut dovada unor suprafețe mai mici de teren arabil și fânețe dar instanța de apel a apreciat că nu se poate înrăutăți situația reclamanților în propria lor cale de atac făcând astfel aplicarea principiului instituit de dispozițiile art. 296 C. proc. civ. Ca urmare, s-au păstrat dispozițiile instanței de fond cât privește restituirea suprafeței de 290 mp ceilalți pârâți neatacând această dispoziție.
într-adevăr art. 9 din Legea nr. 10/2001 consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află.
Capitolul II al Legii nr. 10/2001 care debutează cu această regulă, conține însă soluții pentru situațiile diferite care se pot întâlni în practică.
Art. 10 instituie de asemenea o regulă și anume în situația în care imobilele preluate abuziv au fost demolate (pentru cazul clădirilor de pe teren) și/sau au fost ocupate cu noi construcții autorizate, persoana îndreptățită primește despăgubirile pentru construcțiile demolate și, respectiv, terenurile care nu mai sunt libere și, în natură, numai partea din teren care a rămas liberă.
Cum în cauză s-a dovedit că numai 290 mp reprezintă teren ce se poate restitui în natură, el fiind liber, instanța de apel a constatat, pentru argumentele mai sus arătate, că soluția instanței de apel sub acest aspect este corectă. Instanța a evidențiat în acest raționament explicația pentru care a luat în considerare aprecierea expertului, sub aspectul terenului rămas liber, deși acesta a fost înlocuit.
Critica referitoare la admiterea apelului pârâtului C.V. nu a fost susținută de probe, titlul acestui pârât neputând fi contestat de reclamant prin simple critici, câtă vreme printr-o hotărâre judecătorească separată s-a analizat și confirmat titlul acestuia.
Din practicaua deciziei din apel se constată că reclamanții au depus concluzii scrise pe care le-au susținut și oral, concluziile referindu-se la critici (enumerate și în recurs) pe care instanța de apel a constatat că nu mai este cazul să le analizeze în raport de nedovedirea titlului de proprietate în întinderea pretinsă prin acțiune.
Constatând că în cauză instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză și față de împrejurarea că nu s-au dovedit motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. s-a respins ca nefondat recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3703/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2963/2007. Civil → |
|---|
