ICCJ. Decizia nr. 186/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 186.
Dosar nr. 32544/2/200.
Şedinţa publică din 27 februarie 2007
Deliberând asupra cauzei civile de faţă în condiţiile art.256 C. proc. civ.a reţinut următoarele:
Reclamanta Z.M., prin cererea formulată la 24 noiembrie 2004, a contestat Decizia nr. 203 din 1 noiembrie 2004 emisă de A.V.A.S în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând emiterea unei noi decizii privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 5000 mp, situat în comuna Mărgineni, judeţul Bacău.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 637 din 17 iunie 2005 a respins contestaţia ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut cele ce urmează.
A.V.A.S., prin Decizia contestată, a respins notificarea întrucât nu a fost depus actul de proprietate al imobilului revendicat şi că nu a fost dovedită calitatea de moştenitoare a petentei, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul apreciază că nici unul dintre înscrisurile depuse, copia registrului agricol pe anii 1959-1961, adresa nr. 696 din 27 ianuarie 1962 a Sfatului Popular al Oraşului Bacău, adresa nr. 355-353 din 13 februarie 1962 emisă de Sfatul Popular al comunei Mărgineni şi extras din tabelul pentru stabilirea importului agricol pe anul 1960 al oraşului Bacău, nu constituie, în sensul dispoziţiilor art. 22 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, un înscris doveditor al dreptului de proprietate.
De asemenea, instanţa apreciază că nu au fost respectate prevederile cu privire la termenul înăuntrul căruia persoanele care solicită măsuri reparatorii au obligaţia de a face dovada calităţii sale de moştenitor al titularului iniţial al dreptului de proprietate.
Înscrisurile depuse ulterior termenului de 1 iulie 2003 nu pot fi avute în vedere la soluţionarea cauzei, conform art. 20 din OUG nr. 10/2005.
Investită cu soluţionarea apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei arătate, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 102 din 26 martie 2006, a respins calea se atac declarată.
Prin considerentele hotărârii se arată că esenţa sentinţei dată de prima instanţă este determinată de lipsa înscrisurilor care fac dovada titlului de proprietate asupra terenului revendicat de către soţul contestatoarei şi a dovezilor privind calitatea de moştenitoare a reclamantei ca efect al decesului soţului acesteia.
Curtea de Apel arată că există neconcordanţa între numele persoanelor trecute în registrul agricol şi pretinsul titular al dreptului de proprietate, contradicţii ce nu au fost lămurite de către contestatoare.
În contra acestei decizii a declarat recurs contestatoarea invocând următoarele motive:
1. Hotărârea este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001 şi art. 1 din Legea nr. 319/1944.
Calitatea de proprietar a autorului său Z.S. a fost dovedită cu tabelul privind stabilirea impozitului agricol pe anul 1960, în care apare cu 0,50 ha teren arabil.
Adresele contemporane preluării terenului în temeiul Decretului nr. 1151959, fac menţiunea că 0,36 ha. au fost preluate de la Z.S.
Calitatea de moştenitor a recurentei este dovedită prin certificatul de căsătorie şi notificarea nr. 94 din 13 februarie 2002 depusă în baza Legii nr. 10/2001.
Faţă de prevederile art. 1 din Legea nr. 319/1944 şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, recurenta în calitate de soţie supravieţuitoare şi unică acceptantă, are calitatea de a sta în proces şi de a culege moştenirea.
2. Terenul nu a fost identificat ca aparţinând SC V. SA, fiind afectat dreptul recurentei de restituire în natură a terenului.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate şi a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte reţine cele ce succed:
1.1 Potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Executarea măsurii abuzive de preluare a imobilului în suprafaţă de 0,36 ha în temeiul Decretului nr. 115/1959, referitor la lichidarea rămăşiţelor oricărei forme de exploatarea a omului de către om în agricultură, în scopul ridicării continue a nivelului de trai material şi cultural al ţărănimii muncitoare şi al dezbaterii construcţiei socialiste, este confirmată de Sfaturile populare ale oraşului Bacău şi, respectiv, al comunei Mărgineni, prin adresele nr.969/27 ianuarie 1962 şi 355-353 din 13 februarie 1962 (filele 5 şi 6 dosar 8364/2004).
Dreptul de proprietate al lui Z.S. rezultă şi din faptul stabilirii impozitului agricol pe anul 1960, impozit datorat pentru terenurile înscrise în evidenţele fiscale ale statului (fila 41, dosar nr. 8364/2004).
Dat fiind conţinutul textului de lege menţionat coroborat cu înscrisurile depuse de petentă, dovada dreptului de proprietate a lui Z.S. asupra terenului preluat abuziv este îndeplinită.
1.2 Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „de prevederile prevăzute de legi beneficiază şi moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite".
Contestatoarea, în calitatea sa de soţie supravieţuitoare a lui Z.S., situaţie ce rezultă din conţinutul certificatului de căsătorie seria c7 nr. 36865 precum şi din certificatul de deces seria DN nr. 364376 (ultimul depus în etapa procesuală a recursului), este persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor arătate.
Neconcordanţele existente în registrul agricol referitoare la numele soţiei lui Z. au fost lămurite de recurentă, în recurs, în sensul că Z.M. este prima soţie a lui Z.S., decedată, primă căsătorie din care nu au rezultat copii.
Totodată, cererea de restituire a terenului ce a aparţinut soţului său are valoare de acceptare a succesiunii, conform dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din legea de reparaţie.
Recurenta a făcut astfel dovada calităţii sale de moştenitoare legală, aşa încât, chiar în ipoteza existenţei unor alte categorii de moştenitori legali sau testamentari, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (4) din lege.
Cum recurenta a făcut dovada prin înscrisurile noi depuse în recurs, a calităţii sale de moştenitoare legală a persoanei îndreptăţite la măsurile reparatorii prevăzută de Legea nr. 10/2001, recursul urmează a fi admis în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţele au soluţionat cererea pe cale de excepţie şi, ca atare, faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Decizia pronunţată în apel va fi casată.
Pentru aceleaşi considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ., apelul declarat de reclamantă va fi admis, în sentinţa desfiinţată, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea aceluiaşi tribunal.
Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere, ca apărări de fond şi celelalte motive de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea Z.M. împotriva deciziei nr. 102 din 28 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează.
Admite apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 637 din 7 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1936/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1759/2007. Civil → |
|---|
