ICCJ. Decizia nr. 2057/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2057
Dosar nr. 30492/1/200.
Şedinţa publică din 6 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 24 martie 2005, reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Suceava, prin primar, şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, despăgubiri băneşti pentru terenul în suprafaţă de 1200 mp şi imobilul-casă (demolat), situate în Suceava, imobile expropriate prin Decretul nr. 449/1982 al fostului Consiliu de Stat.
Prin sentinţa civilă nr. 441 din 31 mai 2005, Tribunalul Suceava a respins acţiunea reclamantului ca nefondată.
În considerente s-a reţinut că cererea reclamantului nu se încadrează în cazurile expres prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru a i se acorda măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti, putând opta, în calitate de persoană îndreptăţită, pentru acordarea de acţiuni la societăţi comerciale sau titluri de valoare, aşa cum au fost stabilite prin procesul de divergenţă din 24 februarie 2005 încheiat de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului Suceava.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 958 din 1 noiembrie 2005.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 11 alin. (8) şi art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, precum şi a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, admiterea acţiunii.
În motivele de recurs, reclamantul a susţinut, în esenţă, că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind acordarea despăgubirilor băneşti pentru imobilul expropriat de la autorii săi.
Recursul declarat de reclamant este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed.
Terenul în suprafaţă de 1200 mp ce face obiectul litigiului a fost expropriat şi trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 449/1982, act normativ prin care s-a aprobat şi demolarea construcţiei aflate pe terenul respectiv, în vederea construirii umor blocuri de locuinţe.
În prezent, pe terenul în litigiu sunt edificate blocuri de locuit, astfel că restituirea în natură a acestei suprafeţe de teren nu mai este posibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Alin. (8) al aceluiaşi articol prevede, pentru situaţia de la alin. (4), că măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Efectuarea ofertei de restituire prin echivalent bănesc în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001 rămâne la latitudinea unităţii deţinătoare, întrucât dreptul de opţiune al persoanei îndreptăţite operează numai între celelalte forme de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului, astfel că deţinătorul nu poate fi obligat la acordarea altor măsuri reparatorii decât acelea prevăzute de art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
De altfel, dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, modificate prin Legea nr. 247/2005 şi care se regăsesc în actualul art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, recunosc persoanei îndreptăţite, aflată în situaţia prevăzută de art. 11 alin. (4), dreptul la acordarea în compensare de bunuri şi servicii ori despăgubiri în condiţiile legii, ceea ce presupune, în accepţiunea actualei reglementări, acordarea de titluri de valoare nominală sau acţiuni, adică exact măsurile acordate reclamantului.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul S.I. împotriva deciziei nr. 958 din 1 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2691/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1709/2007. Civil → |
|---|
