ICCJ. Decizia nr. 2249/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2249
Dosar nr. 6888/39/200.
Şedinţa publică din 9 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Botoşani la data de 4 iulie 2002, reclamantul Ciobanu Grigore a chemat în judecată Primăria Municipiului Botoşani, Prefectura judeţului Botoşani, A.V.A.S. Bucureşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei nr. 4119 din 4 iunie 2002 emisă de Primăria municipiului Botoşani şi restituirea în proprietate a suprafeţei de 3330 mp teren situat în Municipiul Botoşani iar dacă nu este posibil acordarea de despăgubiri băneşti în echivalent, conform Legii nr. 10/2001, deoarece acest teren i-a fost expropriat şi nu i-a fost acordată o justă despăgubire de către Statul Român.
Prin sentinţa civilă nr. 961 din 1 iunie 2005, Tribunalul Botoşani a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să-i acorde despăgubiri în echivalent reclamantului constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul privatizării, în valoare totală de 4.116.821.390 lei, reprezentând contravaloarea suprafeţei de 3330 mp teren expropriat şi care nu mai poate fi restituit în natură.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins acţiunea reclamantului împotriva pârâţilor Primăria Municipiului Botoşani, Prefectura Botoşani şi A.V.A.S.
În motivarea hotărârii, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a deţinut în proprietate, începând cu anul 1960, suprafaţa de 3330 mp teren, în Botoşani; că prin decretul nr. 396/1977 i-a fost expropriat acest teren acordându-i despăgubiri în valoare de 7.492 lei, că terenul este în prezent ocupat cu blocuri de locuinţe şi o parte a unui parc public şi nu poate fi restituit în natură şi că valoarea actuală a terenului, după scăderea despăgubirilor primite, este de 4.116.821.390 lei.
S-a mai reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 10 alin. (6), (7), art. 11 alin. (4) şi (8), art. 34 şi art. 36 din Legea nr. 10/2001 şi că pârâţii Prefectura judeţului Botoşani, Primăria Municipiului Botoşani şi A.V.A.S. Bucureşti nu pot fi obligaţi la despăgubiri, motiv pentru care se va respinge acţiunea reclamantului împotriva acestora.
Instanţa de fond a înlăturat pretenţia reclamantului de a fi despăgubit tot cu teren, în baza art. 27 din Tratatul încheiat de România cu Puterile Aliate, în anul 1947, cu motivarea că acest text se referă la terenurile confiscate în timpul celui de-al doilea război mondial.
Prin Decizia civilă nr. 91 din 18 mai 2006, Curtea de Apel Suceava, a respins apelurile declarate de reclamant şi de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat prin D.G.F.P. Botoşani.
În motivarea hotărârii, instanţa de apel a reţinut cu privire la apelul reclamantului că obligaţia guvernului român de a despăgubi pe cetăţenii români pentru terenurile acestora rămase pe teritoriul unui alt stat semnatar potrivit art. 27 alin. (3) din Tratatul de Pace între Puterile Aliate şi Asociate, încheiat la 10 februarie 1947 la Paris, constituie fundamentul dispoziţiilor raportării cuprinse în Legea nr. 290/2003 de care acesta poate uza, că întreg terenul revendicat este ocupat de amenajări cu caracter public deci nu este liber în sensul Legii nr. 10/2001 pentru a putea fi restituit, deci şi suprafaţa de 2.506,35 mp identificat între reperele 1, 2, 3, 4 în schiţa anexă a raportului de expertiză şi astfel în mod corect s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafaţă de teren revendicată.
Cu privire la apelul pârâtului s-a susţinut că nu poate fi vorba de încălcarea dreptului său la apărare, datorită necomunicării expertizei şi înscrisurilor depuse de reclamant, deoarece din dosar rezultă că i-a fost comunicat raportul de expertiză conform dispoziţiilor instanţei, că şi-a formulat apărarea prin întâmpinarea depusă la acţiunea reclamantului.
Referitor la critica adusă valorii acordate, ca fiind dublă faţă de valoarea stabilită de primărie, nici această critică nu poate fi reţinută deoarece, această valoare nu a fost contestată la fond iar în apel nu s-a solicitat o nouă expertiză.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel au declarat recurs reclamantul şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Botoşani.
În susţinerea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., reclamantul a arătat că decretul de expropriere nu reprezintă un titlu valabil, că regula în materia Legii nr. 10/2001 o constituie restituirea în natură, excepţia reprezentând-o acordarea despăgubirilor, că în mod greşit s-a considerat că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, că instanţa nu a avut rol activ în verificarea valabilităţii decretului de expropriere şi că în mod greşit s-au interpretat şi aplicat dispoziţiile Tratatului de Pace de la Paris.
La rândul său, pârâtul, în recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a susţinut că hotărârea atacată nu este legală şi temeinică deoarece nu s-au avut în vedere dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi ale Normelor Metodologice de aplicare unitară a acestei legi, că nu i-au fost comunicate acţiunea reclamantului şi raportul de expertiză şi că nu s-a ţinut cont de faptul că prin Legea nr. 247/2005, Ministerul Finanţelor Publice nu mai este abilitat să emită titluri de valoare.
Ambele recursuri vor fi admise pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul reclamantului.
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă într-adevăr că o suprafaţă de 1.850,7 mp teren este liber de construcţii, situat în Parcul Curcubeului delimitat prin punctele 1, 3, 4, 5 în schiţa anexă nr. 1 la raportul de expertiză efectuat la instanţa de fond (fila 104).
La fila 123, în acelaşi dosar de fond, expertul inginer D.F. a formulat precizări la raportul de expertiză arătând că suprafaţa corectă liberă de construcţii din suprafaţa totală de 3.330 mp, suprafaţă liberă de construcţii este de 2.506,35 mp, delimitată prin punctele 1, 2, 3, 4 în schiţa anexă la precizări (fila 124).
În suplimentul la raportul de expertiză (fila 157) s-a precizat că valoarea totală a terenului este de 4.168.077.750 lei.
La filele 199-200, dosar fond, se află răspunsul la obiecţiunile formulate la precizările la raportul de expertiză, prin care se arată că în raportul de expertiză efectuat în cauză s-a strecurat o eroare materială în ceea ce priveşte identificarea, individualizarea şi delimitarea suprafeţei de 3.330 mp şi că suprafeţele corecte şi delimitarea lor sunt punctele 1, 2, 3, 4, 5, (teren conturat în galben) pentru suprafaţa de 2506,65 mp, teren liber de construcţie situat în P.C. şi punctele 5, 6, 7, 1 pentru suprafaţa de 823,65 mp (culoarea verde) din totalul suprafeţei expropriate.
Din toată această prezentare a terenului revendicat, în raportul de expertiză tehnică, nu rezultă dacă terenul liber de construcţii este afectat de utilităţi publice, dacă între teren şi ansamblul de locuinţe se poate constitui o servitute de trecere, dacă suprafaţa solicitată în schimbul terenului acoperit de 823,65 mp este afectată de utilităţi publice.
Faţă de toate acestea se impune suplimentarea probatoriului cu efectuarea unei noi expertize tehnice cu aceste obiective pentru a se identifica corect suprafaţa de teren solicitată de reclamant inclusiv cu vecinătăţile acestuia precum şi pentru a se aprecia dacă acesta este sau nu un teren liber în sensul art. 11 din Legea nr. 10/0201.
Se va admite şi recursul declarat de pârât urmând ca instanţa de apel cu ocazia rejudecării apelurilor să aibă în vedere motivele de recurs ca apărări de fond.
În concluzie în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., ambele recursuri vor fi admise şi se va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeaşi instanţă de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul C.G. şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Botoşani împotriva deciziei civile nr. 91 din 18 mai 2006 a Curţii de Apel Suceava.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la aceeaşi curte de apel pentru rejudecarea apelurilor formulate de reclamant şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 961 din 1 iunie 2005 a Tribunalului Botoşani.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 228/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2231/2007. Civil → |
|---|
