ICCJ. Decizia nr. 228/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 228.
Dosar nr. 243/2/200.
Şedinţa publică din 13 martie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi la 9 august 2005 reclamantul L.F. a formulat în temeiul Legea nr. 10/2001 o contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 2628 din 7 iulie 2005 a Primarului Municipiului Călăraşi.
S-a solicitat anularea dispoziţiei şi obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziţie prin care să se acorde despăgubirile prevăzute de Legea nr. 10/2001.
În motivarea contestaţiei, petentul a arătat că i s-a respins notificarea 58/2002 pentru că dosarul nu cuprinde elemente de identificare ale bunului deşi în dosarul anexat notificării reclamantul pretinde că a depus toate actele necesare dovezilor cerute de lege.
Tribunalul Călăraşi prin sentinţa civilă 620 din 10 octombrie 2005 a respins contestaţia.
În motivarea sentinţei, Tribunalul a reţinut că reclamantul a adresat Prefectului judeţului Călăraşi o notificare de restituire în echivalent bănesc a unei suprafeţei de teren pe care l-a deţinut pe moşia Mircea Vodă.
A constatat din actele depuse la dosar calitatea de succesori ai numiţilor D.C.(de pe urma mamei sale D.V.V.) şi respectiv C.N.V., R.I.S. şi M.V.D. (de pe urma M.V.C.), moştenitori care l-au mandatat pe reclamant să revendice pentru ei bunurile ce au aparţinut autorului lor comun, N.F. Acesta a donat fiicelor sale minore V. şi M., prin mama lor, E.F. 7 pogoane de teren arabil situat pe moşia Lichireasa, comuna Mircea Vodă judeţul Ialomiţa, un arman compus din trei locui de casă a câte 2000 mp fiecare, cu construcţii şi utilaje agricole.
Instanţa a constatat că imobilul revendicat, constă în teren arabil, în extravilanul comunei Micea Vodă şi care potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidenţa acestei legi.
S-a mai reţinut că succesorilor din cauză li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legea nr. 18/1991 pentru mai multe terenuri arabile din extravilan în suprafeţe de 9,50 ha, 1,20 ha, şi, respectiv 5000 mp. Astfel că, pentru diferenţa nerestituită ei pot urma procedura acestei legi.
Curtea de apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 155/A din 16 mai 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de contestatori.
În motivarea deciziei, Curtea a reţinut că potrivit formulării acţiunii, reclamantul a sesizat instanţa în nume propriu şi nu în calitate de reprezentant cu procură specială a numiţilor D.C., M.D.M., R.I.S. şi C.N.V.
S-a reţinut în acelaşi sens şi redactarea notificării, împrejurare faţă de care, în mod corect atât dispoziţia atacată cât şi sentinţa Tribunalului au reţinut că reclamantul a formulat cereri în nume propriu şi nu în calitate de reprezentant.
S-a constatat neîntemeiată şi critica referitoare la încălcarea normelor de competenţă potrivit cărora competenţă în soluţionarea notificării avea nu primarul comunei Mircea Vodă ci primarul oraşului Călăraşi. S-a constatat că revendicarea a privit terenuri din moşia Lichireasca care ţine de comuna Mircea Vodă revendicarea unor construcţii demolate.
Instanţa de apel a mai apreciat că este neîntemeiată susţinerea că moşia Lichireasca s-ar compune din 3 locuri de casă, aflate în intravilanul comunei Mircea Vodă, faţă de obiectul notificării de la fila 12 din dosar, care se referă nu la construcţii demolate ci la moşia Lichireasca şi din actul de donaţie al lui N.F. (fila 13 din dosar) rezultă că s-au donat 7 pogoane de teren arabil pe moşia Lichireasca iar la a doua categorie de bunuri, 3 locuri de casă a 2000 mp fiecare, astfel încât, în mod corect instanţa de fond a constatat că obiectul notificării nu se încadrează în Legea nr. 10/2001, acţiunea fiind respinsă corect în temeiul art. 8 din această lege.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Sub un prim aspect reclamantul a arătat că s-a interpretat greşit notificarea ca fiind formulată în nume propriu când în realitate el a fost împuternicit prin procura anexată la dosar de persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii în condiţiile Legea nr. 10/2001. Pentru dovedirea calităţii de persoane îndreptăţite reclamantul a depus actele doveditoare.
Interpretarea greşită a fost făcută şi cu privire la obiectul notificării care a privit moşia Lichireasca din care fac parte atât terenurile arabile cât şi cele trei locuri de casă şi casa de locuit, grajd şi trei magazine.
Un al doilea motiv de recurs s-a referit la greşita aplicare a legii (conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) sub aspectul încălcării art. 33 Legea nr. 10/2001 cât priveşte competenţa de rezolvare a notificării şi greşita considerare că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 care ar exclude această lege de la aplicare, notificarea privind imobilul din comuna Ştefan Vodă cunoscut sub numele Lichireasca compus din trei locuri de casă şi din 7 pogoane arabile situate în comuna Mircea Vodă ce făceau parte tot din moşia Lichireasca.
Recursul este întemeiat şi se va admite pentru considerentele ce urmează:
Prin dispoziţia nr. 2628 din 7 iulie 2005 (fila 9 din dosarul de fond) Primarul municipiului Călăraşi a respins notificarea 58/2002 formulată de L.F. pentru motivul că notificarea nu cuprinde elementele prevăzute de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv elementele de identificare a bunului imobil solicitat.
Contestaţia formulată de L.F. împotriva acestei dispoziţii s-a axat pe împrejurarea că acesta a anexat documentele pentru dovedirea dreptului de proprietate şi localizarea bunului, cât şi valoarea acestuia.
Ca urmare, tribunalul sesizat cu această contestaţie trebuia să verifice, dacă soluţionarea notificării este legală şi temeinică în raport de dispoziţiile legale şi să verifice apărările formulate de contestator.
Tribunalul a respins contestaţia constatând că în cauză în raport de bunul revendicat nu se aplică dispoziţiile Legea nr. 10/2001, potrivit condiţiilor impuse de art. 8 din această lege, fără să se preocupe de identificarea imobilului.
Din aprecierea instanţei de fond că în cauză nu se aplică dispoziţiile Legea nr. 10/2001, rezultă că s-a făcut o asemenea identificare fără însă să se motiveze această constatare.
Instanţa de apel nu s-a preocupat nici aceasta de identificarea bunului revendicat pentru a se verifica poziţia părţilor, divergentă, cu privire la natura bunurilor, componenţa acestora şi poziţia lor mai ales că în cauză s-a invocat şi necompetenţa Primăriei Călăraşi să soluţioneze notificarea deoarece bunul revendicat se află în comuna Mircea Vodă.
Este de asemenea de remarcat şi faptul că din actele depuse la dosar dar şi din susţinerea părţilor se vorbeşte şi de comuna Ştefan Vodă ca fiind cea în care se află bunul.
În acest sens la fila 4 dosarul de recurs recurentul (în cererea de recurs) susţine, când descrie bunul revendicat următoarele: „7 ha teren arabil situat pe moşia Lichireasca comuna Mircea Vodă (la data notificării parte a intravilanului municipiului Călăraşi), un arman compus din trei locuri de casă a câte 2000 mp fiecare, formând un singur corp, împrejmuite cu gard de scândură, arman pendinte de comuna Ştefan Vodă şi inventar agricol compus din semănătoare, prăşitoare, două grape, două pluguri, un cântar, o şaretă evaluată la 50.000.000 lei la data donaţiei"
Fiind vorba de o moşie care, potrivit înţelesului general atribuit acestui termen, presupune o întindere considerabilă de teren şi o multitudine de bunuri în componenţă, era imperios necesar să se administreze probe pentru identificarea acesteia, eventual expertize de specialitate pentru a identifica (în configuraţia sa de astăzi) bunul pentru care partea a prezentat documente.
În raport de aceste determinări (componenţa, amplasarea, natura bunului revendicat), ar urma ca instanţa să aprecieze dacă Primarul oraşului Călăraşi era competent să soluţioneze notificarea şi dacă în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Este adevărat că atât notificarea cât şi contestaţia (ca şi cererile ulterioare, de apel şi de recurs) au fost formulate de parte în nume propriu dar este fără îndoială că aceasta a acţionat în numele şi pentru cei care i-au dat procură specială în vederea revendicării, procură pe care a anexat-o la sesizările formulate.
Ca urmare, chiar dacă nu a exprimată în mod expres această calitate a sa de reprezentant al succesorilor fostului proprietar, cererea reclamantului nu poate fi interpretată decât în sensul mandatului primit, în toate actele de proprietate, de stare civilă şi de succesiune vorbindu-se de persoanele în raport de care s-a făcut analiza şi aprecierea că sunt îndreptăţite în condiţiile legii la reparaţiile pe care le prevede legea specială în temeiul căreia s-a făcut notificarea.
Sub acest aspect se constată că deşi dispoziţia primarului nu a respins notificarea pentru lipsa calităţii de persoană îndreptăţită a numitului L.F., instanţa de apel a denaturat şi a schimbat înţelesul actelor prezentate când a interpretat drept corectă respingerea contestaţiei pentru lipsa calităţii contestatorului care a adresat cererile în nume propriu.
Pentru considerentele mai sus expuse, constatând că sunt întrunite condiţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul, se va modifica Decizia curţii de apel în sensul că se va admite apelul recurentului şi ca urmare se va desfiinţa sentinţa Tribunalului, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare acestei din urmă instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul L.F. împotriva deciziei nr. 155/A din 16 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă.
Modifică Decizia în sensul că admite apelul declarat de reclamantul L.F. împotriva sentinţei civile nr. 620 din 10 octombrie 2005 a Tribunalului Călăraşi, pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2356/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2249/2007. Civil → |
|---|
