ICCJ. Decizia nr. 2552/2007. Civil
| Comentarii |
|
La data de 21 octombrie 2004, contestatoarea P.E.M.R., născută S., prin mandatar M.H., a solicitat, în contradictoriu cu intimații SC F. SA și Statul Român prin A.V.A.S., anularea deciziei nr. 70 din 8 septembrie 2004, emisă de intimata A.V.A.S.
în motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că, prin înscrisurile depuse a dovedit dreptul de proprietate al autorilor săi, nefiind respectate prevederile art. 23 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 553 din 3 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a admis contestația formulată de reclamanta P.E.M.R. în contradictoriu cu intimații Statul Român prin A.V.A.S. și SC F. SA; s-a anulat decizia nr. 70 din 8 septembrie 2004, emisă de A.V.A.S.; a fost obligată intimata să acorde contestatoarei măsuri reparatorii prin echivalent pentru acțiunile deținute de autorii săi la SC F. SA, respectiv S.G.A., 920 de acțiuni, reprezentând 19,44% din capitalul social.
în motivarea acestei sentințe, instanța de fond, a reținut, că petenta este fiica lui S.G., devenită S. și moștenitoarea acestora, astfel cum rezultă din certificatele de moștenitor nr. 820 din 29 iunie 1989 emis de notariatul de Stat Vâlcea și nr. 37/2005, emis de B.N.P. S.N. (filele nr. 16 și 136 dosar fond).
Este de asemenea, moștenitoare a defunctei sale mătuși K.M., astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr. 181 din 11 decembrie 1997 (fila 20 dosar fond).
Autorii contestatoarei, S.G.A. și K.M., au avut calitatea de acționari la fabrica de încălțăminte de lux SC F. SA Timișoara, astfel cum rezultă din certificatul nr. C 1137 din 10 noiembrie 1998, emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului Timiș, potrivit căruia în anul 1946, K.M. avea un nr. de 1994 acțiuni reprezentând 19,44% din valoarea nominală a acțiunilor și S.G.A. avea un nr. de 920 de acțiuni, reprezentând 9,20% din valoarea acțiunilor.
în baza adresei nr. 19597 din 19 iunie 1946, emisă de Ministerul Industriei și Comerțului, cele 1944 de acțiuni care au aparținut lui K.M. au fost predate către Administrația întreprinderilor și Bunurilor Sovietice de pe lângă "Reprezentanta Comercială URSS în România".
Motivul obligației de predare rezultă din același certificat (f. 72 dosar), în care se menționează că K.M. a fost cetățeană cehoslovacă până la ocuparea statului cehoslovac de către Germania și din această cauză de forță majoră în anul 1940, comisarul de românizare a trecut-o în registrul de acționari ca cetățeană germană.
Față de această modalitate prin care autoarea contestatoarei a pierdut posesia și proprietatea acțiunilor, în lipsa oricărei voințe intime de a-și înstrăina acțiunile, preluarea lor nu poate fi calificată decât ca fiind abuzivă în sensul art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, chiar dacă aceasta nu a survenit în baza Legii nr. 119/1948, ci mai înainte de adoptarea acestei legi.
în ceea ce-l privește pe celălalt autor al contestatoarei S.G.A., acesta a fost înscris în tabelul cu acționarii firmei și în anul 1947, astfel cum rezultă din certificatul menționat cât și din certificatul S-1760 din 3 martie 1947.
în raport ce cele expuse, instanța de fond a reținut calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii a contestatoarei.
Referitor la bunurile mobiliare și imobiliare pe care autorii contestatoarei le-au avut la SC F. SA, instanța de fond a apreciat că acestea au format patrimoniul societății comerciale, distinct de cel al acționarilor săi.
Cum legiuitorul a înțeles să rezolve distinct situația acțiunilor deținute la societățile naționalizate în baza Legii nr. 119/1948, devin aplicabile dispozițiile legii speciale, măsurile reparatorii urmând a fi stabilite în conformitate cu prevederile art. 32 din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatoarea P.E.M.R., intimatele A.V.A.S. și SC F. SA.
Apelanta-contestatoare a susținut că instanța de fond, nu a determinat cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin, impunându-se luarea în calcul a valorii din patrimoniul fabricii, adică bunurile mobile și imobile.
Intimata A.V.A.S. a criticat sentința întrucât prima instanță a încălcat dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. și principiul disponibilității.
Dezvoltând acest motiv, a susținut, că notificarea a fost respinsă întrucât contestatoarea nu a dovedit că la momentul naționalizării autorii aveau calitatea de acționari ai persoanei juridice naționalizate conform Legii nr. 119/1948.
A mai arătat că actele doveditoare depuse în faza administrativă nu au fost de natură să formeze convingerea pertinenței solicitărilor contestatoarei, nu a respectat termenul limită pentru depunerea actelor și nici nu a dovedit calitatea de acționari a autorilor săi.
Prin apelul formulat, intimata SC F. SA a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât nu aceasta a emis actul contestat.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 292 din 3 iulie 2006 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta P.E.M.R. și de intimații A.V.A.S., respectiv SC F. SA Timișoara.
Cu privire la apelul reclamantei, Curtea a reținut că solicitările acesteia au fost integral admise, anulându-se în integralitatea ei decizia nr. 70 din 8 septembrie 2004 emisă de A.V.A.S.
Referitor la bunurile mobile și imobile deținute de autorii reclamantei, Curtea, a apreciat că acestea au format patrimoniul societății, astfel încât nu pot fi solicitate, iar cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent urmând a fi ulterior determinat, instanța neputând să se raporteze la aprecierile și calculele făcute de către reclamanta-apelantă.
Cât privește apelul declarat de A.V.A.S., instanța a reținut, că reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, iar referitor la termenul pentru depunerea actelor doveditoare prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, nu este unul de decădere, cum corect a stabilit și prima instanță.
Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 7 octombrie 2006, instanța de fond, a admis cererea formulată de reclamanta P.E.M.R. prin mandatar M.H., de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 553 din 3 iunie 2006, în sensul că intimata A.V.A.S. a fost obligată să acorde contestatoarei măsuri reparatorii și nu SC F. SA Timișoara.
Pentru aceste considerente a respins ca nefondat apelul declarat de SC F. SA Timișoara.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta P.E.M.R. și intimata pârâtă A.V.A.S.
în motivarea recursului declarat reclamanta P.E.M.R. a susținut că hotărârile date în primă instanță și în apel sunt nelegale, întrucât au lăsat nesoluționat capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri bănești, având ca bază de calcul bilanțul contabil din 11 iunie 1949 (data naționalizării societăților comerciale) sumă reactualizată.
Recurenta A.V.A.S. a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să constate nulitatea absolută a deciziei nr. 70/2004 și revendicarea tuturor drepturilor mobiliare și imobiliare, deținute de autorii săi.
Față de obiectul acțiunii instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., cât și principiul disponibilității, obligând-o să acorde reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent pentru acțiunile deținute de autorii săi la SC F. SA Timișoara.
Printr-un alt motiv, recurenta a susținut că reclamanta nu și-a dovedit calitatea de acționari a antecesorilor la momentul naționalizării fabricii, astfel că în mod greșit ambele instanțe au reținut calitatea acesteia de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Potrivit art. 32 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005 persoanele arătate la art. 3 alin. (1) lit. b) au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Recalcularea valorii acțiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Națională a României prin Ordinul nr. 3 din 27 aprilie 2001, publicat în M.Of., Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001, a indicelui inflației stabilit de Institutul Național de Statistică și a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni, și, în cazul în care bilanțul este anterior acesteia.
Prin urmare, metodologia de recalculare a valorii acțiunilor, de către intimata A.V.A.S., urmează a fi ulterior determinată cum corect a reținut ambele instanțe, astfel încât recursul declarat de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.
Referitor la motivul de recurs vizând încălcarea prevederilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. și a principiului disponibilității invocat de către recurenta-pârâtă A.V.A.S.
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 70 din 8 septembrie 2004 emisă de pârâta A.V.A.S. și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc (f.4 dosar fond), astfel încât critica recurentei sub acest aspect este nefondată.
Critica formulată prin cel de al doilea motiv, referitoare la calitatea de acționari a antecesorilor reclamantei la momentul naționalizării este de asemenea nefondată.
Calitatea de acționari reprezintă o situație de fapt, corect stabilită de prima instanță, iar nu de drept.
Recurenta nu a făcut dovada, pe bază de înscrisuri noi, că antecesorii reclamantei nu au avut calitatea de acționari, ci a solicitat să se constate acest fapt printr-o nouă interpretare a probelor administrate.
Or, instanța de recurs, nu poate reevalua probatoriul pentru a se ajunge la o altă concluzie pe situația de fapt, astfel cum se pretinde prin acest motiv, calea de atac fiind limitată la motivele de nelegalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate de reclamanta P.E.M.R. și de A.V.A.S., au fost respinse ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2594/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2557/2007. Civil → |
|---|
