ICCJ. Decizia nr. 2594/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 113 din 28 martie 2005 a Tribunalului Satu Mare a fost admisă acțiunea reclamantelor S.E. și L.E.C., constatându-se că imobilul înscris în C.F. nr. 10044 Satu Mare a fost preluat abuziv de stat și că reclamantele sunt îndreptățite la restituirea în natură a imobilului, în calitate de descendente a proprietarei; s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiat între SC C. SA Satu Mare și pârâții persoane fizice, M.I., C.M. și C.I., B.G. și B.E., D.M. și D.F. și B.A., precum și cu S.A. și S.E., astfel cum a fost completat dispozitivul sentinței prin încheierea din 13 iunie 2005 a Tribunalului Satu Mare.
S-a dispus totodată restabilirea situației anterioare prin radierea înscrierilor în cartea funciară, efectuate în temeiul contractelor anulate și obligarea Primăriei Municipiului Satu Mare de a emite dispoziție, cu restituire în natură către reclamante a imobilului menționat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a avut în vedere, în esență, că reclamantele sunt persoane îndreptățite la restituire și că toate contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate după înregistrarea sub nr. 277 din 18 iulie 1966 a cererii petentei L.E.C. de restituire a imobilului la comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 Satu Mare.
Prin decizia civilă nr. 57 din 12 aprilie 2006 a Curții de Apel Oradea au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de pârâți împotriva acestei sentințe, cu opinia separată a unui membru al completului de judecată, în sensul căreia reclamantele sunt îndreptățite la despăgubiri, iar contractele de vânzare-cumpărare încheiate în beneficiul pârâților sunt perfectate cu respectarea dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 112/1995, astfel că anularea lor este nelegală.
împotriva acestei hotărâri au declarat recursurile de față pârâții persoane fizice, precum și Prefectul Județului Satu Mare, susținându-se în esență că, în mod greșit, a fost admisă acțiunea privind restituirea în natură a apartamentelor, vândute în condițiile legii aplicabile în loc de a se respinge acțiunea. S-a considerat că reclamantele pot fi îndreptățite la măsuri reparatorii în condițiile noii Legi nr. 247/2005, situație în care dovedesc că în adevăr sunt moștenitoarele legale ale fostei proprietare a imobilului.
Se constată că motivele de recurs redate nu pot fi supuse examinării întrucât primează cauza de nelegalitate a hotărârilor, ce au fost pronunțate față de persoane care nu mai erau în viață.
Astfel, cu certificatul de deces nr. 861 înregistrat la 28 mai 2004 la Primăria Municipiului Satu Mare, act nou atașat recursului, s-a făcut dovada că K.V., pârât în acțiunea introductivă și figurând ca intimat în recursul de față, a decedat la data de 27 mai 2004.
Rezultă că soluția de fond ce a fost pronunțată la data de 28 martie 2005, a fost adoptată după decesul părții.
Și cum, numai persoanele care au folosința drepturilor civile pot să fie parte în judecată, conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că hotărârile recurate au fost date cu încălcarea prevederilor legale menționate.
în aceste condiții, văzând și că potrivit art. 43 alin. (1) C. proc. civ., lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii, urmează a se constata că hotărârea recurată, precum și cea pronunțată de instanța de fond, sunt nelegale.
De aceea, recursul de față a fost admis și au fost casate hotărârile pronunțate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2618/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2552/2007. Civil → |
|---|
