ICCJ. Decizia nr. 264/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 264.
Dosar nr. 5942/2/200.
Şedinţa publică din 23 martie 2007
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 3502/2006 reclamanţii F.I., V.Ş. şi B.C. au solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să le plătească daunele create de reprezentantul său SC R. SA Oneşti, constând în despăgubiri băneşti, penalizări aferente sumelor indexate la data primei plăţi şi despăgubiri morale în cuantum de câte 20.000 RON pentru fiecare reclamant.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că fac parte din colectivul de inventatori ai invenţiei „Procedeu şi instalaţie de separare a hidrocarburilor aromatice", având o certă valoare ştiinţifică şi tehnico-economică, pentru care a fost acordat premiul „Nicolae Teclu" al Academiei Române.
Reclamanţii au susţinut că deşi le-au fost acordate despăgubiri prin hotărâri judecătoreşti, cererile de executare care au urmat s-au caracterizat prin abuzuri şi prejudicierea lor.
Tribunalul Prahova prin sentinţa civilă nr. 751 din 4 iulie 2006 a respins ca neîntemeiată acţiunea, reţinând că reclamanţii şi-au întemeiat-o în drept pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., art. 66 din Legea nr. 64/1991 şi Regula nr. 53 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 64/1991.
Tribunalul a reţinut sub un prim aspect că din sentinţa civilă nr. 352/2002 a Tribunalul Braşov şi respectiv Decizia civilă nr. 81/2002 a Curţii de Apel Braşov rezultă că reclamantul F.I. are de recuperat de la SC R. SA Oneşti suma de 2.284.769.617 lei, reclamantul V.Ş. suma de 2.230.620.676 lei iar reclamanta B.C. 1.669.759.157 lei.
S-a mai stabilit că prin contractul de tranzacţie nr. 190 din 10 martie 2004 reclamanţii au convenit cu SC R. SA Oneşti ca plata sumelor datorate să fie efectuată eşalonat între 1 aprilie 2004-31 decembrie 2004 şi întrucât ei s-au înscris în tabelul creditorilor SC R. SA Oneşti în dosarul nr. 449/E/2005 al Tribunalul Braşov, au posibilitatea să-şi recupereze sumele.
În fine, tribunalul a mai motivat că din prevederile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 şi Regula 53 din Regulament rezultă că Statul este reprezentat prin unităţile titulare de brevet de invenţie şi prin alte unităţi care au aplicat invenţiile şi nu prin Ministerul Finanţelor Publice care nu are deci calitate procesuală activă.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 281 din 6 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, care a reiterat motivarea instanţei de fond, arătând şi că reclamanţii au drepturi de creanţă certe, lichide şi exigibile împotriva SC R. SA Oneşti iar Statul Român nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, neinvocând un temei de drept dar motivându-şi calea de atac în sensul nelegalităţii hotărârilor pronunţate în cauză.
S-a susţinut în esenţă că invenţia a fost cesionată Statului Român care are calitate procesuală activă, că SC R. SA se află în stare de insolvenţă iar dispoziţiile Legii 64/1991, care constituie o reglementare reparatorie, au prioritate.
Reclamanţi au mai susţinut că SC R. SA nu a respectat dispoziţiile contractului de tranzacţie, astfel încât acţiunea lor trebuia să fie admisă.
Intimata pârâtă Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Prahova a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În faza de judecată a recursului nu s-au depus la dosar înscrisuri noi cu caracter probatoriu.
Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine că recursul este nefondat în sensul consideraţiilor ce succed.
Prin recurs, deşi invocă nelegalitatea hotărârilor, recurenţii se limitează la a susţine doar, în esenţă, că au dreptul de a primi despăgubiri din partea Statului Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice. Or, prevederile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 şi Regula 53 din Regulamentul de aplicare a acestuia stabilesc în mod neechivoc că în astfel de situaţii Statul este reprezentat de unităţile titulare de brevet de invenţie şi prin unităţile care au aplicat invenţiile, iar nu prin Ministerul Finanţelor Publice. Pe de altă parte, este cert stabilit că reclamanţii sunt titularii unui titlu executoriu care a şi fost pus în executare, insolvenţa debitoarei şi dificultăţile pe care le au recurenţii reclamanţi în recuperarea creanţelor neputând fi considerate ca temeiuri de casare ori modificare a deciziei atacate.
În fine, în această materie specială nu poate fi primită susţinerea recurenţilor reclamanţi privitoare la „garantarea de către stat" a creanţelor lor. În consecinţă, cum hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice în totalitate, recursul va fi respins ca nefondat potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii F.I., V.Ş. şi B.C. împotriva deciziei civile nr. 281 din 6 octombrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2586/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2654/2007. Civil → |
|---|
