ICCJ. Decizia nr. 2872/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 51 din 31 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul Olt s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul I.G.I. și a fost anulată dispoziția nr. 2850 din 6 septembrie 2005, menținându-se dispoziția nr. 1074 din 15 august 2002, emisă de primarul municipiului Slatina.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea contestatorului privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 4.000.000.000 lei
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâta a încălcat principiul irevocabilității actelor administrative jurisdicționale, care au intrat în circuitul civil.
S-a mai reținut că a fost făcută dovada de către contestator că este persoană îndreptățită la restituirea imobilelor solicitate, pentru care s-a emis dispoziția nr. 1074 din 15 august 2002, care i-a fost comunicată, intrând astfel în circuitul civil.
în acest fel, singura modalitate de modificare sau anulare a acestui act intrat în circuitul civil ar fi fost promovarea unei acțiuni injustiție și nu emiterea unei noi dispoziții prin care să fie revocată prima.
Cererea pentru obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 4.000.000.000 lei a fost respinsă, reținându-se că nu a fost făcută dovada care să justifice acordarea lor.
Prin decizia nr. 561 din 28 iunie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a anulat ca netimbrat apelul declarat de contestatorul I.G.I. împotriva sentinței civile nr. 51 din 31 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul Olt și a fost respins apelul pârâtei Primăria municipiului Slatina împotriva aceleiași hotărâri.
A fost obligată pârâta să plătească contestatorului 400 lei (RON) cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a reținut că, în ședința publică din 26 aprilie 2006, curtea de apel a pus în discuția părților calificarea căii de atac și a stabilit că sentința pronunțată de instanța de fond este susceptibilă de a fi atacată atât cu apel, cât și cu recurs.
De asemenea, s-a pus în vedere apelantului contestator să achite taxa de timbru în raport de valoarea pretențiilor din cererea adresată instanței, stabilită la suma de 7006,2 lei (RON) pentru fond și 3503,1 lei (RON) pentru apel.
Față de acest aspect, apelantul contestator a învederat instanței că nu înțelege să timbreze apelul și că nu ar fi timbrat nici la instanța de fond, chiar în cazul în care i s-ar fi pus în vedere, situația în care, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 a fost anulat apelul ca netimbrat. Instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (5) din aceeași lege, având în vedere precizarea apelantului contestator, care a arătat că nu ar fi timbrat cererea pentru despăgubiri, chiar dacă instanța de fond i-ar fi pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru și obligația de a o achita.
în ceea ce privește apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Slatina s-a reținut că, potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 (în actuala numerotare după modificare), "decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară."
în alin. (7) din același articol se menționează că prevederile de la alin. (4) sunt aplicabile și dispozițiilor emise de primari, ori, după caz, de președinții consiliilor județene.
Față de aceste dispoziții, instanța a reținut că, atâta vreme cât legea definește dispoziția de restituire emisă în baza Legii nr. 10/2001 ca având forța și caracteristicile înscrisului autentic și a titlului executoriu, desființarea unui astfel de act este posibilă numai în condițiile dreptului comun.
Organul emitent (inclusiv autoritățile administrative) nu poate proceda la desființarea actului pe cale unilaterală, respectiv pe calea revocării.
Pentru că dispoziția contestată de apelantul contestator I.G.I. a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale menționate mai sus, instanța de apel a reținut că în mod just instanța de apel a admis contestația și a procedat la anularea respectivei dispoziții.
Cu privire la critica vizând emiterea în mod greșit a dispoziției inițiale nr. 1074/2002, formulată de către apelanta intimată s-a concluzionat că nu poate face obiectul analizei în această fază procesuală, deoarece instanța de fond nu a fost investită cu o astfel de cerere.
împotriva deciziei nr. 561 din 28 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, în termen legal a declarat recurs Primăria municipiului Slatina, invocând art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și a arătat că aceasta este nelegală, greșit reținându-se că recurenta a încălcat principiul irevocabilității actelor administrative, care au intrat în circuitul civil, prin revocarea ultimei dispoziții, care nu a produs niciun efect juridic specific Legii nr. 10/2001.
Se mai arată că, recurenta în calitate de emitentă a celor două dispoziții a interpretat greșit actele prezentate de către contestator pentru dovedirea dreptului de proprietate, situație în care a trebuit să emită o nouă dispoziție, prin care a anulat-o în parte pe prima.
în acest mod învederează că, restituirea imobilului s-a făcut corect în raport de persoanele îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001.
Recursul este nefondat.
Intimatul contestator a făcut dovada că este persoana îndreptățită la restituirea imobilelor pe care le-a solicitat de la unitatea deținătoare, motiv pentru care s-a emis dispoziția nr. 1074 din 15 august 2002, care i-a fost comunicată, astfel intrând în circuitul civil.
Nelegal, ulterior s-a emis o nouă dispoziție cu nr. 2850 din 6 septembrie 2005, prin care s-a anulat în parte prima dispoziție, cu motivarea că s-a dispus restituirea imobilului situat în București către moștenitorii altei familii.
Instanța de apel corect a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dispoziția de restituire în natură a unui imobil face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia și că având forța probantă a unui înscris autentic și constituind titlu executoriu pentru punerea în posesie nu putea fi revocată nici total și nici parțial de către organul emitent.
Altfel spus, instanța de apel a reținut corect, că orice dispoziție emisă în baza Legii nr. 10/2001 nu poate urma regimul juridic al actelor administrative. In raport de prevederile exprese ale Legii nr. 10/2001, ele constituie titluri de proprietate și orice neînțelegeri intervenite între proprietari cu privire la întinderea drepturilor nu pot fi soluționate decât în condițiile dreptului comun.
Singura modalitate de modificare sau anulare a unei dispoziții emisă în baza Legii nr. 10/2001, act intrat în circuitul civil, este promovarea unei acțiuni injustiție și nu emiterea unei noi dispoziții de revocare de către organul emitent. Așadar, organul emitent nu poate proceda la desființarea actului pe cale unilaterală prin revocare.
Sub acest aspect, hotărârea recurată este în afara criticii formulate de către recurentă.
în ceea ce privește critica întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. se reține că, nu mai poate face obiectul analizei instanței de control judiciar, deoarece, față de data promovării căii de atac a recursului (26 iulie 2006), acesta nu mai constituie motiv de recurs.
Pentru considerentele expuse, recursul pârâtei a fost respins și a fost menținută ca legală și temeinică hotărârea instanței de apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3021/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2907/2007. Civil → |
|---|
